Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Intelligence între James Bond şi realitate-3

Acesta este al treilea episod dintr-un serial publicat de Marian IOAN în revista MARINA ROMÂNĂ aparţinând FORŢELOR NAVALE ROMÂNE. (citeşte şi episodul I, episodul II)

Spuneam în finalul episodului al doilea al acestui serial cã, cei ce lucreazã în intelligence trebuie sã cunoascã foarte bine domeniul de activitate al celui pe care-l deservesc şi sã fie de încredere. Mai spuneam cã aceste douã caracteristici, deşi sunt obligatorii, nu sunt suficiente. Incerc sã mai “descopãr” mãcar încã una. Sã fie cel puţin trei. Pe trei puncte se poate sprijini aproape orice, dar pe douã…mai nimic, sau eventual, numai fachirii. Deşi, lor le este suficient şi unul singur!

Constatam cã, în zilele noastre, nu lipsa de informaţii este principalul impediment al celor ce se ocupã de intelligence, ci abundenţa, aş zice chiar invazia de informaţii. Paradoxal, principalele eşecuri înregistrate de serviciile de intelligence în epoca modernã nu s-au datorat lipsei, sau absenţei informaţiilor necesare. Principalele eşecuri, printre cele mai “rãsunãtoare” fiind “Pearl Harbour”, “Rãzboiul de 7 zile din Orientul Mijlociu” şi “11 septembrie 2001”, nu au fost cauzate de lipsa de informaţii ci de incapacitatea, sau lipsa de voinţã, de a le interpreta prin prisma intereselor proprii. Las deoparte remarcile tendenţioase de genul “De unde ştii tu cã n-or fi fost tocmai alea interesele lor, sã fie surprinşi!?!”. Desigur, ne-am putea gândi cã lipsa de cunoştinţe în domeniul luptei armate, sau al siguranţei naţionale, a celor ce au lucrat cu informaţiile respective, ar fi putut fi cauza incapacitãţii de a întelege corect informaţiile disponibile. Cãci, degeaba mi-ar pune mie cineva la dispoziţie toate informaţiile relevante cu privire la mişcarea stelelor, cã eu tot nu-mi voi da seama cam ce poziţie ar urma sã ocupe ele a doua zi, întrucât habar n-am de astronomie!

Totuşi, în  toate cele trei cazuri amintite, anchete serioase nu au semnalat deficienţe în pregãtirea celor implicaţi în activitatea de intelligence. S-a dovedit, însã, cã existau informaţii care, dacã ar fi fost bine analizate şi interpretate, ar fi permis sã se prevadã aceste evenimente nedorite care au marcat istoria contemporanã. Atunci, ce le-a lipsit?  Pornind de la aceastã întrebare, voi devoala a treia calitate obligatorie pentru cei ce lucreazã în intelligence, şi anume imaginaţia, şi voi încerca sã explic convingãtor de ce este nevoie de imaginaţie, apelând la un exemplu relativ simplu. Fac acest demers întrucât în intelligence este nevoie de imaginaţie nu pentru a-ţi putea imagina cum ar fi dacã ai câştiga la loz în plic şi nici mãcar pentru a obţine punctaj bun la aprecierea de serviciu anualã, la rubrica destinatã calitãţilor, sau pentru a-ţi imagina care ar fi cea mai bunã funcţie în care ai putea fi promovat.

Voi apela la domeniul geometriei. Deşi geometria nu este tocmai o disciplinã proprie activitãţii de intelligence, rezultatele demonstraţiei sunt şi lãmuritoare şi convingãtoare.

Presupunem cã dispunem de un set de informaţii care, convenim cã, se prezintã sub forma a trei linii finite, fiecare dintre linii fiind intersectatã de celelalte douã sub un unghi ascuţit. Se pune întrebarea ce reprezintã? Adicã, ce semnificaţie are aceastã “informaţie”? Dacã figura menţionatã este desenatã pe o tablã iar cei prezenţi sunt întrebaţi ce reprezintã, mai mult de 60% dintre repondenţi vor spune imediat cã este “un triunghi”. Dupã câteva secunde, câţiva vor adãuga: “Ar putea fi şi o piramidã”, apoi alţi câţiva, mai puţini, vor zice: “Sau o prismã”. Intr-un târziu, cineva va spune: “Ar putea fi şi un con” iar altcineva va zice: “Ar putea fi doar trei drepte în spaţiu, fãrã legãturã între ele, vãzute dintr-o anumitã poziţie”. In clipa aia, o parte dintre ceilalţi ar întoarce capul spre acel cineva şi l-ar privi ciudat. Auzi ce idee!? Trei drepte în spaţiu! Cum i-o fi trecut prin cap? Iar câţiva chiar l-ar combate. Oricum, prin însumarea tuturor opiniilor, ar rezulta o listã cvasi completã a tuturor semnificaţiilor posibile ale “triunghiului”. Aceastã listã ar fi cu atât mai completã, cu cât imaginaţia celor implicaţi ar fi mai bogatã. Desigur, ar depinde şi de cunoştinţele lor în domeniul geometriei! Ce ar face cei interesaţi sã se lãmureascã ce reprezintã, totuşi, liniile alea trei? Ar cãuta o altã poziţie din care sã le priveascã. Iar dacã, privindu-le dintr-o parte, ar vedea exact aceeaşi figurã, adicã tot un triunghi, identic cu primul, desigur cã tot nu s-ar lãmuri ce este, dar mãcar s-ar edifica ce nu este şi ar şti ce sã facã mai departe. In cazul nostru, este clar cã, dacã pare triunghi vãzut din faţã şi dacã pare tot triunghi vãzut şi dintr-o parte, atunci nu poate fi vorba despre un triunghi. Tot aşa nu poate fi nici prismã triunghiularã şi nici mãcar trei drepte în spaţiu, fãrã legãturã între ele. Mai rãmân douã posibile variante, anume piramidã sau con. Geometric vorbind, “cercetarea” va continua privind figura respectivã din alte poziţii şi situaţia se va lãmuri, dar pe noi nu ne interesa problema din punctul de vedere al geometriei.

Problema în intelligence este sã înţeleg toate semnificaţiile informaţiei de la care am pornit, adicã ale acelui “triunghi”, ca sã pot verifica, în primul rând, dacã acea informaţie este manifestare a unui pericol pe care ar trebui sã-l evit sau sã-l contracarez, sau a unei oportunitãţi pe care ar trebui sã o valorific. Dar şi dacã ajung la concluzia cã nu este nici una, nici alta, tot încerc sã înţeleg ce este. Desigur, dacã aş şti dinainte care sunt nevoile beneficiarului meu, întregul proces ar fi uşurat. De exemplu, dacã aş şti cã ceea ce îi trebuie beneficiarului meu este un “con”, atunci când îmi apare în faţã “triunghiul” nu mai consum resurse pentru alte verificãri ci îl privesc direct de jos. Dacã nu vãd un “cerc”, nu este con şi nu mai pierd timpul cu el! Sau, dacã ştiu cã este nevoie de un “cub” nici nu mã mai întreb ce ar putea reprezenta acel “triunghi”, întrucât, niciodatã, el nu va fi “manifestare” a unui cub, decât, eventual, într-un alt “spaţiu geometric” decât cel în care trãim. Iar pentru a parcurge tot acest proces am nevoie de o bunã imaginaţie, care sã-mi permitã înţelegerea tuturor variantelor posibile ce ar corespunde informaţiei iniţiale, dar şi de dorinţã de a duce pânã la capãt întregul demers, fãrã sã apelez la pãguboasa formulare “Nu poate sã fie aşa!”, fãrã sã am dovezi cã, într-advãr, “nu poate sã fie aşa”, sau la “Precis este…”, tot fãrã sã am alte dovezi decât propria-mi presupunere.

Sper sã fi fost suficient de convingãtor în ceea ce priveşte nevoia unei bune imaginaţii în “trusa” unui lucrãtor din intelligence. Cu cât este mai bogatã, cu atât sunt şanse mai mari sã se gãseascã toate semnificaţiile unei informaţii. In plan real, dacã nu-ţi poţi imagina şi alte semnificaţii ale unei informaţii, în afara celei care “bate la ochi”, sunt şanse mari sã nu descoperi ceea ce ar fi trebuit, de fapt, sã descoperi, ca lucrãtor în intelligence. Absenţa imaginaţiei, sau, desigur, dezinteresul, i-a fãcut pe cei implicaţi în evenimentele amintite sã nu sesizeze toate semnificaţiile posibile ale informaţiilor la care au avut acces. Consecinţa? “Inamicul” a reuşit sã producã surpriza doritã, cu consecinţele cunoscute.

Iatã cã am definit nu numai cea de a treia, ci şi cea de a patra calitate pe care trebuie sã o aibã cei ce lucreazã în intelligence. Sã le “inventariem” pe toate:

1. O bunã pregãtire specificã domeniului în care lucreazã, pentru care trebuie sã asigure întelligence. Asta înseamnã o bunã pregãtire marinãreascã, dacã lucreazã în intelligence naval, sau o bunã pregãtire militarã, dacã lucreazã în intelligence militar, tot aşa cum ar fi obligatorie o bunã pregãtire medícalã dacã ar lucra în intelligence medical.
2. Sã fie credibili prin tot ceea ce fac.
3. Sã aibã o bunã imaginaţie.
4. Sã fie pasionaţi de munca pe care o fac şi sã se dedice activitãţii respective.

Desigur, pentru fiecare dintre aceste calitãţi existã specialişti care se pot pronunţa, fie cu privire la modul în care poate fi verificatã existenţa acestor calitãţi, fie cu privire la modul în care aceste caliţãti pot fi valorificate, fie cu privire la modul în care aceste calitãţi pot fi dezvoltate, ş.a.m.d. Nu-mi propun sã mã pronunţ în locul lor, dar cred cã ar merita sã fie “provocaţi” la o discuţie.

Nu voi încheia acest episod fãrã sã amintesc cã, de curând, însuşi preşedintele Obama a recomandat serviciilor de intelligence americane sã ţinã cont de povestea…triunghiului. Nu vã vine sã credeţi? Pãi, hai sã vedem ce a spus preşedintele Obama cu privire la acel incident care a fost pe punctul sã provoace explozia unui avion de pasageri:

“In sum, the U.S. government had the information- scattered throughout the system- to potentially uncover this plot and disrupt the attack. Rather than a failure to collect or share intelligence, this was a failure to connect and understand the intelligence that we already had.”

Imi cer iertare cunoscãtorilor de englezã, dar îmi voi permite sã traduc numai esenţialul: “…am avut informaţii, ………nu am corelat şi nu am înţeles informaţii pe care le aveam, deja”.

Cu alte cuvinte, nu au avut suficientã imaginaţie şi nici suficientã dorinţã de a-şi imagina tot ceea ce poate fi “în spatele unui triunghi”. Ar fi superfluu sã mai adaug cã şi comisia care a investigat evenimentele de la 11.09.2001 din SUA a concluzionat cã lucrãtorii din intelligence-ul american au dovedit “a lack of imagination”. Adicã au stat cam slab la capitolul imaginaţie.

In episoadele urmãtoare voi aborda aspecte puţin mai “palpabile” şi care cred cã sunt mai aşteptate, cel puţin de cãtre cel ce m-a provocat la aceastã discuţie. Cine se ocupã de intelligence? Ce anume fac cei ce se ocupã de intelligence? Si, nu în ultimul rând, de ce nu au Forţele Navale britanice serviciu de intelligence?!? Cãci asta fusese, parcã, “încãrcãtura de iniţiere”.

Articol apãrut în revista MARINA ROMANA Nr.3 (141)/2010 la pagina 43-44 şi preluat de pe www.altfel.info

Etichete: , ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

Comments are closed.