Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Ceremonia de predare/primire a funcţiei de şef al Statului Major al Forţelor Terestre

În urmă cu o zi, adică în data de 23 mai, a avut loc ceremonia de predare/primire a funcţiei de şef al Statului Major al Forţelor Terestre.

Generalul Sorin Ioan a predat comanda Statului Major al Forţelor Terestre generalului-maior Mircea Savu.

Ministrul Apărării naţionale, Mircea Duşa, a participat la eveniment alături de reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale, Statului Major General, comandanţi de mari unităţi şi unităţi din cadrul Forţelor Terestre.

 

Sursa: comunicat de presă al MApN 

 

Etichete: , ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

3 Responses to “Ceremonia de predare/primire a funcţiei de şef al Statului Major al Forţelor Terestre”

  1. coopernick says:

    Toata stima pentru amandoi.

  2. dodo says:

    In sfarsit,doi generali acatarii.Fellicitari la amandoi!

  3. PENSIONARUL MILITARO-CIVIL says:

    Si armata a fost contaminata de politicieni prin metoda promovarilor si avansarilor celor santajabili !
    Mai departe cititi mai jos :

    Aproape întotdeauna , de-a lungul veacurilor , lichelele au ajuns in fruntea institutiilor statului . Instituțiile sunt pline si in zilele noastre de lichele , pestete tot , absolut peste tot .
    Lichelele actuale sunt din vremurile de mult apuse si se improspătează continuu în serele politicii romane .
    Azi prostia e-n Senat
    Sindicat si patronat
    Azi prostia e-n foaier
    Cazinou si minister
    Prostul n-are nici un chef
    Decat sa ne fie sef
    Prostul n-are nici un rost
    Decat sa ne mearga prost.

    Lichelele care s-ar putea scrie cu majuscule – LICHELE şi nu lichelele mărunte, plevuşca, cei care se pregătesc şi aspiră să devină marile lichele. După 23 ani de tranziţie este foarte greu dacă nu cumva imposibil de a identifica cu certitudine aceste personaje deoarece se confundă cu oamenii onorabili. Au ajuns care va să zică la un asemenea grad de mimetism încât este imposibil de identificat statutul lor. Pe mulţi dintre ei presa îi numeşte, îi acuză de diferite fapte imorale, însă nu poţi să te bazezi pe aceste acuzaţii atâta vreme cât presa noastră este şi ea plină de lichele sau de unii care sunt în solda unor lichele.

    CITITI SI VA CRUCITI CAT JAF S-A FACUT IN CADRUL ARMATEI ROMANE IN CEI 24 DE ANI DE DUPA 1989.
    România traficaniților de arme și complicii lor
    Intr-un articol anterior am aratat cum generalii armatei romane au derulat un diabolic razboi radio-electronic sub masca caruia, dupa 22 decembrie 1989 au omorit peste 1.000 de romani pentru a justifica legitimitatea loviturii de stat prin care au reinstaurat regimul capitalist, inscaunindu-l presedinte pe Ion Iliescu. Intr-un alt articol, am demonstrat printr-o aplicatie strategica, cu date cit se poate de reale, ca dupa un proces de autodistrugere care a durat 22 de ani, armata romana ar fi pulverizata dupa primele 4-6 ore ale unei agresiuni cu forte conventionale si cu efective inferioare numeric, din partea Federatiei Ruse. Motivul constituindu-l absenta cu desavirsire a unor intregi categorii de armament, inregistrata la toate categoriile de forte armate.
    Categorii intregi de arme care au fost vindute pe bani buni in zone supuse embargoului international, umplind buzunarele criminalilor asa-zisei revolutii. Arme care n-au mai fost niciodata inlocuite in inzestrarea armatei, cu altele, cu caracteristici egale sau mai performante.
    Generalii armatei romane, in complicitate cu conducerea politica au desfiintat singurele noastre unitati de rachete sol-sol ( Brigada 37 dislocata la Ineu si Brigada 8 la Tecuci ).
    Cele 400 de rachete operativ-tactice (ROT) care asigurau “scutul” militar al României au fost prăduite la adăpostul integrării noastre în NATO. Concret, este vorba despre sistemele de rachetele ale artileriei, de tip Frog 3 si Frog 7, cu o singura treapta, utilizind combustibil solid.
    “Casarea” rachetelor s-a facut ca urmare a emiterii Hotaririi nr. 0103/1997 a CSAT, referitoare la restructurarea unor Mari Unitati si unitati din compunerea la pace Sistemului National de Aparare, intarita prin Hotarirea de Guvern nr.110/14.04.1997.
    Oficial, armata a comunicat că “rachetele si instalatiile de lansare au fost valorificate incepind cu sfirsitul anul 1996, prin C.N. “Romtehnica” SA; Am încercat sa aflam, totusi, cit a costat afacerea “casarii” rachetelor. De la MApN n-am aflat nimic.
    Asadar, o afacere de sute de milioane de dolari a fost trecuta la secret.
    In conditiile in care o singura racheta de acest tip se vinde pe piata neagra a “dealerilor mortii” cu cel putin de 250.000 de dolari, se poate spune ca afacerea ROT se cifreaza la peste 100 de milioane de dolari.
    N-am pus la socoteală masinile de incarcare si lansare (TEL), transportul si nici costul operatiunii de “casare”.
    S-a stabilit ca echipamentele noastre sa fie transportate prin Africa de Sud si dezmembrate in SUA sub coordonarea serviciilor din Israel. Din surse SIE s-a aflat ca rachetele operativ-tactice nu au ajuns niciodată în Statele Unite.
    Rachetele au fost îmbarcate pe nave transcontainer ale companiei de transport naval israelian ZIM, care este prezentă la Constanţa, încă din anul 1976. Totul s-a desfăşurat sub supravegherea directă a lui Eliezer (Eli) Pincu, şeful Directorarului de Securitate al Ministerului Apărării din Israel, evreu născut la Galaţi.
    Vechi ofiţer de informaţii, Pincu a lucrat în ministerul apărării israeliene încă din anul 1970.
    Până de curând, Pincu a fost ataşat militar la Misiunea Europeană din Paris (MOD). De acolo, a fost numit şeful Departamentului de Control al Exporturilor (ECD) din ministerul apărării israelian. ECD preluind competenţele în materie de licenţiere şi exporturi militare de la SIBAT, echivalentul SRI-ului nostru. S-a mai stabilit ca o comisie formată din ofiţeri SIE şi MApN să asiste la distrugerea echipamentelor. La vremea aceea, armata funcţiona sub ministeriatul lui Gheorghe Tinca, iar Serviciul de Informaţii Externe era condus de Ioan Talpeş.
    Fortele armate din Romania s-au gasit, intre 1995-1997, in stadiul Procesului de Planificare si Analiza, in care intreg arsenalul lor a fost verificat si inventariat de experti militari ai Pentagonului. Romania n-a avut niciodata in inzestrare rachete Scud (functionind cu combustibil lichid si cu o raza de actiune de 300-550 km) precum cele utilizate de Irak, pentru ca tara noastra era considerata de sovietici ca facind parte din esalonul 2 al Tratatului de la Varsovia si nu ni le-au oferit nicioadata la export. Argumentul servit de sovietici fiind acela ca un cerc cu raza de 300-550 km plecat din oricare punct al granitelor Romani nu intilnea decit teritoriul vecinilor, adica tot state comuniste. Ungaria si Polonia le-au avut insa in dotare si dupa 1989.
    Asadar, singurele rachete sol-sol din dotarea trupelor de uscat romanesti din 1989 erau cele cunoscute in cod NATO drept FROG-3 ( 3 baterii x 8 de lansatoare montate pe sasiu auto x 8 rachete pentru fiecare lansator ) si Frog-7b ( 3 baterii x 8 de lansatoare auto LUNA-2M x 8 rachete pentru fiecare lansator ) a caror raza de actiune era de 27 km, repectiv de 68 km. Ele au fost denumite R.O.T de catre generalii de la departamentul de inzestrare al MApN dupa esalonul pe care acestea il sprijinea cu foc.
    De exemplu divizionul de rachete FROG-3 se gasea in compunerea diviziei de tancuri, divizia de tancuri constituind dupa normele stiintei militare esalonul tactic.
    Rachete Frog-7
    Brigada de rachete FROG-7, organizata si ea pe divizioane, era subordonata Armatei de arme intrunite, care constituia esalonul operativ. Numai ca pe plan international exista deja o clasificare universala a tuturor rachetelor balistice, care nu le includea pe cele ale unitatilor artileriei terestre, cu raza de actiune sub 300 km, pe care le considera rachete tactice cu raza scurta ale artileriei.
    Conform clasificarii internationale, rachetele balistice cu raza scurta de actiune sunt considerate cele cu raza cuprinsa intre 300 si 1.000 km. Intre 1.000 si 3.000 km avem de-a face cu rachete balistice cu raza medie de actiune. Intre 3.000 si 5.000 km rachetele sunt balistice cu raza intermediara, iar peste 5.500 km sunt rachete balistice intercontinentale.
    De la prima vedere pare dubios traseul navelor transcontainer ale companiei de transport naval israelian ZIM, care au incarcat rachetele Frog la Constanta pentru a le duce in Israel. Pare inexplicabil modul in care odata iesite din marea Neagra si marea Egee direct in marea Mediterana, in loc sa vireze stinga, navele israeliene avind la bord agenti ai Mosad, au inconjurat intreg continentul african, facind si o escala in Africa de Sud, dar tintind sa ajunga din nou in marea Mediterana si de acolo in Israel. Numai ca lucrurile s-au limpezit de la sine.
    Human Rights Watch a publicat pe 13 aprilie 1999 un interviu pe care Alex Vines i l-a luat lui Richard Cornwall profesor la Institutul pentru Studii de Securitate din Pretoria-Africa de Sud. Interviul intitulat “ANGOLA UNRAVELS: The Rise and Fall of the Lusaka Peace Process” mentioneaza faptul ca in rapoartele de monitorizare ale ONU aparute in 1998 ( ca rezultat al monitorizarii pe parcursul intregului an 1997), identificau teleportarea din neant a unui mini-arsenal direct in curtea rebelilor UNITA, constand in 6 avioane MiG-23, 8 elicoptere, 50 de tancuri T-55, 70 de TAB-uri si 20 de lansatoare de rachete Luna 2M ( Frog 7), Lucru confirmat si in Angola Peace Monitor, nr. 8, Vol. V/ 29 Aprilie 1999. Sean Cleary, director Strategic Concepts Ltd din Africa de Sud, a fost printre putinii oameni care au intrat in posesia unuia din documentele de insotire ale transportului maritim efectuat de compania israeliana ZIM cu respectivele rachete Frog-7, identificate la UNITA.
    El a adaugat ca in plus, la bord mai existau si 2 elicoptere IAR-316 B Alouette, afirmind ca in rubrica destinata exportatorului figura Coreea de Nord.
    Cota de credibilitatea lui Cleary e mare, intrucit a fost secretar la ambasada de la Washington ( 1978-1982) si apoi Consul-General al Africii de Sud in SUA ( 1982-1983 ), director general in cadrul Oficiului de Administrare a Namibiei ( 1983-1985).
    Partea proasta pentru ofiterii de informatii israelieni care au completat documentul de insotire fals, e aceea ca spre deosebire de rachetele Frog, elicopterele IAR-316 B existau doar in Romania, nu si in Coreea de Nord. In plus, Coreea de Nord, era alaturi de Cuba si alte foste state comuniste sustinatoare a regimului angolez cu care rebelii Unita luptau pentru a-l invinge. In timp ce Israelul era cunoscut de peste doua decenii ca principal alimentator cu arme al UNITA.
    Acum ca ne-am lamurit de ce a fost nevoie sa fie retrase din inzestrarea armatei romane rachetele Frog si unde au ajuns ele cu adevarat, pentru a servi la “implementarea democratiei” de catre statul Israel, trebuie sa si explic de ce asa-numita “casare” a acestui tip de tehnica de lupta a insemnat subminarea cu buna stiinta a capacitatii de aparare a Romaniei.
    Potrivit Legii nr. 39/1990 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, intra in responsabilitatile CSAT atit organizarea generală a forţelor armate, planurile de întrebuinţare a forţelor pe timp de pace şi la război, înzestrarea forţelor sistemului naţional de apărare, precum si înfiinţarea, desfiinţarea, dislocarea şi redislocarea, în timp de pace, pe teritoriul naţional, a marilor unităţi militare de la eşalonul brigadă, inclusiv, în sus.
    Cu alte cuvinte, simpla “casare” a rachetelor Frog insemna de fapt desfintarea cel putin a celor 2 brigazi de artilerie Luna 2M din compunerea armatei romane.
    Ori in stiinta militara functioneaza principiul inlocuirii unei categorii de tehnica de lupta cu alta similara dar mai moderna care sa indeplineasca mai usor si mai précis aceleasi functiuni. In caz contrar, marile unitati (Armatele de arme intrunite) care depind de sprijinul cu foc al categorii de tehnica care a fost casata, nu-si mai pot indeplini misiunile si sunt ca si neutralizate.
    Shimon Naor
    De altfel sezonul aservirii totale a armatei romane intereselor traficantilor de arme, a debutat furtunos in aprilie 1997, daca ne gindim doar la seria de 6 transporturi speciale cu arme Romtehnica ( intre 01-17.04.1997 ), executate de pe Otopeni-militar cu avioane gigant AN-124, de catre Shimon Naor ( lt.col al Mosad), in favoarea Sudanului ( tara aflata in plin razboi civil si sub embargou ONU din 1994 ).
    Fiind urmate pe parcursul anului 1997 de alte 78 de zboruri ale aeronavelor IL-76, AN-12, B-707 operate ca si AN-124, de acelasi celebru traficant Viktor Bout si incarcate cu arme romanesti la platforma militara a aeroportului Otopeni. Culminind in aprilie 1998 cu mizerabila inscenare numita Tigareta 2, anchetata de exact aceasi procurori militari condusi de col.Mihai Popov, cel care a musamalizat absolut toate asasinatele comise in decembrie 1989.
    A urmat tot in aprilie 1998, practic desfiintarea aviatiei de vinatoare-bombardament romanesti prin retragerea din organica regimentelor 67 de la Craiova si 49 Aviatie de la Ianca, a celor 72 de avioane IAR-93 ( în serviciu operativ în perioada 1981 – 1998 ) cu care acestea erau inzestrate.
    Grav e ca scoaterea din inzestrare a avioanelor IAR-93 s-a produs in perioada de tensiune militara care a precedat bombardarea Iugoslaviei de catre NATO, moment in care nici un stat din lume nu procedeaza asa. Lucrurile nu s-au oprit aici, bateriile de rachete AA romanesti, de tip S-15 Neva, responsabile de doborirea unui avion “invizibil” american F-117 in razboiul din Iugoslavia, au fost si ele scoase din inzestrarea armatei si trimise in Israel in 1999, probabil la fel cum s-a procedat si cu ROT-urile.
    Defrisarea aviatiei militare si a trupelor de rachete s-a derulat cu complicitatea sefului Fortelor Aeriene, Ghorghe Bucse care a fost recompensat pentru aceasta cu gradul de general cu 4 stele, cu o pensie lunara de peste 100 de milioane de lei, pentru care sindicatul cadrelor militare disponibilizate, in rezerva si in retragere s-a luptat cu indirjire. Vinovatia pentru tradare prin subminarea capacitatii de aparare a Romaniei si pentru incalcarea voita a embargoului international cu arme apartine si echipei : Emil Constantinescu ( presedinte al Romaniei ), Dorin Marian ( consilier presidential si secretar al CSAT, devenit ulterior seful cancelariei premierului Tariceanu ), gen. Ion Magdalena, secretar general al CSAT (calaul echipajelor de elicoptere romanesti in decembrie 1989 ), gen. Constantin Degeratu (sef al Statului Major General, devenit consilier prezidential sub regimul Basescu, beneficiar al unei pensii de general cu 4 stele de aproape 100 de milioane de lei ).
    Ca o concluzie, intrucit caracterul oamenilor nu se schimba, in Romania post-decembrista faptele lor murdare sunt protejate, ele se diversifica, asa ca intr-un an de functionare pe postul de secretar general al CSAT gen. Magdalena, a coordonat un trafic de armament mai mare decat s-a inregistrat in perioada 1990-1997.
    Ulterior, in perioada 2001-2003 Magdalena a fost adjunctul comandantului Fortelor Aeriene, iesind la pensie in 2005 de pe functia de inspector general al Inspectoratului Ministerului Apararii Nationale, cu epoletii incarcati azi de 4 stele de general si cu o pensie de aproape 100 de milioane de lei.
    Ioan Talpeș
    Printre complicii praduitorilor rachetelor ROT figureaza, la loc de cinste, gen.lt. Ioan Talpes, cel care a fost numit de Ion Iliescu la conducerea sectiei de razboi psihologic a MApN, pe 22 decembrie 1989 si care a fost director al SIE pina in vara lui 1997, devenind in 2001 consilier prezidential pe probleme de Aparare al lui Ion Iliescu.
    Talpes se bucura si el de o pensie de peste 100 de milioane de lei, gratie celor 4 stele de general cu care a fost recompensat de toti presedintii Romaniei. Toate aceste fapte de o gravitate deosebite ar fi trebuit sa fie deja anchetate de Parchetul Militar.
    De catre cine ?
    De catre gen.lt magistrat Mugurel Florescu ( “martor” la executia cuplului Ceausescu, devenit instantaneu procuror general adjunct al Romaniei si sef al sectiei Parchetelor Militare pina in 1993, transferat sef al corpului de control al MApN si iesit la pensie, ca general cu 4 stele in 2009, de la Serviciul de Telecomunicatii Speciale-STS ), de catre col. Mihai Popov ( cel care din functia de sef al Parchetului de pe linga Curtea Militara de Apel, a produs monstruozitatea de rechizitoriu din Tigareta 2, prin care a transformat o livrare de armament a MApN intr-o contrabanda cu tigari ) si de catre lt.col. Ilie Botos ( devenit procuror general al Romaniei in perioada 2003-2006, iar acum general cu 3 stele si detinind functia de director-adjunct al Directiei Generale de Informatii a Apararii ), adica cei care i-au facut scapati si pe calaii militarilor din decembrie 1989.
    Mai trebuie mentionat faptul ca unchiul lui Ilie Botos, generalul maior Ionita Botos, care l-a ajutat sa devina peste noapte magistrat militar, era in iunie 1990 seful Comandamentului Serviciilor Armatei. Din aceasta pozitie, a primit de la Ion Iliescu misiunea de incazarmare si hranire a minerilor condusi de Miron Cosma, veniti la Bucuresti in iunie 1990.
    Gabriel Oprea
    Pentru rezolvarea acestei probleme l-a delegat pe subordonatul sau lt.maj. Gabriel Oprea ( actualul ministru al Apararii care-l tine la rindul sau in brate pe Botos jr.), ofiter de intendenta la regimentul 1 Mecanizat ( UM 01305 ), locul unde au fost incartiruiti minerii.
    Prilej care a facut ca in urmatorii 8 ani, Oprea sa fie permanent in preajma lui Cosma. Si pentru ca procurorii militari au demonstrat ca nu aflarea adevarului si dreptatea, ci obedienta pina in maduva oaselor fata de clasa politica, i-a motivat in actiunile lor, in 2002, sub regimul Iliescu, Ioan Mircea Pascu, ministrul Apararii ( avindu-l drept consilier principal pe gen. r. Iosif Rus, fostul sef al Aviatiei militare si calaul propriilor sale echipaje de elicopter in 1989, incarcat cu 4 stele de general si cu o pensie de peste 100 de milioane de lei, in zilele noastre ), s-a reluat la greu sezonul subminarii capacitatii de aparare a armatei romane, cu scoaterea din inzestrare a celor 18 MIG-29 ( cele mai noi aparate de zbor ale aviatiei, achizitionate in perioada 1989-1991 si despre care au aparut indicii ca o parte din ele ar fi fost comercializate in state africane supuse embargoului international ) si a celor 33 de MIG-23 MF ( achizitionate in 1983, singurele avioane cu geometrie variabila pe care le-a avut Romania vreodata ).
    MIG 29
    Aceasta noua lovitura data armatei, a condus la desfiintarea regimentului 57 aviatie de la M. Kogalniceanu, cel care apara Dobrogea si litoralul, precum si la desfiintarea regimentului 93 aviatie, cel care apara granita de vest a Romaniei.
    Inainte de 1989, cind am vazut pentru prima oara Opera de 3 parale a lui Bertold Brecht, nu mi-a trecut prin cap ca peste ani, sub uniformele pline de fireturi, decoratii si stele de generali si magistrati militari romani, mindria poporului roman, aveam sa identific o banda de incompetenti criminali si hoti cu apucaturi copiate dupa cea originala, a lui Mackie Şiş.
    (NOTA: Conform tratatului de dezarmare de la Paris, Romania ar fi trebuit sa detina la aceasta ora 430 de avioane de lupta si 120 de elicoptere de atac. In realitate Fortele Aeriene Militare se rezuma la 69 de avioane de lupta (49 MIG-21 Lancer, cu resursa pe terminate si 20 de avioane subsonice, de scoala si de atac la sol IAR-99) si 23 de elicoptere IAR-330 Socat, capabile sa duca lupta anti-tanc).
    Marian Antonescu