InfoMondo Militar

Contrar aşteptărilor sumbre, societatea irakiană a evoluat în aceşti cinci ani. Cel mai vizibil progres este cel economic dar şi în domeniul politic s-au consemnat progrese importante.

La cinci ani de la invadarea Irakului, multe din previziunile sumbre s-au adeverit, altele însă nu.

Strategii Pentagonului au crezut că o ţară precum Irakul poate fi uşor controlată cu arme moderne şi un minimum de soldaţi staţionaţi în zonă. Acest lucru s-a dovedit un fiasco la nici câteva luni după invadarea ţării.

Gherilele pregătite cu migală pentru a produce atacuri şi sabotaje în cazul ocupării ţării, au fost înlocuite treptat de grupări teroriste, miliţii shiite sau sunnite. Toate acestea au contribuit la perpetuarea gradului de insecuritate.

Aproape 4000 de militari americani s-au întors în patrie pe scut. Un tribut mult prea mare ţinând cont de evoluţiile lente din Irak. Dacă războiul a fost un succes, militarii americani dovedind că formează cu adevarat cea mai performantă armată, strategia post-conflict s-a dovedit a fi un eşec lamentabil.

Politicienii de la Washington s-au dovedit a fi incapabili a se ridica la valoarea generalilor săi. Cine a avut de suferit? Mii de familii de americani şi imaginea SUA în general.

Cauza acestor insuccese?  Aroganţa americană, slaba cunoaştere a fenomenului local, dublate de convingerea fermă că impunerea unui sistem politic şi social ar genera imediat pacea şi stabilitatea.

Înlăturarea marilor strategi ai politicii americane Henry Kissinger şi Zbigniew Brzezinski şi plasarea unor pseudo politicieni de genul Paul Wolfowitz şi Dick Cheney în avangarda politicii externe americane a dus la periclitarea imaginii SUA de garant al securităţii mondiale şi promotor al democraţiei.

Cu toate acestea Irakul a mers înainte printre zeci de mii de morţi, distrugeri şi milioane de refugiaţi.

Marea lor reuşită a fost până la urma acceptarea de structuri democratice. La alegerile parlamentare, irakienii au votat împotriva terorii şi au făcut uz din plin de dreptul câştigat cu vărsare de sânge.

Chiar dacă se continuă lupta politică uneori cu violenţă, Irakul a învăţat că crearea unui mediu de securitate stabil depinde în cea mai mare măsură de ei.

Înfiinţarea şi mai apoi implicarea forţelor de securitate irakiene în combaterea grupărilor teroriste şi uneori chiar şi a unor miliţii locale a dus la imbunătăţirea nivelului de securitate. Ca urmare, în ultimele luni nivelul de securitate s-a îmbunătăţit, aspect la care au contribuit şi trupele americane.

Pentru prima oară în ultimii cinci ani, mii de irakieni revin acasă. Condiţiile de viaţă devin mai bune decât în timpul guvernării lui Saddam Hussein.

Economia aflată pe marginea prăpastiei în primii ani, a reuşit să îşi revină. Şase procente creştere economică nu sunt de ignorat într-o societate post-belică. Producţia de petrol a atins, la finele anului trecut, nivelul înregistrat înainte de izbuncirea războiului. Efectul imediat, incasările, ajung – după multe controverse – şi la populaţie, un început important pentru restabilirea liniştii în zonă şi îmbunătăţirea nivelului de trai.

Irakul nu s-a prăbuşit, în ciuda prognosticurilor unor experţi, chiar dacă tensiunile inter-etnice continuă şi ţara mai are încă mult de recuperat. Situaţia din Irak părea să meargă din rău în mai rău. Cu toate acestea, un nou sondaj de opinie arată că irakienii au acum mult mai multă încredere în viitor decât aveau în urmă cu şase luni sau un an. Sondajul comandat de BBC şi ABC mai arată şi un remarcabil sprijin pentru irakienii care luptă alături de americani împotriva Al Qaeda.

Una din consecinţele războiului din Irak a fost faptul că mii de irakieni arabi sunniţi care erau obişnuiţi să deţină toate funcţiile importante s-au trezit brusc fără posturi. Aceasta a fost o cauză majoră a insurgenţei. Foştii militari si lideri de partid BAAS, deţinând arme, dar neavand un venit. Treptat în provincia Al Anbar, la vest de Bagdad, aceste grupari sunnite au început să colaboreze cu celulele Al Qaeda, care s-au infiltrat în Irak imediat după colapsul armatei irakiene şi pe fondul neputinţei forţei multinaţionale de a securiza frontierele.

Anul trecut, insurgenţii sunniţi au început să se întoarcă împotriva celulelor Al Qaeda, pe care au început săi considere fundamentalişti străini şi au  format aşa numita Mişcare a Deşteptării – Sahwa. Acesta a fost debutul cooperarii cu americanii pentru eliminarea Al Qaeda. “Oricât de groaznici au fost ultimii ani în ce priveşte violenţa, s-ar putea ca din această încercare teribilă să se nască un stat şi o societate mai puternică”, a spus Ryan Crocker, ambasadorul SUA la Bagdad.

Referindu-se la implicarea miliţiilor sunnite în combaterea Al Qaeda, Crocker a afirmat că acest lucru a permis ca oraşele Falujah şi Ramadi din provincia Anbar, fieful luptei anti-americane, să ducă acum o viaţă normală.

În noul sondaj de opinie, oamenii au fost întrebaţi ce cred despre Consiliile Mişcării Sahwa. 73% dintre arabii musulmani sunniţi au răspuns că au încredere în ele. Şi surprinzător, 60% din musulmanii şiiţi au spus şi ei că au încredere în consiliile sunnite Sahwa. Mai mult, un procentaj egal de şiiţi şi sunniţi au fost de acord că mişcarea ar trebui inclusă în forţele armate irakiene.

Potrivit sondajului, atitudinea irakienilor faţă de prezenţa militarilor coaliţiei este complexă: numărul celor care aprobă atacurile contra forţelor  americane şi britanice a scăzut drastic.

Totuşi încrederea în forţele coaliţiei rămâne foarte scăzută, 73% fiind ferm împotriva prezenţei lor în Irak. Cu toate acestea, aparent paradoxal, nu mai puţin de 80% consideră că americanii  vor trebui să ajute în continuare Irakul să lupte contra Al Qaeda.

Noul preşedintele american care se va instala după alegerile din noiembrie la Casa Albă, va moşteni situaţia lăsată de George W. Bush, indiferent dacă va fi un democrat sau un republican. O retragere pripită a trupelor nu va putea fi decisă de nici un preşedinte în viitorul apropiat. Până la urmă de prezenţa  militarilor americani şi a aliaţilor acestora depinde menţinerea nivelului de securitate şi păstrarea nealterată a instituţiilor democratice proaspăt create.

Autor: Raul-Ciprian DĂNCUŢĂ

Editor: Sorina BRUJ

Etichete: Al Qaeda, MNF-I

Aceast articol a fost adaugat Joi, 27 Martie 2008 la 11:00 am in Analize, Iraq.