Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Din ciclul “Armata României a pierdut războiul cu poporul român”

pensionari militari la protest. foto cotidianul.ro

Articolul pe care redacţia îl propune spre lectură a fost scris de un militar în rezervă. Articolul se încadreză foarte bine în ciclul “Armata României a pierdut războiul cu poporul român“. Lectura curge uşor, de la sine. Aşadar, enjoy!
“Înainte de alegerile din 2009 – când încă nu mă concediaseră – pe drumul dus-întors la/de la serviciu îmi făceam micul meu sondaj de opinie: vorbeam cu mulţi oameni necunoscuţi, şoferi de taxi şi de autobuz, muncitori la Sârma Câmpia Turzii, ceferişti, funcţionari la primarii cu care făceam naveta şi mulţi alţii din multe alte categorii sociale. Făceam în aşa fel încât să îndrept discuţia spre subiectul băsescu-a doua candidatură-pensionari militari. Dacă despre individ părerile erau împărţite , despre militarii rezervişti părerea era UNANIMĂ: trebuie sa fie BELIŢI!

Mulţi dintre cei ce-l detestau pe băsescu spuneau că totusi vor vota cu el, călcându-şi pe… conştiinţă, tocmai pentru promisiunea ca le va lua pensiile militarilor şi va micşora numărul parlamentarilor. Am văzut ochi aprinşi de ură şi pumni încleştaţi în timpul muncii mele de “sondor de opinie” că nici nu vă puteţi închipui. În anumite situaţii cred că aş fi ieşit “machiat” rău dacă aş fi făcut imprudenţa să spun că şi eu sunt militar în rezerva. Sunt de condamnat ca am inceput sa urasc si eu la rândul meu? Eu ştiu ce să zic ? Poate c-oi fi… poate nu. Oricum, n-am vocatie de creştin care-şi iubeşte duşmanii, asta-i clar!

În seara alegerilor, pe la opt, când toate posturile tv  îl dădeau ca şi câştigător sigur pe Geoană (doar bietul Vadim, aşa, în ţăcăneala lui, cum zic unii c-ar fi,  zicea: nu va entuziasmaţi prematur, am semnale că ceva nu-i în regulă), m-am dus să-mi iau 2 beri ca să sărbătoresc faptul că sondajul meu de opinie era ca alea făcute de Dâncu. Cum mergeam pe stradă către magazin, am auzit în spatele meu o discuţie:
–  Măăă, da un’e mereţi aşa îmbrăcaţi de parcă s-o dărâmat şifonieru’ pe voi?
–  Păi merem la votare!
–  Cum mă, la ora asta?
–  Da mă, că am auzit la teveu că s-ar putea să nu iasă băsescu. Asta nu-i voie!

I-am lăsat pe …vajnicii electori să mă depăşească. Era un fost pmc-ist cu nevasta, însoţiţi de un necunoscut. Fiind noapte, nu m-au observat. Omul lucrase în unitate când eram activ, ieşise şi el la pensie, şi avusesem şi cu el o discuţie pe subiectele de mai sus, cu câteva săptămâni înainte, iar omul îmi spusese atunci cu patima în glas: “dom’le, îi bun băsescu că rezolvă cu pensiile; păi de ce să ia militarii pensii aşa mari, că eu am lucrat acolo şi ştiu că nu făceau nimic (sic!).

Nu merită, dom’le. Bine le face” şi aducându-şi aminte pe cine are în faţă, încercase să dreagă busuiocul: “a, nu zic de matale şi de cei de la avioane, zic de ceilalţi!”

De-aia eu cred doar pe jumătate că băselu a ieşit a doua oară prezident datorită manevrelor făcute de comandourile pedeliste din întraga ţară. Cealată jumătate a fost asigurată cu voioşie şi entuziasm de bravul electorat român care, cu toate că vedea ca ăştia n-au soluţii, ci au doar buzunare de umplut, i-au votat fericiţi că-i vor distruge – printre altele – pe rezerviştii militari. Fiindcă poporul ăsta are încredere şi îşi iubeşte armata doar când i se pune un microfon în faţă. În realitate. o detestă. Şi ştiu ce spun!

De-aia am şi plecat din ţară. Ca să scap de ură. De cea care venea spre mine şi de cea care se năştea în mine! Nu-mi făceam iluzii în privinţa viitorului. La urma-urmei, pe cine aveam eu aici în Franţa? O fătucă, o studentă, inimoasă (într-adevăr) ,dar totuşi, doar o oarecare studentă. Ca s-au aranjat lucrurile până la urmă, asta a fost mai mult o chestie de noroc, dar puteau să nu se aranjeze…

Însă orice ar fi fost, nu m-aş mai fi întors. ACOLO URA E ATÂT DE INTENSĂ ÎNCÂT UCIDE! Şi dacă m-aş fi ştiut vinovat cu ceva, aş fi acceptat fără să crâcnesc toate astea. Dar nu aveam nici o vină!

Nu ştiu de ce naiba scriu eu toate astea. A, da, domnule Simi, spuneaţi că clujenii s-au deşteptat şi nu-l vor mai alege primar pe roboţelul ticălos al băsescului. Acum, ce pot sa spun,  decât că e cuvântul dvs. împotriva cuvântului unui deputat sau senator de Cluj, care pe A3 acum 4 ore,  îl bălăcarea pe piticul ticălos, dar afirma că nenorocitul ăsta, totuşi, mai dispune de suportul a 37% din clujeni! Lui Adrian Ursu nu i-a venit să creadă şi l-a pus să repete. Da, într-adevar omul spusese 37%. Sper să aveţi dvs. dreptate, nu politicianul ăla. Dar eu nu pot să scap de obsesia dialogului auzit în spatele meu, atunci, în acea seara de iarnă, când mă duceam sî-mi cumpăr două beri.

Notă: Dacă aţi vedea cât sunt de respectaţi militarii activi şi cei în rezervă aici în Franţa, vi s-ar tăia respiraţia. Si, apropo de câte războaie au câştigat – ştiţi că francezii pur-şi-simplu n-au existat în al doilea război mondial (căci unitatile Frantei Libere ale colonelului De Gaulle, n-au fost decât minuscule şi decorative în comparaţie cu celelalte forţe armate angrenate în conflict, chiar dacă de multe ori au dat dovadă de un curaj nebun).  

Si totuşi, nimeni n-ar îndrăzni măcar să gândească ceva urât sau defăimător despre armata franceză activă sau în rezervă. Darămite să mai şi scoată mizerii la adresa ei pe mestecătoare…

 

Radu Cojocaru

 

Un articol din acelaşi ciclu dar din 2009

 

Armata României a pierdut războiul cu poporul român

Etichete: , ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

9 Responses to “Din ciclul “Armata României a pierdut războiul cu poporul român””

  1. iceparu says:

    Nu stiu daca oftatul este suficient,dar il fac.

  2. florescu says:

    ” Ascuns între dealuri acoperite de omăt, satul Răchiţele nu este atins de agitaţia de pe scena politică. Vestea că cel mai de seamă om al comunităţii şi-a dat demisia din fruntea Guvernului a ajuns însă în fiecare gospodărie. Subiectivi sau nu, localnicii din Răchiţele sunt în continuare de partea lui Emil Boc.
    Sătenii spun că în timpul mandatului său la Guvern, Emil Boc nu s-a schimbat deloc şi că dacă s-ar întoarce la Cluj ar putea deveni din nou primar al oraşului. “La Cluj dacă vine, mâine iese primar. Nu sunt mulţi care să îi înlocuiască gândirea şi lucrurile astea din el”, spune un localnic.
    Pentru săteni, Emil Boc este o victimă a jocurilor oamenilor politici din capitală. “Tăţi miticii să-şi facă de cap cum vor ei când o mărs un om să facă dreptate, o sărit tăţi să-l demită şi ăsta. Îţi vede ce-o ajunge ţara cu ăştia”, susţine un sătean indignat. “N-o putut să stea acolo cu miticii ăia”, spune un altul mai fatalist.
    Alţii însă cred că Boc a făcut bine ca să scape de Bucureşti. “Trebuia să şi-o deie de mai mult. Că între câinii ăia dîn Bucureşti nu poate face nimic. Că ăia îs nişte câini. Hiene. Câini adevăraţi”, apreciază un sătean din Răchiţele.
    Prietenii lui Emil Boc speră ca acesta să poată veni de acum înainte mai des la Răchiţele. Ultima dată, fostul premier a fost în satul natal în acest weekend, la parastasul de 40 de zile al tatălui său.”
    rtv.

    Deci “domnul Simi” s-ar putea sa-si faca iluzii desarte…

  3. Harlau625 says:

    De unde atata ura pe armata? O vina o are si fostul regim. Ii aducea pe tineri si rezervisti mai in varsta in armata (concentrati) ca sa faca ce? Canalul, Centrul civic, sa adune pana la Craciun porumbul de la CAP-uri, marind stagiul militar cu 1-3 luni? De ce sa ne miram? Nici acum armata nu face prea mult ca sa schimbe aceasta opinie in randul tinerilor. Cum sa nu fie urata armata cand Basescu facea afirmatii aiurea despre militarii in rezerva? Nou rezervistii, fostii ofiteri, ce sa facem pentru tara asta daca la greu, va avea nevoie de noi?

  4. Zorro says:

    Tonul face muzica, iar tonul l-a dat asa zisul comandant suprem. Si persevereaza! Cu putin timp in urma ne spunea ca ofiterii nu se pot lauda cu altceva, inainte de 1989, decat cu strangerea recoltei. Imi pare rau ca am fost coleg de promotie cu el (eu la sectia militara) sau asa cum imi spune cumnatul meu ”de ce naiba nu l-am inecat la timp”

  5. gheo says:

    aproape ca ai nimerit-o, cu cateva mici completari, printre care, acele “instructaje ” la care le spuneau “caprarii”, pai armatele occidentale, au si inca parctica “caprarii” si mai dure in armatele lor, astea calesc organismul unui soldat din multe puncte de vedere si in primul rand, psihologic, la noi, poate spiritul balcanic, mereu cartitor, au vrut sa le fie instruiti tinerii ca intro pensiune, pai, “domnisoarele iesite ” dintro pensiune nu pot fi trimise in “linia intai” ci mai degraba la, leganatul copiilor intro cresa sau gradinita, ori armata, este o institutie unde cresc si se calesc “barbati”, inca sunt pareri si opinii care spun ca, armata, duritatea ei, asa cum era ea inainte, trebuia sa fie pastrata pentruca, le calea copii, ii facea mai responsabili, mai caliti pentru viata, mai ordonati, dar, lumea este in continua schimbare, bine este atunci cand schimbi un lucru cu altul mai bun, daca nu … ramane ura pentru o institutie care printre relele ei, facea unele lucruri bune.

  6. iceparu says:

    un numar de ani am lucrat ,nu multi,cu civilii.am mancat ceapa si branza cu ei,si ,dece nu ,am baut si un pahar de vin.in 1989 am fost cu ei in zone fierbinti si mi-au demonstrat ca daca au facut stagiul militar 3 sau 2 ani nu au pierdut timpul degeaba.este adevarat ca de la tovarase am trecut la domn maior dar cu timpul m-am obisnuit.a trebuit sa ma desobisnuesc a fi mos teaca si am reusit.civilul iubeste uniforma militara daca cel ce o poarta o onoreaza.si in prezent sunt civili care mi se adreseaza cu domnule gradul din moment ce in 1989 am fost alaturi de ei.mi-am cucerit respectul lor si intentionez sa mi-l pastrez pe principiul reprocitatii.in prezent spre regretul meu,armata isi face mai putin prezenta in randul concetatenilor de parca nici nu mai exista.

  7. vasile says:

    Prin decizia discriminatorie a CCR , impotriva militarilor , versus “avantaje nesimtite” pentru magistrati , ni s-a eliminat orice sansa de catig juridic in tara. Singura infima speranta in aceasta situatie mai ramine actiunea la CEDO. Este necesar sa solicitam instantelor din tara sa nu ne mai abureasca cu termene si sa ne dea negatie , pentru a intocmi o actiune la CEDO, cu toti membrii care doresc sa actioneze. Altfel e pierdere de timp , bani si nervi si aparitia acelei stari de “cu dreptatea in mina o luam in mina “.
    In materialul Misterele aeroportului din Denver , o sa gasiti explicatia pentru care a purces tovarasul presedinte Traian basescu la eliminarea statutului de militar in rezerva al Romaniei, deoarece i s-a impus sa desfiinteze armata romaniei si o face cu o ura patimasa, urmata de executantii docili si obedienti.

    “Fostii militari”, un concept aberant, incalificabil!Preşedintele ţării ne-a mai devoalat o parte din adâncul gândirii creatoare a domniei sale. După o îndelungată şi vinovată abţinere, domnul preşedinte a afirmat într-un discurs printre dinţi, abia stăpânindu-şi ura, că pensionarii militari sunt foşti militari. Un concept prezidenţial mai vechi, neafirmat public până acum, care a produs deja efecte dezastruoase. O afirmaţie menită să mai adauge un strop de otravă dispreţului cu care îi tratase şi până acum pe slujitorii sub drapel. Domnia sa, Comandantul, se face că nu ştie că militarul nu depune jurământul numai până la pensie. Se preface că nu cunoaşte, deşi are o pregătire militară atestată de propria biografie, că un militar rămâne militar până la moarte. Chiar şi după!
    Domnul preşedinte ne-a dezvăluit acum, mai clar, adevăratele motivele pentru care au fost desfiinţate pensiile militare de stat: fiindcă, la pensie, conform judecăţii domniei sale, militarul dispare. Devine un „fost”, fără drepturi şi fără identitate. Susţinerea publică a acestei idei, permite acum tuturor militarilor, chiar şi celor neîncrezători, să înţeleagă intenţia cu care Curtea Constituţională a concluzionat că militarul nu are drept la pensie. Se vede mai bine că Decizia nr. 735/2010 a C.C.R. nu făcea decât să materializeze juridic viziunea Comandantului Forţelor Armate. Concepţie conform căreia militarul în rezervă nu mai este militar! El devine, prin „reevaluare” prezidenţială, un civil nou-nouţ. Ca urmare, proaspătul civil trebuia rupt de instituţia militară. Trebuia sfărâmată legătura sa cu militarii activi. Trebuia ucis, formal, militarul din el, înainte de a o face destinul. Ceea ce s-a şi întâmplat, cu impulsul C.C.R.. Pas cu pas.
    El, pensionarul militar, „fostul militar” conform concepţiei „reformatoare” a preşedintelui, după zeci de ani de muncă şi renunţări la drepturile fireşti oricărui alt cetăţean al ţării, pierde odată cu pensionarea orice drept pecuniar constituţional. A devenit un „fost” Şi atât! Un asistat social de cea mai joasă speţă. Conform Deciziei mai sus menţionate, pensionarului militar i se va atribui ceva ce se numeşte un supliment. Adică, pe româneşte, va fi beneficiarul unei pomeni din mila guvernanţilor! De ce spun pomană? Deoarece, pentru militarul în rezervă pensia a încetat să mai fie un drept constituţional ca la toţi ceilalţi locuitori ai României. În mintea preşedintelui de azi şi, prin servilism, în înţelesul constituţional al Curţii Constituţionale, militarul în rezervă poate să dispară. I s-a luat, absolut aberant, dreptul la pensie. În locul pensiei militare i se acordă un supliment!. Odată cu el, cu militarul în rezervă,poate să dispară şi armata de rezervă. Aproape o sută de mii de potenţiali luptători instruiţi deja.
    Discriminarea este evidentă! Chiar şi pentru cei mai îngăduitori, ura cu care sunt trataţi „foştii militari” este o realitate. Ca dovadă, iată cum apare, după completare (publicată în Monitorul Oficial nr.64/ 26 ianuarie 2012!), Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor: art.82*)alin.7, „Judecãtorii şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public. Judecãtorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militarã de serviciu”…. Ei pot opta. Pentru ei există şi acum pensia militară de serviciu!!! Iar mai departe, la art.85*)alin.2,scrie negru pe alb:”Pensiile de serviciu ale judecãtorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevãzute la art. 84 se actualizeazã ori de câte ori se majoreazã indemnizaţia brutã lunarã a unui judecãtor şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Dacã în urma actualizãrii rezultã o pensie de serviciu mai micã, judecãtorul sau procurorul îşi poate pãstra pensia aflatã în platã.” Pentru ei se poate! Pentru „foştii militari”, nu!
    Nu este bătaie de joc? Nu este expresia cea mai elocventă a umilinţei? Nu reprezintă cel mai clar exemplu de discriminare? Unde este „Legea unitară a pensiilor” prin care se desfiinţează ca “nesimţite” toate “pensiile speciale”? Unde sunt vorbele sforăitoare despre justeţe şi dreptate socială? Ale preşedintelui încă în funcţie! Ale premierului încă pe scaun!
    În mod evident, cele de mai sus sunt texte extrase din legile militare, texte prin a căror anulare a fost desfiinţat statutul militarilor în rezervă. Acum sunt introduse în legile celor care se află deasupra tuturor. Ale căror pensii nu s-au “recalculat”. În legile celor care trăiesc într-o altă ţară, în România lor! Întreaga fărădelege, a fost posibilă cu aportul interesat şi anticonstituţional al Curţii Constituţionale! La îndemnul preşedintelui şi al primului ministru.
    Niciodată, în cursul milenarei sale istorii, Armata nu a fost într-un asemenea mod desconsiderată. Iar militarul, niciodată atât de injosit. Despre acest adevăr, domnul preşedinte trebuie să fie conştient! Deoarece istoria, indiferent de intenţiile distrugătoare ale unuia ori ale altuia, îşi va reintra în drepturi, cu neiertătoare consecinţe pentru cei care o neagă. Fie ei preşedinţi de ţară ori simpli muritori.
    Armata, ca instituţie, tace. Dar Armata nu este o entitate abstractă. Ea este vie, populată. Iar ei, militarii, sunt fiinţe înzestrate cu gândire. Sunt educaţi şi responsabili. Ei au glas. Ei sunt adevăraţi, au suflet, au simţiri. Şi nu pot suporta la nesfârşit umilinţa. Ei ştiu că au drept crez doar voinţa poporului şi, mai devreme sau mai târziu, vor asculta glasul acestuia. Semnele în acest sens sunt evidente. Ele ies la suprafaţă în ciuda nesfârşitelor oprelişti, legiferate ori nu.
    Dacă este în firea lucrurilor ca orice preşedinte să devină odată un fost preşedinte, niciodată (chiar niciodată!), un militar nu va fi un fost militar! Oricât de mult şi-ar dori, unul sau altul, să se întâmple aşa.

  8. Ioan Gheorghe Ratiu says:

    Cu permisiunea dumneavoastra adaug:
    “Amor patriæ nostra lex-Iubirea patriei este legea noastra”

  9. viorel says:

    Vorbim prea usor despre ”ONOARE” si numai cativa stim cu adevarat ce este, ceilalti care se lasa reprezentati si se sint reprezentati de col(r) Dogaru si slujnicii din jurul sau nu merita sa rosteasca acest cuvant special. Cand ajungi sa cersesti sa mangai ciolanul puterii usliste nu ai simtit niciodata ce inseamna sa ai ”ONOARE”. Sa va fie rusine celor care va lasati tarati in mizeria asta politicianista!!!!!