Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

OBSERVATOR MILITAR ONU ÎN DEŞERT – Ce mică-i lumea!

A sosit noul an. De câteva zile. Dar spiritul sărbătorilor încă nu s-a încheiat. Vă propunem, aşa, ca o lectură la gura sobei, un alt episod din povestirilie dlui Pietrăreanu: “OBSERVATOR MILITAR ONU ÎN DEŞERT”, episodul “Ce mică-i lumea!”Aşadar, enjoy!

Eram tot în baza din Sectorul “Centru”. În deşert.

În luna aprilie 1993, un coleg dintr-o insulă din Pacific şi-a încheiat misiunea şi a plecat acasă. În seara dinaintea plecării, ca şi ceilalţi colegi care au plecat din această bază, fie pe la casele lor, (pentru că şi-au terminat mandatul), fie în alte baze, el a organizat o masă de adio. Un chef în plus nu strică !
Până aici, nimic deosebit. Aşa procedau toţi.
La sfârşitul petrecerii, înainte de a merge în camerele noastre din containere, ne-a întrebat cum a fost mâncarea pe care a pregătit-o, accentuând că a folosit carne de… porc. În acel moment s-a lăsat o linişte teribilă, „ca-ntr-o mănăstire arsă”!
Imediat, ne-am uitat la colegul nostru dintr-o ţară din nord-vestul Africii, pentru că el era singurul musulman din bază. Datorită preceptelor religiei sale islamice, nu avea voie să mănânce carne de porc, ori să bea băuturi alcoolice. Cu toţii ştiam acest lucru şi, fireşte, îi respectam opţiunea religioasă.
El fusese în timpul Ramadanului – o mare sărbătoare a musulmanilor –  în pelerinaj la Mecca, în Arabia Saudită. Intenţiona să meargă din nou la Mecca, în luna mai, pentru a deveni “hadgi”, un titlu religios onorific pentru ei.
Când a auzit aşa ceva, parcă s-a dărâmat bucătăria-container pe el. Chipul i se tranformase din … negru, în albastru. După câteva clipe, care nouă ni s-au părut o veşnicie, a spus:
– Ştiu de ce ai făcut-o! Ţi-am spus de atunci că nu are rost să fim supăraţi. E o răzbunare prostească! Dacă eram în ţara mea, pentru o astfel de faptă, aveam dreptul să te omor. Nimeni nu mi-ar fi făcut nimic. Eu nu am păcate, pentru că nu am ştiut ce mănânc. Pentru mine ai devenit un mare ticălos! Şi, probabil, şi pentru colegii noştri. Nu ştiu ce amintiri îţi vor păstra colegii noştri din această bază. Probabil una nu tocmai frumoasă. Ai reuşit să strici atmosfera. Tu pleci, dar noi rămânem. Cred că vom reuşi să trecem peste această situaţie stupidă pe care ai provocat-o!

Apoi a plecat în cameră. Nici ofiţerul “african” nici cel… “oceanic” (să-i zicem aşa!) nu au vrut atunci să spună “motivul vechi” al acelei întâmplări bizare. Aveam să-l aflăm mai târziu, pe la sfârşitul lunii iunie, când “africanul” urma să termine misiunea şi să plece acasă. Iată despre ce era vorba.

În anul 1990, ofiţeri din mai multe ţări au participat la un curs internaţional de perfecţionare, în Anglia. Printre ei şi cei doi amici ai mei, protagonişti ai întâmplării relatate. Din întâmplare (mâna destinului?!), sub oblăduirea ceţii londoneze, cei doi au “sponsorizat” aceeaşi “lady a nopţilor lungi şi plicticoase”…
Erau supăraţi de atunci, de când au aflat de situaţia deloc plăcută a “concurenţei internaţionale”… O floare şi doi grădinari!

Ironia sorţii a făcut ca peste puţin timp cei doi să se reîntâlnească în această misiune, în deşert şi, culmea, să lucreze în aceeaşi bază, timp de trei luni de zile.Ca să vezi ce mică-i lumea! Cum s-au întâlnit ei din nou: unul din Africa, iar unul dintr-o insulă din… Oceania!!!

Noi nu am observat nimic ciudat în comportamentul şi în relaţiile lor până la finalul acelei petreceri de adio.   Care, chiar de adio a fost!
Dar mai ştii ce le mai rezervă viaţa!?

(va urma)

povestire de Dorel Pietrăreanu

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

One Response to “OBSERVATOR MILITAR ONU ÎN DEŞERT – Ce mică-i lumea!”

  1. UN Blue Flag says:

    Am citit cu vadit interes talcul povestii cu iz “pacificator” petrecut intr-o misiune ONU de acum aproape 20 de ani. Am fost dezamagit pe deplin de “infantilitatea” evocarii atat de relevanta in opinia unui militar probabil experimentat aflat la varsta senectutii.
    Ca fost observator militar ONU nu pot sa cred ca dl. Pietrareanu nu si-a amintit de alte evenimente, cu mult mai relevante ale participarii domniei sale la o astfel de misiune, pe un continent atat de ravasit de razboaie, crime, suferinta, mizerie si boli ucigatoare.
    Misiuni de mentinere a pacii unde pe langa efortul organizatiilor din compunerea Natiunilor Unite (SC, UNSG, … UNICEF, UNHCR, FAO, WHO, etc.), contingentelor de impunere/mentinere a pacii, contribuie si observatorii militari, “inarmati” cu daruirea de a aduce stabilitate, speranta si alinare populatiei afectate din zonele fierbinti de conflict prin programe ample de asistenta umanitara. Si toate acestea intr-un colectiv de profesionisti dedicati, civili si militari din aproape toate zonele globului, de toate confesiunile religioase si culorile epidermei, dar cu o coeziune formidabila asa cum am putut constata cu deosebita admiratie.
    Sper ca ceea ce va urma sa redea o alta fata a efortului celor 4500 UNMO care in prezent servesc o cauza nobila sub drapelul ONU.

    Insha’Allah (إن شاء الله) is an Arabic term to indicate hope for an aforementioned event to occur in the future.