Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Avansând d-a-ndărătelea

Nu stiu de ce, dar, privind acuma în urmã, constat cã eu am avansat toatã viaţa… d-a-ndărătelea.

Eu n-am visat niciodată să ajung mare, mijlociu, sau mic. Nici să ajung director, directoraş, şef, sau şefuţ. Pe mine m-a interesat doar să îmi placă ceea ce fac, iar asta presupunea obligatoriu să mă pricep la ceea ce fac, sã înţeleg ceea ce fac. N-am putut niciodată să fac ceva numai pentru cã aşa îmi spunea altcineva să fac!

Povestea a început încă din primii ani ai carierei mele. Pe atunci avusesem şansa să mă specializez într-un domeniu relativ restrâns ca arie de preocupări, cu ajutorul unor oameni care mă ajutaseră să înţeleg foarte bine ceea ce trebuia sã fac, chestiune care a atras dupã sine plăcerea de a munci în domeniul respectiv. Numai că, în viaţă, nu ştiu de ce, parcă n-ai voie să faci numai ce-ţi place!

continuarea pe www.altfel.info

Scris de … Altfel
Duminică, 24 iulie, 2011

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

One Response to “Avansând d-a-ndărătelea”

  1. razerul says:

    din pacate, langa, printre si “in noi” sunt oameni carora le place mai rar sau mai des sa facem doar ceea ce vor ei, nu stiu daca din pacate sau din fericire toti suntem “debarcati in aceiasi “oala” numita pamant, credinta, a devenit un mijloc de manipulare si control, celelalte curg de la sine, uneori chiar si cei apropiati ar dori sa facem doar ce vor ei, si atunci, aveti dreptate, avem norocul ca uneori prindem de un picior, fericirea de a face ceea ce ne place si dorim, alteori, viata, ne obliga sa facem … ce vor altii, e drept sau nu,… cine stie, unii sunt fericiti “aici” altii, spera ca, “dincolo” sa le fie mai bine, si totusi, de ce le dam voie celor care nu trebuie, sa ne controleze ? !, omul se naste egal cu ai lui, mai departe …