Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Câteva date despre forţele aeriene suedeze

Saab J29 Tunnan 1. foto persorange.fr

În primii ani ai Războiului Rece, Suedia se lăuda cu un inventar de aproape 1.000 de avioane de luptă. Acest fapt o plasa printre cele mai mari şi mai bine echipate forţe aeriene din lume.

Modelele operaţionale includeau şi avionul performant la nivel naţional Saab J29 Tunnan, supranumit „butoiul zburător”, precursorul modelelor ulterioare Lansen, Draken sau Viggen.

În timp ce principalul său rol – de apărare naţională – rămâne neschimbat, scenariile ameninţărilor la adresa Stockholmului de la dispariţia Uniunii Sovietice, cu mai bine de 20 de ani în urmă, s-au schimbat. Aceasta înseamnă că în prezent forţele aeriene suedeze se confruntă cu un set de ameninţări complet diferit.

„Suntem Forţe Aeriene complete, capabile să execute o gamă largă de sarcini”,afirmă Gen. Maior Micael Bydén, Şeful Forţelor Aeriene suedeze.
„Ne desfăşurăm activitatea în principal în Suedia, în imediata vecinătate şi, atunci când este cazul, chiar mai departe”, mai adaugă el.

Avioanele Saab Gripen acoperă spaţiul naţional, furnizând alerte de intervenţie rapidă, în timp ce o flotă de trei avioane Saab 340 echipate cu radare Erieye oferă servicii de alertă rapidă şi de control în zbor.

Două avioane Gulfstream IV asigură capacităţi de război electronic.

„Nu există ameninţări imediate pentru ţara noastră, aşa că trebuie să fim pregătiţi să reacţionăm individual sau cu împreună cu alţii”, a declarat Bydén.

Implicarea Suediei în operaţiunea NATO „Unified Protector” din 2011, pentru a proteja civilii libieni, a reprezentat prima operaţiune de acest fel de peste hotare pentru avioanele suedeze, de la participarea avioanelor Tunnan într-o misiune ONU de menţinere a păcii în Congo, de la începutul anilor ’60.
Opt avioane Saab Gripen au fost trimise la baza aeriană Sigonella din Sicilia începând cu aprilie 2011 – primele avioane părăsind Suedia la 23 de ore după ce a fost luată decizia politică – pentru a furniza Alianţei atât de necesarele servicii tactice de recunoaştere. Au fost îndeplinite aproximativ 580 de misiuni.

În afară de sublinierea dorinţei Parlamentului suedez de a permite efectuarea acestui serviciu non-combat – pentru prima oară în ultimele decenii –  “implicarea în Libia a mai justificat şi deciziile privind investiţiile făcute în anii precedenţi”,este de părere Lt. Col. Nyström Rickard.

Făcând referire la deciziile anterioare de a achiziţiona sisteme digitale de recunoaştere Rafael Litening, de a modifica echipamentul data-link al Gripen pentru a se calibra pe standardele NATO şi de a trimite avioane peste hotare pentru a participa în exerciţii multinaţionale de amploare, inclusiv evenimentele Red Flag din SUA, Nyström subliniază:„Am făcut ceea ce trebuie în ultimul deceniu. Pentru Suedia, provocarea interoperabilităţii a fost un succes.”

Cu o flotă ce numără în prezent mai mult de 300 de aparate de zbor, inclusiv elicoptere, avioane de transport şi de luptă, Forţele Aeriene suedeze au doar patru escadrile de Gripen operaţionale – câte două la fiecare din bazele aeriene Lulea şi Ronneby. Alte două unităţi de pregătire sunt echipate cu acest model, la baza din Satenas.

„Chiar şi nişte Forţe Aeriene mici sunt capabile să contribuie”, spune Bydén, referindu-se la misiunea din Libia. „Dar există şi unele limitări.”

În concordanţă cu o reducere a numărului de aeronave, personalul Forţelor Aeriene este, de asemenea, mai redus ca oricând în ultimele decenii.

Pentru 1 ianuarie 2013 este proiectat un nivel profesional de 3.950 angajaţi, autorităţile de la Stockholm oprind deja utilizarea recruţilor în cadrul forţelor armate. Această mişcare a creat totuşi o provocare, existând aproape 800 de posturi neocupate. „Trebuie să adaug mai mulţi oameni forţelor mele”, a spus Bydén pe 1 noiembrie la Londra, în cadrul conferinţei RUSI Air Power.

Varianta Gripen

Planurile actuale de apărare ale Suediei presupun întreţinerea a 100 de avioane Gripen, pentru început, în cea mai recentă configuraţie C/D. Acest lucru înseamnă o reducere semnificativă a inventarului actual, care, conform bazei de date MiliCAS a Flightglobal, constă din 180 de avioane ale căror standarde de producţie variază de la A la D.

Cu toate acestea, întrucât se aşteaptă ca Gripen să rămână operaţional până în 2040, în cursul anului trecut, Stockholmul şi-a luat angajamentul de a stimula în continuare capacităţile acestui model cu un singur motor, oferindu-şi sprijinul pentru dezvoltarea mai performantului model E, în cadrul unui acord bilateral cu Elveţia.

Nyström consideră că abilităţile avansate ale modelului E, ce includ o rază mai mare de acţiune, un timp mai lung la post, performanţă super-croazieră, o capacitate sporită de transport al armamentului, precum şi sisteme radar şi de război electronic îmbunătăţite, îndeplinesc cerinţele stabilite pentru scenariile de apărare împotriva ameninţărilor până în 2025. Acestea includ utilizarea mai frecventă de avioane invizibile şi prezenţa unor sisteme de apărare aeriană cu o rază mai lungă de acţiune.

„Chiar credem că avem nevoie de această configuraţie [Gripen] pentru a construi o umbrelă [defensivă] asupra Suediei”, a mai declarat Nyström în cadrul conferinţei de la Londra.

Suedia se aşteaptă să cumpere între 40 şi 60 de bucăţi din viitorul model, ce este în prezent testat în zbor prin folosirea unei variante de antrenament cu două locuri, în timp ce Elveţia ar dori 22 de avioane. Livrările către aceste două ţări ar urma să înceapă în 2018, cea din urmă ţintind să aibă toate avioanele multirol în serviciu până în 2021. O potenţială afacere de tranziţie, utilizând 11 Gripen C/D, ar putea permite Forţelor Aeriene elveţiene să retragă din uz avioanele Northrop F-5 până în 2015.

Planurile iniţiale de a dezvolta o variantă cu două locuri a modelului F au fost abandonate din motive de cost, dar şi pentru că structura Forţelor Aeriene suedeze nu are în prezent operatorii de sisteme de arme necesari pentru a ocupa scaunul din spate al avionului.

Forţele Aeriene vor ca avioanele Gripen E să devină operaţionale în 2023, în timp ce o parte din avioanele C/D ar putea intra în programul mid-life upgrade (MLU) în 2020-2025, menţinându-şi astfel dimensiunea dorită a flotei.

„Suntem mici, aşa că trebuie să fim inteligenţi şi eficienţi, precum şi în avangarda tehnologiei”, spune Bydén.

Pentru viitorul apropiat, avioanele actuale – care deja utilizează rachetele aer-aer cu rază scurtă Diehl BGT Defence IRIS-T şi rachetele anti-navă Saab Bofors Dynamics RBS-15 – vor obţine capacitatea de a utiliza rachetele aer-aer Meteor ale MBDA şi bomba cu diametru mic, ambele începând cu 2015. „Încă plănuim să contractăm toate aceste capacităţi”, a declarat Nyström.

Colaborarea cu Elveţia vine în urma colaborării Suediei cu alte 11 ţări membre NATO sau ale Parteneriatului pentru Pace, în cadrul căreia a fost operată o flotă comună de trei transportoare Boeing C-17 – un model pe care nu putea spera să îl obţină doar prin foduri proprii.

Stockholmul este al doilea utilizator ca mărime ale cărui avioane au fost contractate în cadrul Strategic Airlift Capability, primul din ele fiind operaţional în iulie 2009 la baza aeriană Pápa din Ungaria. Programul multinaţional Heavy Airlift Wing a însumat până în prezent mai mult de 8.000 de ore de zbor şi a fost declarat ca fiind ajuns la statutul de capacitate operaţională completă pe 14 noiembrie.

Bydén spune că, “odată ce trupele ISAF ale NATO din Afghanistan vor face tranziţia către o poziţie non-combativă şi o mare parte din personalul şi echipamentul detaşat acolo se vor întoarce acasă, Suedia ar putea apela la avioanele C-17 pentru îndeplinirea nevoilor de transport aerian tactic”.

Suedia are şapte avioane de transport Lockheed Martin C-130H şi un avion-cisternă KC-130H, ce apar în înregistrările MiliCAS ca intrând în serviciu între 1965 şi 1981. Dincolo de decizia în aşteptare pentru finanţarea Gripen E, Suedia mai trebuie să se confrunte şi cu problema înlocuirii vechiului Hercules în următorii ani, precum şi a flotei de avioane de antrenament Saab 105. Din cauza bugetului restrâns, s-ar putea avea în vedere o colaborare cu Danemarca şi Norvegia, de asemenea utilizatoare de avioane C-130J, precum şi cu alte naţiuni, în vederea activităţilor de pregătire a piloţilor de avioane.

Între timp, colaborarea cu SUA s-a dovedit a fi esenţială în achiziţia rapidă a unei noi flote de elicoptere Sikorsky UH-60M Black Hawk, dintre care mai multe vor sprijini de la începutul anului viitor operaţiunile ISAF din Afghanistan.

Zece din cele 15 elicoptere UH-60 comandate de Forţele Aeriene suedeze au fost deja livrate bazei aeriene din Malmen, în apropiere de Linköping, încă din decembrie 2011, urmând ca două să mai ajungă până la sfârşitul acestui an, iar restul să fie livrate la începutul lui 2013. Acest model le va înlocui pe cele de tip Eurocopter AS332 Cougar dislocate din aprilie 2010 pentru îndeplinirea de misiuni utilitare, de evacuare medicală şi transport de trupe.

„Nu a fost posibil să susţinem activele deja existente”, a spus Bydén, adăugând că achiziţia de aparate UH-60M a fost „o decizie politică”. Acest lucru s-a întâmplat în parte pentru că introducerea modelului NH90 al NH Industries în Suedia a întâmpinat probleme majore, doar şase din cele 18 avioane fiind utilizate până acum, şi asta doar pentru antrenamente.

Referindu-se la NH90, pe care Suedia îl desemnează Hkp 14, Bydén spune: „Acesta va constitui un activ important, dar va mai dura câţiva ani”. În ciuda faptului că a comandat avioanele în 2001, Suedia a declarat anterior că atingerea statutului operaţional complet ar putea dura până în 2020.

Suedia achiziţionează aparatele UH-60M/Hkp 16 în cadrul unui contract semnat cu SUA la jumătatea anului 2011. Afacerea valorează până la 695 milioane $ şi include antrenamentul, costurile operaţionale pentru tot ciclul de viaţă şi serviciile de întreţinere efectuate de Sikorsky Aerospace Services şi Saab.

„Am cumpărat sistemul complet. Aveam nevoie de o platformă deja operaţională, dar şi de un concept operaţional”, spune Mikael Wikh, comandantul flotei de elicoptere a Forţelor Aeriene suedeze.

Piloţii suedezi cu experienţă au fost instruiţi la baza Rucker din Alabama a armatei SUA, parcurgând o fază de calificare de şapte săptămâni pe modelul UH-60A şi o a doua fază de încă şapte săptămâni pentru a face tranziţia către versiunea M a Black Hawk.

Pe termen lung, personalul va fi instruit direct pe noul model, cu un cadru eventual de 40-45 de piloţi disponibili. Între timp, personalul tehnic a fost instruit la Ft. Eustis, în Virginia, urmând timp de şase luni cursul de reparaţie a elicopterelor militare.

Evaluare operaţională

Toate antrenamentele pentru zboruri tactice au loc în Suedia. Primul zbor cu acest model a fost efectuat pe 16 ianuarie, iar până în momentul de faţă au fost efectuate peste 1.000 de ore de zbor.

„Acum ne concentrăm 100% pe misiunea din Afghanistan”, spune Wikh, adăugând că acest teatru de operaţiuni are nevoie de piloţi care să zboare şi ziua şi noaptea, la altitudine joasă, în formaţie, sau să aterizeze în condiţii de praf. Pentru toate aceste elemente se desfăşoară un proces de evaluare operaţională. „Suntem foarte mulţumiţi de aparat”, adaugă Wikh.

Deşi are o cabină mai mică decât Cougar, Black Hawk are o carlingă din sticlă şi oferă „o performanţă mai bună şi mai robustă”, spune el. „Acest aparat e construit pentru misiuni militare”.

Personalul diviziei de elicoptere a Forţelor Aeriene suedeze şi-a vizitat recent viitoarea bază de operaţiuni de la Mazar-e-Sharif din Afghanistan, pentru a se pregăti de detaşarea de la începutul lui martie. „Misiunea noastră a fost să ne asigurăm că ne putem îndeplini angajamentele şi că suntem pe drumul cel bun, şi suntem”, spune Wikh. „Va fi un proces de predare dificil”, adaugă el.

Bydén spune că se aşteaptă ca noile aparate să rămână în Afghanistan timp de 24 de luni, în timp ce oficialii din cadrul diviziei de elicoptere plănuiesc să le menţină acolo timp de cel puţin trei ani. Stockholmul şi-a subliniat recent intenţia de a-şi menţine prezenţa în Afghanistan cu elicoptere pentru evacuarea militară până la jumătatea lui 2014 şi poate chiar mai mult, dacă autorităţile de la Kabul sau NATO cer acest lucru.

Post-Afghanistan, Suedia are mai multe întrebuinţări pentru UH-60M. „Întotdeauna avem multe de făcut”, afirmă Wikh.

 

 

Sursa: www.flightglobal.com

 

 

Etichete: , , ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

One Response to “Câteva date despre forţele aeriene suedeze”

  1. szilard says:

    Suedezii au optat pentru formula letala : forta, frumusete, inteligenta asta e Gripen JAS-39, dar nu pentru proaste.