Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

O fi renunţat statul român la funcţia de ministru al apãrãrii!?!

Citeam zilele astea un interviu al unui analist strãin, care zicea, printre multe altele, cã România se aflã într-o zonã în care poate avea probleme de securitate şi cã românii n-ar trebui sã-şi imagineze cã vor veni americanii sau nemţii sã lupte pentru noi. Nu ştiu cum ar putea fi suspectate aceste afirmaţii de altceva decât de realism!
Cu toate astea, mã încearcã senzaţia cã la noi s-a renunţat tocmai la funcţia care ar fi trebuit sã se ocupe la nivel strategic de aceastã problemã. Adicã, aceea de ministru al apãrãrii. Cãci un ministru al apãrãrii, în strânsã colaborare cu şeful Statului Major General, este de presupus cã ar trebui sã elaboreze o viziune pe termen lung în domeniul apãrãrii. Desigur, o astfel de viziune nu se cristalizeazã într-o searã, nu de unul singur şi nici mãcar în doi. Nu întâmplãtor un ministru are la dispoziţie un…minister, care include şi un Stat Major General! Numai cã, cel puţin în opinia mea, elaborarea unei viziuni strategice nu este suficientã. Cãci, implementarea unei asemenea viziuni, impune şi o conduitã adecvatã din partea celor care au elaborat-o. Asta înseamnã sã nu schimbi drumul la jumãtate, înainte de a atinge obiectivul spre care te îndreptai, pentru cã tot efortul depus pânã atunci şi resursele folosite devin risipã, din moment ce  obiectivul la care trebuia sã ajungi pe baza viziunii mult gândite, rãmâne, totuşi, nerealizat. Sigur, se poate spune cã intervin schimbãri în mediu, inclusiv acţiuni ale inamicului, care impun schimbãri de drum. Zãu? Asta intrã la lipsã de gândire atunci când s-a elaborat viziunea strategicã. Atunci trebuiau prevãzute şi posibilele schimbãri, inclusiv posibilele acţiuni ale inamicului, dar şi continuãrile necesare, astfel încât obiectivul dorit sã nu fie ratat. Apar situaţii de forţã majorã, catastrofe, cataclisme? Teoretic da, practic hai sã vedem dacã despre asta este vorba ACUM în România? Adicã, hai sã vedem dacã ministrul are conduita obligatorie unei astfel de funcţii. Si hai sã ne uitãm la cum gestioneazã ministrul apãrãrii o problemã în care nu intervine nici un inamic şi nici un cataclism. Anume problema pensionarilor militari, cã tare-mi place mie scheciul acela cu “crastavetele”!

S-a plecat de la “Nu se poate aşa ceva. Simulãrile specialiştilor noştri ne aratã cã s-ar diminua pensiile militare cu 19-80%”, afirmaţie fãcutã cu numai câteva luni în urmã chiar de cel care trebuie sã elaboreze viziuni strategice în domeniul apãrãrii, adicãtelea…

A urmat, dupã vreo lunã-douã, “Pensiile militare nu vor fi diminuate”, succedatã de “Pensiile militare sub 3000 de lei nu vor fi afectate” şi continuatã cu “Pensiile vor scãdea, dar nu cu mai mult de 8% în medie”. Apoi a apãrut un ordin al ministrului care prevede altceva decât prevede Hotãrârea de Guvern în baza cãreia a fost elaborat, ordin care îi trimite pe pensionari la arhivele militare care sunt în subordinea…MApN, nu a pensionarilor. Sã se ducã ei sã obţinã nişte date care erau în curtea ministerului!!! La câteva sãptãmâni, la acel ordin s-a adãugat un nou paragraf, deşi structurile la care se referã noul paragraf existau şi atunci când a fost elaborat iniţial ordinul. Intre timp, pensionarii disciplinaţi acţionaserã în virtutea prevederilor ordinului fãrã acel paragraf, dar dupã modificarea acelui ordin unii dintre ei trebuie sã o ia de la început. Intre timp, termenele impuse de vizionarul strategic curg în defavoarea pensionarilor. A venit la rând o decizie a unei instanţe care suspendã aplicarea HG-ului în baza cãruia ministrul a elaborat ordinul pe care l-a modificat ulterior. Intrebare de baraj: “Ce face ministrul apãrãrii?”. Las cititorilor deliciul de a-şi imagina, pentru cã din rãspunsul oficial al ministrului la aceastã întrebare am înţeles cã…nu se înţelege, fiind aproape o copie fidelã a celebrului “Sã se revizuiascã primesc, dar atunci sã nu se modifice nimic, sau sã nu se revizuiascã primesc, dar în cazul ãsta sã se modifice puţin, pe ici, pe colo, şi anume prin pãrţile esenţiale”.

Inserate printre întâmplãrile descrise anterior, se regãsesc nişte jurãminte de credinţã presãrate cu angajamente de demisie dacã pensiile militare se vor diminua, de parcã misiunea ministrului apãrãrii este aceea de a menţine pensiile militare la un anumit nivel, şi câteva maldãre de avansãri dupã criterii fãrã de criterii, care au avut douã consecinţe “majore” în planul “securitãţii naţionale”:

1. A crescut numãrul membrilor partidului pãstorit de ministrul apãrãrii;

2. A scãzut încrederea populaţiei în Armatã şi respectul ce se acorda gradelor militare.

Ar mai merita adãugat faptul cã, în timp ce jura cã va demisiona dacã pensiile militare vor fi diminuate, ministrul şi partidul sãu au votat în Parlament împotriva unei propuneri ca pensiile militare sã nu fie supuse reglementãrilor care ar fi dus la diminuarea lor.

Sã mai amintim de avioanele care trebuie sã fie noi, dar pot fi şi la mâna a doua? Sau de avioanele pe care le cumpãrãm dar nu le putem cumpãra?!

Iar toate astea s-au petrecut fãrã sã se fi schimbat vreo condiţie internã sau internaţionalã, fãrã sã fi apãrut vreo catastrofã naturalã şi fãrã sã fi acţionat vreun inamic. Nici mãcar celebra gaurã neagrã nu ne-a deranjat, curioasã, probabil, şi ea sã vadã ce facem în absenţa oricãrui factor perturbator.

Si toate astea se petrec într-o ţarã care poate avea probleme de securitate, probleme care ar trebui prevãzute şi pentru care ar trebui adoptate soluţii viabile chiar de cãtre ministrul apãrãrii, în condiţiile în care nu vin nici americanii şi nici nemţii sã ne apere. D-aia mã întreb: Oare, o fi renunţat statul român la funcţia de ministru al apãrãrii? Taman acuma?!?

Cã altã explicaţie nu gãsesc!

Scris de … Altfel
Vineri, 19 Noiembrie, 2010

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

One Response to “O fi renunţat statul român la funcţia de ministru al apãrãrii!?!”

  1. Gourkha says:

    Subscriu si e logic. Evident ca exista probleme de securitate si inca foarte grave. Problema mea este insa: sunt provocate din ignoranta sau cu buna stiiinta? Parerea mea este ca nu poate exista atat de multa ignoranta, ci mai degraba distrugerea sistemului de siguranta nationala este intentionata si face parte dintr-un plan. Planul nu poate fi decat dezmembrarea Romaniei. Cand nu mai ai sisteme de securitate viabile, in cateva ore s-a terminat cu statul national.

    PS: Ce sursa ai, poate oferi un link sau ceva date suplimentare.