Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Amurgul coloneilor

Iată şi „amurgul”! Solemnul ceas al „ispăşirii a 50 de ani”, aşa cum frumos spunea un bun prieten – poet şi colonel în rezervă – într-una din frumoasele sale poezii.

N-aş fi crezut vreodată că o să ajung ca, înspre amurgul vieţii, să mă gândesc, la ceas de seară, la un fel de „dare de seamă” asupra a ceea ce a fost cu mine, cu ai mei, cu noi, însă fără a încerca, în vreun fel sau altul, să vopsesc gardul existenţei cu culoarea care-mi place. În orice caz, nu portocaliu…

În nedesluşitul zilelor ce mi-au rămas, la „decenii distanţă de anotimpul copilăriei şi al adolescenţei”, imaginile, sentimentele sunt, cât de cât, limpezi. Acum, înainte de amurg, înţeleg mai bine de ce îi priveam pe colegii şi prietenii mei mai în vârstă cu simpatie, cu emoţie şi curiozitate, când îi întâlneam prin viaţă, prin şcoli, pe la sălile de specialitate sau în poligoanele de instrucţie, ori când intrau pe terenurile de sport unde ne cotonogeam reciproc. (Cu respect, dar tot „cotonogeală” se chema!)

Am început să cam iau seama la acest „amurg”, atunci când m-am întors de la post, de la Misiunea României la NATO, de la Bruxelles. Reveneam „acasă”, după patru ani şi jumătate, unde lucrasem şi cunoscusem o lume normală. Şi ea, lumea normală de acolo, avea ciudăţeniile ei, dar „mai răruţ, că-i mai bunuţ”. Noi avem însă acest proverb, dar ei îi ştiu mai bine înţelesul. Îl ştim şi noi, dar ce folos!? Adevărul este că, îmi este dor de viaţa normală, de starea aceea de normalitate, de acolo. De altceva, nu! Sincer!

În primele zile, firesc, mi-am redeschis agenda şi am început să-mi caut prietenii, cunoştinţele. Cu unii dintre ei mă mai întâlnisem, fie la Bruxelles, ori fie în diverse locuri prin ţară, în timpul concediilor. Pe cei mai mulţi dintre ei nu-i mai văzusem, iar internetul ori telefoanele mobile erau atunci în faza de pionierat. Majoritatea dintre ei erau de vârsta mea, sau pe acolo, prin „zonă”.

Am sunat în multe locuri din Bucureşti şi din ţară. Pe puţini i-am mai auzit la telefon, la vechile numere. Cel mai adesea mi se spunea: „a trecut în rezervă”, „a fost disponibilizat”, sau „s-a pensionat, a ieşit cu ordonanţa”. Faptul că X sau Y au „ trecut în rezervă” nu m-a impresionat prea mult. Or fi avut, oamenii, ceva probleme, mă gândeam. Dar ceea ce m-a impresionat şi, chiar m-a bulversat cumva, a fost expresia „s-a pensionat”. Nu-mi reveneam! Prietenul meu, colegul meu de clasă de liceu militar (Breaza) sau de şcoală militară (transmisiuni), sau de serviciu s-a pensionat!?… Are vârsta pensionării!!!??? Am şi eu, oare, vârsta de pensionare? Dintr-o dată am avut impresia că anii au dat năvală peste mine, cu bocancii murdari de noroi şi au început să mai şi tropăie. Zile întregi m-a urmărit această stare. Adică, vezi Doamne, am intrat şi eu în zona vârstei „crepusculare” în care „poţi să fii pensionat”, sau „să te pensionezi”! Cu timpul, m-am obişnuit. Există un început în toate.

La 14 ani, vârsta când m-am orientat spre liceul militar, spre cariera militară, am ales disciplina, rigoarea, seriozitatea asupra lucrului bine-făcut. Eram un tânăr optimist, plin de viaţă, care, la porţile viitorului bătea cu încredere, ca unul care (ziceam eu!) se afla puternic ancorat în realitate. Aşa cum era, ea, realitatea. Alta nu cunoşteam. Eram destul de sensibil, dar arareori îmi făceam „publice” necazurile mele şi nici nu arătam că aş fi supărat. EU alesesem acest drum! Nu trebuie ignorat rolul părinţilor în dorinţa de a-şi vedea copilul realizat. Lucrurile nu se opresc aici. Asemeni colegilor şi prietenilor mei, aveam un ideal: acela de a sluji patria, aşa cum înţelegeam noi, la vârsta liceului militar sau a şcolii militare. Şi AM SLUJIT-O, de-a lungul carierei militare, aşa cum ne-am priceput noi mai bine! Am înţeles de la o vârstă fragedă că, în viaţă este important să-ţi urmareşti scopul şi să nu te abaţi de la obiectivele fixate. Am înţeles că realizarea profesională este un pas important.

Unii dintre colegii care au ieşit la pensie apucaseră să ajungă la gradul de colonel. Cei mai mulţi s-au oprit la cel de locotenent-colonel. ÎN MOD SURPRINZATOR (cel puţin pentru mine), foarte mulţi dintre cei care s-au pensionat erau destul de tineri, maiori sau chiar căpitani.

Acum, unii spun că suntem prea mulţi colonei în armată! Că „piramida” gradelor este cu vârful în jos. AFARA, DECI, CU COLONEII!

Cred în ceea ce spunea un bun amic, şi anume că acea Ordonanţă a oferit iluzia “Fetei Morgana”. La drept vorbind, “pe praful ăsta”, cine nu este încântat  când ştie că, iesind la pensie, îţi va fi răsplătită activitatea depusă, cu o sumă de bani deloc de neglijat. Însă, cea mai spinoasă problemă este cea a vârstei. Este vârsta la care, ziceam eu, de-abia au fost realizate anumite idealuri, obiective. Eu credeam că la 40-45 de ani omul se simte în mijlocul vieţii şi că angajarea mai profundă în muncă creează un echilibru al personalităţii. Dar, în opinia mea, pensionarea aceasta timpurie poate răsturna tot acest echilibru. La aşa ceva mă gândeam eu atunci.

Unii dintre colegi ar fi avut alternativa trecerii într-o altă unitate, însă, aceasta presupunea mutarea într-o altă garnizoană. Sunt destui care şi-au sacrificat viaţa de familie pentru a-şi urmări ţelul, pentru un grad în plus (să zicem). Probabil că au pus în balanţă importanţa realizării pe plan profesional cu cea a păstrării echilibrului pe plan familial. Este doar o supoziţie de-a mea. Cine ştie ce-o fi fost în sufletul oamenilor, prin ce poate trece un ofiţer când i se restructurează unitatea, funcţia, ori când gradul pe care îl are nu mai corespunde gradului cu care este prevăzută funcţia respectivă în statul de organizare al unităţii! Pentru civili este greu de înţeles!

O parte dintre prietenii mei, prevăzători, şi-au “închiriat” deja locuri de veci la Cimitirul “Ghencea 3” şi au început să vorbească despre modalitatea de realizare a unei reţele de “internet subteran” pentru a ţine legătura şi peste ani, în ideea că… poate se vor cere şi (de) acolo puncte de vedere, sau mesaje cheie despre viaţa de dincolo…

Mulţi au început să lucreze în viaţa civilă, la diverse firme private, sau la unele instituţii de stat. Au avut noroc! Acum a căzut şi oportunitatea aceasta. A avut Guvernul Boc grijă!!!… Mulţi mi-au spus că mai mult decât pregătirea profesională, ceea ce i-a recomandat în faţa unui eventual angajator au fost următoarele atribute: seriozitate, conştiinciozitate, loialitate, disciplină, rezistenţa la stres, spirit întreprinzător, corectitudine, voinţă. Adică, trăsăturile de personalitate ce le-au fost preponderent dezvoltate pe parcursul carierei lor ÎN VIAŢA MILITARĂ.

Avem destule probleme în ţară, avem şi defecte, ca orice neam, însă avem şi reuşite. ARMATA NU E NICI MAI BUNĂ, NICI MAI REA DECÂT SOCIETATEA… Probabil că nu există pădure fără uscături. Trăim într-o lume reală, nu într-una ideală! Părerea mea!

Faptul că unii, azi, când noi suntem militari în rezervă!!! nu-ţi mai răspund nici măcar la simplul “ce mai faci, cum o mai duci?”, a intrat deja în banalul relaţiilor interumane.

Asta, atunci CÂND E VORBA DE PERSONAJE PE AI CĂROR UMERI AU APĂRUT STELE PE CARE, vezi Doamne, SE SPRIJINĂ DESTINUL ARMATEI. Căci ei, acum, se ocupă de numere mari, de noi toţi, de destinul colectiv; sunt mari specialişti deveniţi brusc gânditori ai binelui colectiv! Acum, din noua postură ei nu pot vedea decât totalităţile, categoriile, macro-problemele stivuite cu dichis în strategii de amploare.

SĂ NE ÎNŢELEGEM: nu am nimic împotriva procesului de reformă în domeniul militar. Măsurile, chiar dacă sunt dure, sunt necesare, însă nu trebuie să “se umble cu standarde diferite. Reforma trebuie să fie egală pentru toţi militarii, de toate gradele. Altfel ajungem la vorba „iar se-amână revoluţia (reforma) din cauza ploii”, cum spunea poetul Mircea Dinescu. Iar SOCIETATEA CIVILĂ ŞI, MAI ALES DEMNITARII DIN SFERA POLITICULUI, s-ar cuveni să nu uite că Armata a fost „locomotiva naţională a integrării în NATO”! Experienţa acumulată de militarii români în teatrele de operaţii afgane sau irakiene, ori în Balcani, este considerată “nepreţuită” de către specialiştii militari români şi străini.

Dincolo de orice problemă, un lucru este cert şi important, care cred şi sper să conteze cu adevărat pentru toţi românii: “Armata a pus România pe harta lumii”! Şi, probabil, că şi unii dintre coloneii de azi, aflaţi în amurgul carierei şi al vieţii, au contribuit la aceasta. Desigur, în vreun fel sau altul.

Pentru tot ce a fost, aşa cum a fost, mă înclin cu onoare, respect şi mândrie în faţa Armatei României!

colonel în rezervă Dorel Pietrăreanu

29 martie 2011

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

181 Responses to “Amurgul coloneilor”

  1. akord75 says:

    @ciprian
    citez din ciprian:”ACUM, in domeniul luptei AA si nu numai, de baza sunt computerele”.
    Daca asa crezi tu ca doar acum sunt de baza si pana acum n-au fost,imi pare rau dar esti total neinstruit si ai impresia si ca esti buricul pamantului>poate te descurci mai bine pe facebook sau mess cu aburelile.Aici nu tine.
    Si primul aparat de ochire AA(din lume) pt.art. care calcula simultan viteza tintei,unghiul de apropiere,directia de deplasare,distanta si multe alte elemente p recum si,a proiectilului,directia si viteza vantului,inclusiv gradatia de explozie pt.proiectilele cu focos de proximitate a fost inventat de un ROMAN si preluata inventia pe plan mondial.Si desi s-a intamplat acum aproape 100 de ani,afla ca ala era deja un calculator ultramodern pt. acele vremuri.Asa ca domnule strateg inainte de a planifica operatii pe harta(variantele se fac tot cu calculatorul)vezi mai intaii daca ai si pe cine si cu ce trimite in lupta,altfel ramai si fa planificari inclusiv galactice la nesfarsit,ca asa facea si Hitler in ultimele luni de razboi.trimitea in lupta armate care de mult nu mai existau decat in mintea lui bolnava.Oasele putrezeau deja pe campurile de batalie.Asa ca baga mare la planuri si ai grija sa-ti iasa tentele frumoase ca doar asta conteza

  2. Stelian P. says:

    VESTI NASOALE PENTRU DOGARIENI

    La 1 aprilie (de data asta nu e pacaleala) fuhrer-ul anunta cu furie:

    “Se pare că obiectivul de economii la bugetul de stat, prin recalcularea pensiilor militarilor, s-a TRANSFORMAT ÎN EȘEC, întrucât s-au triplat sumele destinate acoperirii nivelului pensiilor recalculate.”

    Pentru oamenii normali asta inseamna ca pensiile cresc asa ca fuher-ul nu se lasa si lupta acum pentru reducerea lor:
    „…țintele noastre sunt și rămân:
    …………………………………………………………………
    -Recâștigarea cuantumului pensiei vechi;”

    Medicamenteeeeeeee !

  3. Stelian P. says:

    Va rog sa respectati apelul de bun simt al javrei SEJK si sa ma ignorati.

  4. Covăsneanu says:

    Srelică P! Bravo domnule! Vigilent, ca de obicei! Dute prin Modrogan, să nu te sară la ajutoarele de Paşti!

  5. Stelian P. says:

    Iata unul care nu respecta apelul.

  6. akord75 says:

    @ciprian cu dedicatie
    La psihiatru:
    – Povesteşte-mi totul în ordine cronologică. Ce-ai facut prima dată?
    – La început am creat cerul şi pămîntul… Pe urmă am început să am necazuri…

  7. baracuda says:

    Stelian P. !Stii ce ti-as face daca te-as intalni? Ti-as sparge gura aia proasta! Dar pentru ca in aceasta lume virtuala nu ne putem intalni, iti recomand sa “sa te dai la fund” si sa nu mai postezi pe acest site!Magarule!

  8. ciprian says:

    @ akord
    Iata si un altfel de banc>

    Banc presidential
    Basescu in vacanta de iarna, la o cabana de la munte. Dimineata cand se trezeste observa scris in fata cabanei, pe zapada, cu urina, urmatorul text: Azi o sa mori! Scandal mare…. SRI, SPP, SIE s.a in alerta mxima. Spre seara seful SRI se prezinta la raport si ii transmite presedintelui: Domnule, am doua vesti, una trista si una si mai trista. Ha, ha, ha, spune vestea trista prima data. Bine, vestea trista este ca urina este a lui Blaga. Vai, spune presedintele, tocmai el, de la PDL, eu l-am facut om …. si el? Nu cred ca exista o alta veste mai trista, dar spune. Domnule presedinte vestea cea mai trista este ca scrisul ….. scrisul este al Elenei Udrea.

  9. ciprian says:

    @ Akord
    Sesizez ca scrii cu î din i, deci esti educat la scolile de care am amintit ( de trista amintire) Bleah!!!!!1

  10. akord75 says:

    @ciprian
    Colac peste pupaza nu stii nici gramatica!
    La inceput de cuvant se scrie cu î din i INTOTDEAUNA!!.In afara de asta bancul a fost preluat cu copy/paste pentru ca te caracterizeaza pe deplin.
    Daca doar atat gandesti,esti mai mult decat superficial.De oameni ca tine au nevoie politicienii pentru a-si face ei mendrele linistiti.Esti produsul perfect al noii societati capitaliste in varianta originala romaneasca.un cocteil de anarhie dezordine intelectuala si lipsa de disciplina mentala pe care doar”baietasii de cartier” pot sa le mai aiba,desi sunt sigur ca ai fi in stare sa te mandresti inclusiv cu termenul de mai sus(de altfel demn de dispret).Sper din tot sufletul sa fii un caz singular in armata romana

  11. ciprian says:

    @Akord
    Ma refeream la cuvantul “pamant”
    Bineinteles ca bancul este preluat, doar nu credeai ca inventez eu bancuri.
    Nu stiu gramatica?? Incultule. Pe deasupra vrei sa ne explici in foileton toata stiinta ta militara. Pe mine personal nu ma intereseaza. Eu in armata am fost pe functii in care nu trebuia decat sa regulez pe altii (ca tine). Ce ar trebui acum? Sa iti fac tie teoria se… x …. ului asa cum faci tu teoria AA?

  12. inca activ says:

    Domnilor,
    Fara suparare, dar cred ca ati deviat f.f.f.f. mult de la subiectul prezentat! Tot ceea ce vad este o cearta continua…fara subiect, fara predicat…Care mai de care va intreceti in a va etala arata gradul de inteligenta…de pregatire…Ceea ce nu inteleg este cum fosti militari de cariera, poate fosti colegi, prieteni, va contrati pe niste “lure” ( nade) aruncate de unul si altul. Dar, sunt sigur ca, daca v-ati afla fata in fata, ati gasi foarte multe puncte in comun.
    Mai mult ca sigur dl. Stelian P. este pescar …si inca unul foarte iscusit!
    Deh…chiar daca nu fac parte din generatia fabuloasa de manageri – sunt poate promotie mult mai apropiata dl. akord75 -, sunt convins ca nimanui, chiar nici mie, care nu sunt inca ensionar- nu ne-ar conveni, ca pe viitor, soarta, traiul, existenta sa depinda de tot ceea ce inseamna”politic”. Eu unul nu am fost educat asa. Am crezut si inca mai cred in ceea ce inseamna ARMATA…cu bune si cu rele. Nu vreau, nu accept ca astazi, fostii politruci, uic-isti, pcr-isti sa-mi dea lectii de conduita morala, sociala sau de orice alta natura. Am invatat sa devin ofiter inginer…am acceptat restrictii..de aceea nu accept nici un compromis…VREAU RESPECT, pt. mine, pt. voi pensionari si pentru cine va urma …If would be someone…
    Respect!

  13. Stelian P. says:

    baracuda
    Esti alt magar cu gura proasta care nu respecta un apel de bun simt. Dogarian de inalta clasa.

  14. Stelian P. says:

    Se lauda unii pe aici ca “Eu in armata am fost pe functii in care nu trebuia decat sa regulez pe altii”. Mai pot spune civilii ca omul nu-si merita pensia ?

  15. messerschmidt says:

    Gabriel Oprea, de 47 de ani, unul dintre vameşii anchetaţi în dosarul şpăgilor de la Stamora Moraviţa, s-a sinucis. Bărbatul a fost ridicat în februarie 2011, alături de alţi 18 colegi, în urma descinderilor din vamă. Atunci s-a decis cercetarea lui în libertate, pentru luare de mită şi aderare la un grup infracţional organizat, dar i s-a interzis să părăsească ţara.

    Vecinii spun că bărbatul era un om discret şi nu vorbea despre problemele de la serviciu. El a fost găsit spânzurat într-una dintre anexele gospodăriei sale, anunţă Antena3.

    Nu a fost găsit nici un bilet care să justifice în vreun fel gestul bărbatului, iar pe corpul victimei nu au fost găsite urme de violenţă. Cadavrul a fost transportat la Institutul de Medicină Legală pentru efectuarea necropsiei, iar poliţiştii efectuează cercetări pentru a stabili cu exactitate condiţiile in care a survenit decesul.

  16. akord75 says:

    @ciprian
    citez din gandirea putzului apartinand lui ciprian“Eu in armata am fost pe functii in care nu trebuia decat sa regulez pe altii”.
    daca doar asta a fost “pregatirea” ta nu meritai decat CEL MULT gradul de caporal

  17. akord75 says:

    @stelian P
    Va spun sigur ca in armata nu exista asemenea ‘functii’.Ele sunt ‘inventate’ de cei care nu stiu sa faca ceva intr-adevar util.Cu cat esti mai putin pregatit cu atat mai mult trebuie sa-i regulezi pe altii,crezand ca nu ti se vede incompetenta(grava eroare).Uitati-va in jurul dvs: E perfect valabil si la civili.
    Retrag cele spuse referitor la gradul de caporal.Ei au responsabilitati importante inclusiv in pregatirea pentru lupta a grupei(sau chiar a plutonului) pe care o/il conduc.

  18. pentru Stelian P. says:

    Bai papagalule, iar ai aparut !? Tu esti Tiberiu Fratila, purtatorul de oua al izmenarului sef !!!

  19. Stelian P. says:

    pentru Stelian P.
    Iubitul SEJC a facut o propunere de mare valoare teoretica si practica. Tu inca nu ai descoperit taina scrisului ? Roaga un pusti sa te ajute putin, bai papagalule.

  20. pentru Stelian P. says:

    Mai Fratila, du-te si sterge pantofii de praf lui Oprea, sa ti-o faca tie mai mare.Nesatulule, ia-o cu tine pe veci, sa nu-ti mai fie ciuda ca traiesc si altii.Fata palida ce esti, mai esti si ofticos !!

  21. Stelian P. says:

    pentru Stelian P. a scris:
    Vad ca ai probleme grave de intelegere a scrisului. Eu sunt Stelian nu Fratila. .Fata palida ce esti, mai esti si ofticos !!

  22. pentru Stelian P. says:

    Nu, mai fata palida, parca ai fi Fratila, adica esti dupa cum te exprimi!Se vede, esti si greu de cap.Repeti intr-una ca un papagal. Ca boc, si ala la fel face !

  23. baracuda says:

    @Stelian P.
    Esti bolnav, mai nene. Cu capul. Tragic este ca tu nefiind sanatos la cap, nu poti sa constientizezi aceasta boala. Te compatimesc, sincer!

  24. ciprian says:

    @ Stelian P.
    Ceea ce am spus este pentru a aduce in atentia lui akord faptul ca nu ma intereseaza explicatiile sale cu un caracter pronuntat tehnic si referitoare strict la arma in care a activat. Nu am avut intentia sa spun ca exista functii in armata de acest gen (cu toate ca am intalnit astfel de indivizi). Faptul ca ma compara cu un caporal – ma bucura, daca sensul exprimarii era direct. Daca era peiorativ, evident ca ma jigneste, dar nu ma deranjeaza pentru ca si eu l-am jignit. Momentan nu pot sa-mi retrag jignirile pentru ca, pur si simplu, asta este parerea mea despre akord. Un individ dornic de a avea un “tatic” (ca pe vremuri).

  25. akord75 says:

    @ciprian
    ce faci??…. ‘te scoti’?
    esti cam c..vistina in exprimare.In rest o arzi cu bla,bla,bla
    deocamdata ma descurc fara ‘tatic'(la varsta mea) si inca f. bine in domeniul privat.dar tu??….
    eventual un post de tocit coatele la un birou pe salariu moca n-ai vrea?.Se asigura joc solitaire moca +site-uri XXX reconfortante,pauze lungi si dese si in rest numai ‘succese’??

  26. An-t-onim says:

    pentru … ofticosi

    http://www.realitatea.net/pensiile-militare-care-dupa-recalculare-au-un-cuantum-\
    mai-mic-raman-neschimbate_821777.html

  27. Stelian P. says:

    pentru Stelian P. a scris:
    “parca ai fi Fratila” incepe sa sune altfel decit “Mai Fratila,”. Greu la virsta ta cu scoala mai ales cind iti lipsesc multe clase.

    baracuda
    Nu trebuie sa mori de grija mea. Cred ca ai auzit cum se numesc cei care mor de grija altora. Uita-te in oglinda inainte de a compatimi un om despre care nu sti nimic. (Tipic dogarian)

    ciprian
    Nu ai avut intentia dar ai spus clar “Eu in armata am fost pe functii in care nu trebuia decat sa regulez pe altii…) Probabil ca tastatura ta e de vina si scrie ce vrea ea.

    An-t-onim
    Felicitari ! In cazul asta nu mai aveti pentru ce sa luptati. Victoria e dupa colt.

  28. Pavel says:

    Domnilor colegi,

    Desi sunt plecat de multişor din rândul “activilor”, am rămas -zic eu- “activ” şi nu numai su sufletul ci cu întreaga mea fiinţă. Şi alături, în toate, de foştii mei camarazi şi de urmaşii lor, chiar dacă – pe mulţi nu-i mai cunosc. Împărtăşesc în totalitate opiniile domnului “încă activ”:curate, corecte, de bun simţ şi foarte aproape de ceea ce înseamnă un dialog civilizat între oameni care au pretenţia să se numere printre cei din această categorie.Felicitări domnule “încă activ”! mi-aţi dat o undă de speranţă că bunul simţ şi raţiunea nu au dispărut, încă, din armată. Politizarea vieţii noastre , în actualele condiţii, este o mare pacoste, care ne poate aduce – dacă o acceptăm – necazuri la fiecare balans al multelor noastre alianţe de partid. Or, tocmai asta nu ne lipseşte nouă acum! Tuturor, toate cele bune!

  29. SEJC says:

    @Stelian p,cand un om iti spune ca esti beat injura-l.Cand iti spun doi du-te si culca-te.Nu mie mi-au zis oamenii “javra”,ci stapanului tau.Cum e turcul e si pistolul..Cand stapanul e javra si sluga e javra.Tu,cui ii esti sluga?

  30. Stelian P. says:

    SEJC a scris:
    4 Aprilie 2011 la 3:01 pm

    O javra portocalie nu poate fi contracarata decat prin ignorare.Va propun ignorarea lui Stelian p. si a altora ca el.

    CE MINTE SCURTA AI.

  31. inca activ says:

    Domnule Pavel
    Ceea ce am scris este nu numai parerea mea ci si a foarte multor colegi, inca in activitate. Este regretabil si chiar jenant ca, zi de zi, oameni care odata au fost colegi, se cearta pentru idei, trairi sau concepte care, fara sa fiu rautacios, nu-si au rostul. Stiu destui fosti colegi care, in urma recalcularii/revizuirii pensiilor, au primit ceva banuti in plus. Unii sunt multumiti, in extaz chiar…altii, cei mai multi si spun eu “cu capul pe umeri”, isi dau seama ca punctul de pensie este o variabila…iar o variabila poate creste sau scade. Discutiile acestea in contradictoriu, cum ca unora le-a crescut pensia…altora le-a scazut pensia…sunt simple discutii…discutii de dragul discutiilor. Daca pentru unii, cresterea pensiilor reprezinta o reparatie morala si financiara este un lucru foarte bun! Am avut destui colegi care au parasit “sistemul” in baza unor legi aflate in vigoare…daca stiau ca aceste legi vor fi modificate mai tarziu in defavoarea lor, cu siguranta nu plecau. De aceea imi exprim si eu acum ingrijorarea..daca atunci cand voi trece in rezerva in baza unei legi si aceasta va fi modificata ulterior in defavoarea mea? Si atunci care este variabila…sau poate ca variabila voi fi chiar eu?
    Am onoarea sa va salut!!!