Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Blaga şi-a făcut datoria…

Vasile Blaga a fost îndepărtat din guvern. Nu şi din partid. Acolo încă mai reprezintă o forţă deloc de neglijat pentru eşalonul 2 al PD-L care vrea, acum la spartul târgului, să apuce o felie din ceea ce a mai rămas din resursele neîmpărţite ale ţării.  Vor urma, nu peste mult timp, noi alegeri, locale şi parlamentare. Fiecare îşi doreşte o poziţionare cât mai bună la tribuna partidului şi în ochii electoratului. Căci a fi în rândul doi nu mai garantează, ca în alţi ani, cu certitudine, succesul electoral. Cel mai sigur e „în faţă”. De aceea Vasile Blaga nu mai este dorit: prea le-ar face zile fripte veleitarilor care s-au plictisit de patronajul vechii gărzi. În buna sa logică, preşedintele îi şi încurajează pe aceştia, căci ar putea fi mai uşor de controlat decât o tripletă BVB mult prea puternică.

Periodic, politicienii îşi aduc aminte de cuvinte mari precum patriotism, dragoste de ţară, onoare sau demnitate, pe care însă le asociază doar altora şi nu propriilor persoane. Cuvinte care au fost aşa de trivial folosite, încât în prezent şi-au pierdut orice valoare publică şi mai sunt bune doar pentru scris pe afişele electorale. Cu atât mai mult cu cât electoratul, dar mai ales poliţiştii mult blamaţi ştiu foarte bine cât de mult sunt interesaţi politicienii de patriotism, de bunăstarea poporului sau de demnitate.

Andrei Pleşu şi demnitatea poliţiştilor

Laitmotiv al demisiei domnului Vasile Blaga din fruntea Administraţiei şi Internelor, onoarea pe care o clamează nu are nicio legătură cu instituţia pe care a părăsit-o, ci cu propria persoană. Adică chiar crede cineva că Blaga a plecat, fiindcă l-a durut prea tare onoarea „nereperată” a poliţiştilor? Căci până acum nu prea s-au văzut eforturile ministrului Blaga pentru protejarea „instituţiei” în faţa atacurilor, deseori la limita bunului simţ, ale politicienilor din propriul partid. Nu s-au văzut nici eforturile domniei sale pentru creşterea respectului propriului partid pentru armata de funcţionari din primăriile şi prefecturile ţării. Onoarea instituţiei se apără din interior, începând cu bugetul, continuând cu ocrotirea instituţiei de ingerinţele politice, dar mai ales cu protejarea ei de servilismul impus de mai-marii zilei. Câte din aceste lucruri le-a făcut domnul Blaga? Mai nimic. În fapt, poliţiştii au continuat să fie blamaţi pentru infracţionalitatea ridicată, iar funcţionarii din administraţie au fost încontinuu etichetaţi de către guvern şi preşedinţie cu cele mai „copioase” epitete.

Spune Andrei Pleşu într-un editorial din „Jurnalul Naţional” de miercuri, că instituţia Poliţiei şi-a călcat demnitatea în picioare. Poate ca aşa o fi privind din afară, poate că aşa ar trebui privit orice corp militar din perspectiva filosofică a domnului Pleşu. Dar marele gânditor uită că această demnitate despre care vorbeşte nu e perenă, nu e filosofică, dar este întotdeauna palpabilă şi ar trebui să fie şi biunivocă. Din perspectiva „aleşilor neamului” însă, demnitatea are un singur sens: de la subordonat către superior. În niciun caz şi invers.

Tocmai asta uită domnul Pleşu atunci când îi „urechează” pe poliţiştii lui Blaga: oamenii oferă aceeaşi cantitate de demnitate pe cât li se şi oferă. Odată ce, pe întreg parcursul ultimilor şase ani, preşedintele, secondat fariseic de ministrul Blaga, s-au făcut că nu văd (ba chiar au şi încurajat electoral) călcarea în picioare a demnităţii profesionale şi umane a poliţiştilor, jandarmilor, pompierilor, funcţionarilor, nu au de ce să fie şocaţi acum.

Tot asta uită şi alţi analişti politici, precum Adrian Moraru care, într-un interviu pentru „Adevărul”, era adeptul unor măsuri de forţă împotriva poliţiştilor, eventual concedierea celor 6000 de oameni care-au îndrăznit să protesteze împotriva pauperizării lor programate.

Este hilar că tocmai de la un membru al societăţii civile se aud îndemnuri (tardive!) către domnul Blaga de a fi mers în faţa protestatarilor pentru a le da ordine şi de a le nega acestora un drept legal! Cei cărora le este foame nu mai ascultă nici de ordine, nici de ameninţări şi nici de promisiuni. Ei vor vrea întotdeauna fapte. Lucru pe care domnul Blaga, soldat disciplinat al partidului, nu l-a putut face. Şi, ca să fim cinstiţi, nici nu ştim cât l-a interesat.

Deşi le-am dat poliţiştilor dreptul să protesteze, să se organizeze şi să manifesteze public, practic nimeni nu s-a gândit că s-ar putea realmente întâmpla acest lucru. Toată lumea, de la preşedinte la premier, de la analiştii politici până la filosofii naţiei, toţi au crezut că e o lege bună, dar că poliţiştii vor sta cuminţi şi nu vor protesta în faţa sărăciei. Condamnaţi la unison pentru comportamentul lor, poliţiştii nu au primit de la nimeni nici măcar o minimă circumstanţă atenuantă şi, mai mult, într-o perioadă în care presiunile asupra lor se vor intensifica, au rămas şi fără un ministru care, cel puţin declarativ, ar fi putut să mai negocieze cu preşedintele în numele lor sau să fie supapa de presiune a politicienilor şocaţi de pierderea de încredere din partea elementelor de forţă ale statului. În logica strâmbă a democraţiei originale româneşti se încadrează dealtfel, şi convocarea joi, 30 septembrie, a CSAT care avea pe ordinea de zi discutarea „revoltei” poliţiştilor, găsirea şi pedespirea „făptuitorilor” ceea ce poate fi corect până la un anumit punct. Interesant este că nici preşedintele şi cu atât mai puţin premierul nu au dorit să discute şi cauzele care au dus la acest protest: umilirea funcţionarilor statului.

Onoarea domnului Blaga

În schimb, domnul Blaga a ales să plece. Nu văd nimic onorant în această plecare.  Căci plecarea intempestivă a domnului Blaga nu are nicio legătură nici cu Ministerul de Interne şi nici cu manifestările poliţiştilor. Demisia domniei sale, pretextată de o aşa-numită onoare, nu are legătură decât cu jocurile  politicianiste dintre aripile PD-L. Obstinaţia fracţiunilor din partidul de guvernământ pentru a mai „apuca” ceva acum la spartul târgului a făcut ca orice prilej să fie bun pentru a se „faulta” unii pe alţii. Nu a mai contat că, fapt recunoscut, Vasile Blaga a fost cel mai bun organizator al campaniilor partidului din ultimii ani, că el este cel care a coordonat campania preşedintelui sau că datorită lui partidul are o forţă organizatorică de invidiat în teritoriu.

Poate că asta l-a şi condamnat pe Blaga: calităţile lui de lider l-au făcut o ameninţare reală pentru orice poziţie în stat. Aşa că, pe axa nevăzută Cotroceni-Palatul Victoria, s-a decis: Buldogul şi-a făcut datoria, buldogul trebuie să moară!

Ovidiu Mihalache

Q-magazine

Etichete: ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

Comments are closed.