Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Israel – un jucator din umbra in conflictul din Caucaz? (I)

Războiul ruso-georgian continuă să aibă rezonanţă. Cei mai importanţi „jucători” implicaţi în Georgia – şi care nu sunt georgieni – nu au fost alţii decât ruşii şi americanii. „La margine” s-au poziţionat europenii. Ei au dat sfaturi, au lansat mustrări şi ameninţări (fără însă să le finalizeze).
Însă un jucător „din umbră” , care a avut şi el un rol, a fost Israelul. Astfel, consilieri israelieni au fost prezenţi în Georgia, alături de cei americani. Deşi au jucat un rol minor (comparativ cu cel jucat de americani) prezenţa lor s-a făcut  totuşi simţită. Cea mai „interesantă” decizie luată de israelieni, în contextul amintit, a fost cea anunţată public: de „a nu mai vinde arme Georgiei”, cu o săptămână înainte ca Georgia să atace Osetia de Sud. Este evident ca Israelul ştia ce urma să se întâmple şi nu vroia să ia parte. Spre deosebire de americani, israelienii au făcut tot ce au putut pentru a menţine relaţii cordiale cu ruşii (l-au trimis la Moscova pe Primul ministru Ehud Olmert pentru a demonstra acest lucru). Indiferent de ceea ce ar fi făcut în Georgia, Israelul nu a dorit să intre în conflict cu Rusia.

Pentru a putea înţelege care a fost motivul prezenţei israelienilor în Georgia este necesară „trecerea în revistă” a strategiei lor.

Abia după aceea vom realiza de ce Israelul este „implicat” în afaceri aflate atât de departe de aria sa imediată de interes.  Şi, normal, de ce au acţionat în maniera în care au făcut-o în Georgia.

Înainte de toate, trebuie să delimităm cele patru zone de interes strategic (care intr-un fel sau altul interacţionează) ale Israelului:
1. Teritoriile palestiniene ocupate (după 1967)
2. Statele cu care „se confruntă” Israelul (Liban, Siria, Iordania şi Egiptul)
3. Lumea musulmană aflată dincolo de această regiune
4. Marile puteri capabile să influenţeze primele trei zone amintite.

Problema Palestiniană

Întâiul lucru ce trebuie înţeles referitor la prima zonă de interes strategic este acela că Palestina nu reprezintă o ameninţare reală pentru Israel. „Abilitatea” palestinienilor de a provoca victime în rândul israelienilor (în cazul unor atacuri asupra teritoriilor aflate la graniţa dintre Israel şi Palestina) nu poate ameninţa existenţa statului Israel. Este posibil ca palestinienii să-i „irite” pe israelieni prin solicitările lor de a li se face unele concesii, pe baza unor evaluări reale (concesii care, deşi s-ar realiza, tot nu e sigur ca nu ar mai avea loc atentate in zonă). Problema mai complexă din această zonă este reprezentată de faptul că, în interiorul său, statul palestinian este destul de divizat. Pentru Israel, s-ar putea spune, că acestă divizare constituie „un avantaj”. Războiul dintre diferite facţiuni palestiniene reduce gradul de ameninţare la adresa Israelului. Se pare că pentru moment nu există „o reală autoritate palestiniană” care să se facă purtătoarea de cuvânt a tuturor palestinienilor. Încheierea unui acord cu Palestina ar presupune, din punctul de vedere al israelienilor, stipularea clară a faptului că este garantată încetarea oricăror acte teroriste. Până acum însă, nimeni nu a fost în măsură să garanteze acest lucru. Iar un lucru este cert: Fatah nu vorbeşte în numele lui Hamas, şi nici vice-versa!

De aceea, orice înţelegere cu statul Palestina rămâne în stand by pentru că nu „oferă” niciun avantaj Israelului.

Partea I

Sursa: Institutul Stratfor

Etichete: , ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

Comments are closed.