Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Destin, soartă, fatalitate – şi mai presus de toate, prietenie

funeraliile comandorului Laurentiu Chirita.foto citynews

Ca de obicei, dimineaţa, în timp ce îmi sorb cafeaua, “navighez” prin mediul virtual să văd ce s-a mai întâmplat. Din nou, constat cu tristeţe că au avut loc numeroase accidente rutiere, soldate cu nu ştiu câţi morţi. Însă unul dintre articolele ce relatează un cumplit accident îmi reţine atenţia: “Două femei, văduve de foşti piloţi prăbuşiţi cu MIG-uri de la Câmpia Turzii, au murit azi într-un carnagiu pe DN1″.
Dar să derulez puţin ce s-a întâmplat:
În cursul zilei de 14 iulie, în dreptul localităţii Cornu, Prahova, s-a produs un grav accident. În urma accidentului au rezultat trei victime. Două dintre cele 3 persoane decedate erau soţiile a doi foşti piloţi militari care s-au prăbuşit cu MIG-urile în accidente aviatice:
– Claudia Chiriţă a fost soţia căpitan-comandorului Laurenţiu-Nicolae “Kiru” Chiriţă, din Flotila 71 Aerienă Câmpia Turzii, care, aflat la manşa unui aparat de zbor MIG 21 LanceR, s-a prăbuşit în 1 noiembrie 2010 la Călăraşi, în judeţul Cluj; astfel, avionul cu dublă comandă, în care se mai afla şi căpitan-comandorul Sorin Avram, s-a prăbuşit pe un câmp, la aproximativ 8 minute de la decolare. Prăbuşirea a fost urmărită chiar din turnul de control al Flotilei 71 Aerieană Câmpia Turzii, şi de  Claudia Chiriţă, care era controlor de trafic aerian şi era de serviciu în cumplita zi. La contactul cu solul, avionul a luat foc, cei doi piloţi pierzându-şi viaţa pe loc; Laurenţiu Chiriţă avea 40 de ani.
– Iuliana Popa, cealaltă femeie care şi-a pierdut viaţa în accidentul de pe DN1,era soţia căpitan-comandorului Sorin Popa, tot de la Flotila 71 Aerieană Câmpia Turzii, decedat pe 26 septembrie 2003, în urma unei alte tragedii aviatice. Avionul cu simplă comandă MIG 21 LanceR pe care îl pilota s-a prăbuşit la Viişoara, judeţul Cluj, la scurtă vreme de la decolare pe fondul unor defecţiuni tehnice, raportate de pilot superiorilor săi încă de la primele minute de la decolare. Cauza oficială a accidentului a fost stabilită ulterior ca fiind dezorientarea spaţială. Sorin Popa avea 42 de ani.

Cele două văduve care au decedat pe 14 iulie, se întorceau de la Bucureşti. Plutonierul adjutant Claudia Chiriţă, însoţită de prietena sa, Iuliana Popa, fusese la Bucureşti ca să ridice raportul cu concluziiile finale privind cauzele ce au dus la prăbuşirea avionului pilotat de soţul său în noiembrie 2010. Se pare că accidentul aviatic s-a produs pe fondul condiţiilor meteo nefavorabile. Astfel, o pală de vânt ar fi dus la dezechilibrarea aparatului de zbor, care nu a mai putut fi redresat, în ciuda încercărilor piloţilor.
Claudia şi Laurenţiu Chiriţă aveau împreună un băieţel de 8 ani.

Iuliana Popa şi Sorin Popa aveau doi copii. Totuşi, mult mai mari decât copilul familiei Chiriţă; fata are 25 de ani şi băiatul 22 de ani.

În loc de încheiere:

Am cunoscut, în cursul vieţii de soţie de ofiţer, numeroase familii de militari. În general, din familiile respective fie soţul, fie soţia, fie amândoi, lucrau în armată. Mulţi erau/eram cu casa-n spate, prin cămine de garnizoană, cu copii, “căţel şi purcel”, după noi. Însă în acele cămine s-au născut şi s-au consolidat cele mai trainice prietenii. Care au rezistat peste ani, în ciuda faptului că fiecare familie, la un moment dat, a fost nevoită să plece în altă parte a ţării. Din diferite motive: cel mai adesea, pentru că “acolo, într-un loc anume”, ţara i-a cerut lui sau ei sau amândurora să plece.

Pentru acele familii “Prietenie” a însemnat şi înseamnă nu doar un telefon dat “de Crăciun şi/sau de Paşte”, sau un SMS de ziua de naştere. Înseamnă şi gestul pe care Iuliana Popa l-a făcut însoţindu-şi prietena la Bucureşti, pe Claudia Chiriţă. A vrut să-i fie aproape prietenei sale, Claudia, care urma să afle de ce s-a prăbuşit avionul pilotat de soţul  ei, Laurenţiu Chiriţă.

Ele au devenit prietene pentru că soţii lor au fost colegi şi prieteni.Ei, cei doi piloţi militari, şi-au frânt aripile prea devreme, căzând la datorie. Iar ele, soţiile lor, au murit într-un accident stupid de circulaţie: o maşină a intrat de pe contrasens şi le-a lovit din plin, în timp ce ele se deplasau regulamentar pe sensul lor de mers. Destin, soartă, fatalitate?

Poate că acum, acolo sus, în ceruri, cei doi prieteni şi-au întâmpinat soţiile…

Dumnezeu să-i odihnească pe toţi! Au plecat însă mult prea devreme…

S.B.

15 iulie, 2011

Etichete: ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

3 Responses to “Destin, soartă, fatalitate – şi mai presus de toate, prietenie”

  1. micutzul says:

    Eu am spus tot timpul ca nimic nu este intamplator. Acesti oameni, pilotii nostri dragi si sotiile lor s/au iubit prea mult si nu au putut sa stea departe unii de altii. Acum sunt impreuna in Escadrila din Ceruri .
    Dumnezeu sa Ii Odihneasca !

    Doar cei care stim cum era , putem intelege ce este. Nu poti sa ai pretentii ca niste civili , politicieni nesimtiti , sa ii respecte pe cei mai buni, mai educati si mai demni decat ei. Parerea lor nu conteaza pentru mine. Am lucrat pe aerodrom, am lucrat cu pilotii militari si am un respect deosebit pentru simplitatea lor si pentru ei ca oameni.

  2. un tivil (provenit din meletar) says:

    asa puiule, mama lor de tivili neinstruiti …. stie ei c-ei diciplina ! stie ei c-ei aia airodrom si pista … sau linia catarii si linia comandantului .. niste neica nimeni …

  3. viorel says:

    dumnezeu sa te ia sub aripa lui, caci pentru mine ai fost si vei ramane mereu in inima mea desi nu ne-am vazut de mult timp.

    un vechi prieten