Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

România ţinta unei agresiuni?

Observând ceea ce se întâmplă în ultima perioadă în viaţa politică, economică şi socială din România am putea crede că trăim de ceva timp în plin “război”.

Iniţial acesta părea clasicul război româno-român, dar există semne că am fi şi ţinta agresiunii unor entităţi externe, primul fiind doar stimulat de acesta din urmă.

Firesc ar fi să ne întrebăm: această stare este generată de români? Sau interese externe creează această psihoză a conflictului permanent?

Vis-a-vis de agresiunea externă, chiar dacă este greu de identificat, există nişte elemente care indică faptul că România este o “ţintă” prin:
– distrugerea imaginii în cadrul UE prin: accentuarea fenomenului corupţiei, incapacitatea clasei politice de a adopta măsuri eficiente;
– crearea unor situaţii conflictuale la frontiere: vezi Republica Moldova, Ucraina şi Rusia;
– acţiunile incoerente în plan economic ale liderilor politici;
– îndatorarea excesivă a ţării;

Cum se realizează aceste lucruri? În primul rând, prin manipularea şi constrângerea celor mai activi vectori ai vieţii economico-sociale: clasa politică şi mass media.

Şi-acum să le luăm pe rând.

Clasa politică este, evident, dominată şi manipulată prin exploatarea propriilor racile. Acest lucru a fost oarecum facilitat de neputinţa societăţii civile de a elimina, anterior alegerilor, sau prin alegeri, persoanele cu vulnerabilităţi evidente.

Acest fapt a permis să avem în continuare politicieni persoane suspectate de colaborare cu poliţia politică, foşti activişti PCR, corupţi, afemeiaţi, devianţi sexuali, duşmani ai poporului român, incompetenţi, lingăi şi proşti (în sensul ştiinţific al cuvântului).

Toate aceste vulnerabilităţi au devenit adevărate pârghii de acţiune ale agresorului. Prin exploatarea lor (ale vulnerabilităţilor) se poate genera un anumit curs de acţiune a decidenţilor. De fapt totul se traduce simplu: Cum ar putea acest tip de persoane să acţioneze cu fermitate şi în interes naţional, din moment ce ei trebuie, în primul rând, să-şi ascundă aceste vulnerabilităţi?

Să vedem cum se manifestă aceste vulnerabilităţi la nivelul principalelor structuri ale statului.

Parlamentul: deşi marea masă a parlamentarilor români sunt persoane de bună credinţă, cei care invariabil ies la rampă fac parte din categoria celor cu probleme. Indiferent de partidul pe care, pe moment, “îl servesc”. Liderii aparţin unor grupuri de interese evidente, calităţile lor fiind reduse sau chiar lipsind cu desăvârşire.

A fost amuzant momentul în care a fost nevoie să se aleagă viitorul preşedinte de la Cameră; opţiunile “s-au situat” între un fost fotomodel (dependent politic de o altă persoană) şi un dubios politician de prin Transilvania.

Celălalt preşedinte de Cameră poartă “stigmatul” deţinerii ilegale a unei locuinţe de protocol şi al neputinţei (demonstrate) că în atâţia ani de muncă nu a reuşit să-şi achiziţioneze o locuinţă.

Guvernul: caracteristica dominantă a membrilor guvernului este dată de faptul că, o parte semnificativă, fac parte din categoria “incompetenţi dovediţi” – din legislaturile anterioare – (vezi transporturile, învăţământul, economia, agricultura, protecţia socială şi munca); alţii, aparţin categoriei “obedienţi politic” – fără coloană vertebrală (MApN, turism, tineret, cultură, mediu, finanţe).

Corpul consilierilor prezidenţiali şi guvernamentali: aceştia au fost selecţionaţi aproape exclusiv pe principiul obedienţei.

Mass Media: pe lângă faptul că jurnaliştii sunt “arondaţi” intereselor patronatului din presă, majoritatea formatorilor de opinie fac parte din categoria persoanelor susceptibile de a avea vulnerabilităţi. Vulnerabilităţle ar fi date, fie de apartenenţa la fostul PCR sau la poliţia politică, interese economice, fie de apartenenţa la un grup politic.

Cum, parte din patronatul din presă are grave probleme de moralitate şi chiar de legalitate, este clar că acesta va face jocul celui care i-o va impune. De aceea, există posturi TV “arondate” puterii politice şi posturi TV care atacă în permanenţă puterea politică.

Obiectivitatea fie lipseşte, fie se regăseşte pe canale cu audienţă redusă la public. În niciun caz TV.

Nivelurile la care se manifestă agresiunea:

1. Politic: manipularea clasei politice sau chiar conducerea acesteia pentru realizarea impresiei de scandal, incapacitate, duşmanie, crearea iluziei că actuala situaţie politică va fi schimbată cu ocazia alegerilor prezidenţiale. Manipularea liderilor politici prin împingerea acestora în a face declaraţii radicale faţă de adversarul politic lucru care să-i aducă pe poziţii ireconciliabile. Reactivarea unor pseudo-lideri politici extremişti ca exprimare, peninbili şi şantajabili în scopul disipării intenţiilor de vot;

2. Economic: adoptarea unor măsuri care contravin intereselor naţionale: impozitul “forfetar” ca şi cauză a distrugerii IMM-urilor, neadoptarea unui plan concret de măsuri anticriză, contractarea unui împrumut extern împovărător care va afecta mai multe legislaturi, efectuarea de cheltuieli nejustificate în contrapondere cu altele care nu se efectuează (vezi cazurile de la turism şi tineret);

3. Social: antagonizarea categoriilor sociale prin “asmuţirea” unora împotriva celorlalte, neacordarea unor drepturi salariale legale;

4. Instituţional: distrugerea unor instituţii fundamentale ale statului român: Armata, Justiţia, Curtea de Conturi, Curtea Constituţională prin: crearea impresiei că deţin salarii şi pensii de lux, infiltrarea politicienilor cu interese economice la nivelul Curţii de Conturi, existenţa în cadrul Curţii Constituţionale a unui număr semnificativ de judecători “cu probleme”, distrugerea bazei de selecţie a Armatei şi a nivelului de trai a membrilor acesteia;

5. Mediatic: crearea în permanenţă a aşa-ziselor “scandaluri de presă” în care mass media se lasă antrenată cu “dezinvoltură” în scopul distragerii opiniei publice de la adevăratele probleme ale naţiunii;

6. Justiţie: crearea impresiei că aceasta este imposibil de reformat, că membri ei fac parte din categoria corupţilor;

7. Legislativ: adoptarea unor legi superficial întocmite, cu scopul inducerii în eroare a opiniei publice că “se lucrează”, fără crearea de dezbateri publice şi fără a se analiza efectele; distrugerea principiului de drept al “neretroactivităţii legii” prin care se induce fapul că orice lege odată adoptată va avea viaţă scurtă, funcţie de interesele de moment ale clasei politice;

8. Sănătate: modificarea permanentă a cadrului legislativ din domeniu, perceperea unor taxe pe serviciile medicale anterior gratuite;

9. Învăţământ: distrugerea bazei de selecţie a corpului didactic prin pauperizarea acestei categorii, neacordarea drepturilor salariale legale, nereformarea sistemului de învăţământ, distrugerea învăţământului superior prin avizarea unor facultăţi private tip SRL, politizarea structurilor de conducere, numirea unui ministru fără personalitate şi fără performanţă managerială;

10. Extern: atragerea României în criza din Republica Moldova inducându-se impresia implicării active a României în problemele interne ale ţării vecine;

11. România ca membru al Uniunii Europene: neîndeplinirea sistematică a angajamentelor de reformare a justiţiei; lipsa de performanţă a europarlamentarilor români actuali şi cooptarea pe listele de partid pe locuri eligibile a unor personalităţi cu expertiză limitată, obsucre sau compromise;

12. România ca membru al NATO: transformarea treptată a Armatei României, un aliat activ şi performant în cadrul Alianţei, într-o armată fără resurse, personalitate şi implicit fără vizibilitate. Prin aceasta se distruge şi singurul vector de promovare a politici externe româneşti;

13. Etnic: transcederea problemei “autonomiei teritoriale” a minorităţii maghiare la un alt nivel prin radicalizarea discursului liderilor acesteia ca urmare a necooptării la guvernare a UDMR contrar angajamentelor anterior asumate de PD-L.

Toate acestea converg spre concluzia că România se află în mijlocul unei agresiuni, mijloacele folosite sunt exact cele oferite de clasa politică românească aflată într-o formă sau alta sub controlul agresorului.

Agresorul sau grupul de agresori pot fi entităţi statale sau grupări economico-financiare transnaţionale.

În loc de concluzii: mica analiză de mai sus este bazată pe observarea modului în care funcţioneză puterea politică în România, punctele de vedere exprimate de formatorii de opinie în media, modificarea cadrului legislativ, semnalele transmise de organismele internaţionale din care România face parte sau de lideri din ţări străine.

28 mai 2009

RD

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

14 Responses to “România ţinta unei agresiuni?”

  1. paula says:

    Nu e o mica analiza, ci e una destul de complexa. Si ar trebui sa ne dea de gandit la toti. Ar trebui reflectat la ceea ce s-a scris in acest articol…

  2. ion says:

    Aveti dreptate ! Avem inca mult de munca pentru a invata sa scapam de tinichele. Inca nu stim sa facem diferenta intre cultura generala si educatie…..dar sa distingem “graul de neghina” !
    Asa se vrea sa fim,si ne comportam ca atare!

  3. RUMANU says:

    Am citit articolul asta de 2 ori ca sa inteleg esenta si tot am o multime de nedumeriri. As putea crede ca sunt paragrafe dintr-un curs de geopolitica adaptate la conditile din tara noastra. Eu nu sunt de acord cu ideea principala a acestui articol si nu pentru ca as avea ceva cu cel care l-a scris (Doamne pazeste! Tot respectul pentru cei care posteaza pe acest site). Vreau sa cred si sunt convins ca ROMANIA nu este o suma de elemente negativiste, corupte si murdare. Traim vremuri grele si asta accentueaza trairile noastre zilnice, contactele cu realitatea romaneasca, dar, vreau sa cred ca avem SPERANTA in a ne redresa, in a ne implini ca NEAM. Avem tendinta sa vedem greselile la altii, fara a ne gandi ca si noi suntem responsabili pentru ceea ce se intampla zilnic cu tarisoara asta. Cati dintre noi iau atitudine fata de anumite situatii anormale? Gesturi mici care fac lucrurile mari sa se intample. Vorbim in termeni apocaliptici despre EDUCATIE, JUSTITIE, SANATATE etc fara sa ne gandim ca si noi putem schimba cate ceva in toate aceste domenii. Cum? Prin ATITUDINE.

  4. RD says:

    Pentru RUMANU

    Da. Aveti dreptate “ROMANIA nu este o suma de elemente negativiste, corupte si murdare”, dar trebuie sa avem cu totii grija ca aceste elemente, care invariabil exista in jurul nostru, sa nu ne reprezinte.
    In rest articolul e o constatare simpla bazata pe observare si cam atat.
    Ne-am pus o intrebare si speram cu ajutorul dvs. sa avem o parte din raspunsuri

  5. Schwartzkopff says:

    O intrebare mereu actuala. Am recitit articolul si apreciez simtul analitic al autorului chiar daca, in mare parte, aduce putin cu un raport sau informare a securitatii, sri sau a altor servicii cu care ne-a cadorisit soarta.
    Nu, nu cred ca Romania este tinta unei agresiuni. Povestea cu entitatile externe care stimuleaza slabiciunile de acasa facand din noi romanii cei buni, curati si ospitalieri niste victime este dupa parerea mea o poveste si atat. Cred ca tot ce ni se intampla rau ni se datoreaza. Ceea ce ni se intampla bun in ultimii 20 de ani se datoreaza in mare parte altora – circulam liber in toata Europa – visa cineva la asta in urma cu 20 de ani?
    Avem alegeri libere – e un castig imens. Libertate de expresie, acces la informatie, libertatea de a crede ce vrei si in ce vrei. Am castigat o multime de libertati dar nu le pretuim pentru ca noi nu am fost niciodata liberi.

  6. OBAMA says:

    Iulian Fota, cand conducea Colegiul National de Aparare avea un apetit special pentru scenarii de te durea mintea. La Cluj a vorbit de secesiunea Transilvaniei, intr-o sala unde confidentialitatea comentariilor de sorginte stiintifica nu era o regula de aur. In calitatea sa de consilier prezidential s-a dus la ziarul Ziua pentru a demonstra cat de neinformati sunt cetatenii de rand, cate pericole de pandesc, ce viziune grandioasa are Barbuta Sa. De aia pleaca EBA la Bruxelles? Sa fim seriosi.
    Textul este unul de intoxicare tipica baietilor specializati in ametirea opiniei publice. Asa o sa ajunga Vadim cu Base in turul doi…

  7. mircea insusi says:

    tot ce e rau vime de la altii. de vina au fost turcii, nemtii, rusii… acum sunt belorusii, ucrainienii, moldovenii si cine mai stie cine!

    ba nu, ca e intoxicare… ca basescu… ca vadim… ca nush-cine cand era.. ce facea…

    ALO!!! treziti-va, lasati vaicareala si nu ma cautati scenarii cu ajutorul carora sa gasiti vinovati. vinovati suntem cu totii, noi, poporul roman, pentru ca inghitim toate astea, pentru ca ne place si pentru ca e mai comod asa

  8. I.P. says:

    TEXTUL MOTIUNII DE CENZURA DE LA SENAT – Se dezbate pe 15 iunie 2009

    Demnitatea Armatei Române – călcată în picioare de ministrul celor 0,2%

    Pentru prima dată în 20 de ani, Armata Română se confruntă cu cea mai acută lipsă de fonduri.

    Toate guvernele din 1990 până în prezent, toţi miniştrii apărării din această perioadă au încercat să crească nivelul de trai al militarilor, să ia măsuri care să nu afecteze veniturile acestora, să respecte valoarea muncii şi sacrificiile pe care militarii le fac.

    Iată însă că actualul Guvern Boc şi ministrul Mihai Stănişoară adoptă măsuri care provoacă haos în Armată, care afectează veniturile militarilor şi angajaţilor civili din Ministerul Apărării Naţionale.

    Actualii guvernanţi profită de faptul că în Armată nu se pot organiza sindicate şi astfel nemulţumirile nu reuşesc să răzbată dincolo de porţile unităţilor militare.

    Politica fiscală aberantă a Guvernului Boc a ajuns, iată, să afecteze şi Armata Română, o instituţie model şi un reper pentru societatea românească.

    Indiferent de guvernele şi miniştrii care i-au condus destinele, Armata a reprezentat acel ambasador al României, care ne-a reprezentat cu cinste peste hotare şi care a contribuit într-o bună măsură la succesul integrării în NATO şi UE al României.

    Premierul Boc, ministrul finanţelor publice Pogea şi mai ales ministrul apărării Mihai Stănişoară calcă astăzi în picioare demnitatea militarului român şi aplică o adevărată curbă de sacrificiu în Armată.

    Ministrul Stănişoară a reuşit performanţa tristă ca în timpul mandatului său militarilor să li se reducă veniturile, fără nici o înştiinţare prealabilă. Fiecare angajat al MApN, militar sau civil, are de întreţinut o familie, are obligaţii financiare pe care şi le planifică de la o lună la alta, ca orice salariat.

    V-aţi gândit domnule ministru Stănişoară câte necazuri şi privaţiuni aţi provocat în viaţa celor pe care, din păcate, îi conduceţi?

    Dacă aţi ieşi din frumosul birou de la etajul 1 al ministerului şi aţi trece pe la unităţile militare poate v-ar ajunge la ureche strigătele de nemulţumire şi disperare ale celor care poartă uniforma Armatei Române şi de care dumneavoastră vă bateţi joc.

    Când alţi colegi din cabinetul Boc protestau public împotriva rectificării bugetare propuse pentru instituţiile pe care le conduc, dumneavoastră aţi tăcut.

    Nu v-a deranjat faptul că se aruncă pe fereastră fonduri publice pe proiecte extravagante la ministerul turismului sau al comunicaţiilor.

    În mod laş aţi preferat să nu scoateţi nici o vorbă în apărarea ministerului pe care aţi fost desemnat să îl conduceţi.

    În situaţia aberantă la care s-a ajuns probabil că ar fi util pentru Armată să apelaţi la doamna ministru Elena Udrea să renunţe la o parte din fondurile alocate ministerului său în folosul MApN, fiindcă dumneaei, ca doctorand în ştiinţe militare probabil că ar înţelege gravitatea situaţiei din Armată.

    Apelăm la această moţiune simplă pe domeniul apărării pentru a trage un semnal de alarmă în privinţa situaţiei disperate din MApN.

    Nu avem dreptul, noi, oamenii politici, să ignorăm ceea ce se întâmplă cu Armata Română

    În fapt, motivele care ne-au determinat să iniţiem această moţiune sunt următoarele:

    1. Lipsa de viziune politică privind gestionarea problemelor complexe ale apărării, cu efecte nefaste pe termen mediu şi lung în îndeplinirea cerinţelor asumate de România în calitate de membru NATO şi UE

    2. Subfinanţarea apărării, accentuată de recent adoptata Ordonanţă de Urgenţă nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe 2009 ce pune în pericol reformele din acest domeniu şi anume:

    a. consolidarea şi dezvoltarea capabilităţilor operaţionale ale forţelor armate şi respectarea întocmai a angajamentelor luate în cadrul NATO, UE sau în cadrul coaliţiilor unde acţionăm.

    b. procesul de înzestrare şi achiziţie conform concepţiei de înzestrare a armatei române.

    c. capacitatea de îndeplinire a misiunilor în format aliat prin reducerea intensităţii şi ritmului procesului de instruire a trupelor şi mentenanţei echipamentelor militare

    d. atractivitatea carierei militare pe piaţa forţei de muncă, ceea ce generează premisele accesului la o resursă umană calitativ inferioară, din punct de vedere fizic şi psihic, celei care părăseşte sistemul

    e. misiuni pe care le desfăşurăm în teatre de operaţii, la cele de contracarare a fenomenului terorist şi la cele de stabilizare şi reconstrucţie.

    Constituţia, un text ce uneori s-a dovedit a fi prea strâmt, ne spune că Preşedintele României este comandantul forţelor armate, o calitate ce ar trebui să ne arate ceva mai mult decât declaratul interes pentru Armată.

    Ni s-a spus că programele vitale ale Armatei, programele strategice nu vor fi oprite. Privind semeţ de pe-un catarg imaginar ni s-a mai spus că criza nu justifică nici stoparea reformei, nici continuarea proceselor de modernizare a armatei.

    A vrut guvern şi i s-a dat. A vrut ministru şi i s-a dat. Avem ministru ce ne spune la învestire că este o „întâmplare nefericită faptul” că domeniul apărării este ultimul capitol al Programului de guvernare, recunoscând totodată că, în fapt, nu există un capitol dedicat apărării ci doar unul dedicat securităţii naţionale.

    Am putea spune că acest guvern PD-L / PSD este o întâmplare nefericită, guvern ce nu a găsit util în angajamentul său de bună guvernare a României şi implicit a noastră a tuturor, să facă nici o referire distinctă la domeniul apărării naţionale.

    Doamnelor şi domnilor parlamentari

    Am aşteptat îndelung ca, după învestirea sa Preşedinte al României, domnul Traian Băsescu să îşi respecte întocmai obligaţiile legale, acelea privind planificarea apărării, ce statuează drept principale documente care fundamentează planificarea apărării la nivel naţional Strategia naţională de apărare şi Programul de guvernare.

    Responsabilitatea Preşedintelui României este legată atât de documentele şi Strategiile implicate în domeniul apărării dar şi de mijloacele de punere în practică şi realizare a acestora.

    Strategia de securitate naţională a României spune că securitatea naţională şi prosperitatea sunt termenii inseparabili ai aceleiaşi ecuaţii a cărei rezolvare nu poate fi decât rezultanta majoră a unui proces complex.

    Ce nu a reuşit să ne lămurească Strategia este răspunsul la întrebarea, la cine se referă prosperitatea? Cât timp ministrul apărării are timp doar de parade şi onoruri militare şi stă ascuns prin minister sperând că problemele militarilor vor dispărea de la sine, la cine se referă prosperitatea?

    Credem noi că nu la militari.

    BUGET

    La investirea sa în funcţia de ministru, domnul Stănişoară atât de greu încercat de sentimentul de satisfacţie personală, ne spunea că bugetul apărării este de 2 % din PIB şi că acesta poate ajunge la 2,38 % din PIB pe proiecte concrete.

    Incapabil de respectarea angajamentelor asumate de România şi în ciuda marii responsabilităţi asumate de ministrul apărării, Guvernul PD-L / PSD a redus bugetul Armatei, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului numărul 34 din 2009 de la 7.391.679.000 lei la 6.695.255.000 lei, adică la aproape 1,3 % din PIB.

    Cu toate acestea, ministrul apărării, la dezbaterea în Parlament a O.U.G. nr. 34/2009 a susţinut respingerea propunerii Partidului Naţional Liberal ce permitea Armatei să poată încheia angajamente legale peste limita creditelor bugetare aprobate prin buget iar cheltuielile legate de participarea forţelor armate române la operaţiunile în străinătate sub egida ONU, OSCE, NATO, Uniunii Europene sau în cadrul unor coaliţii multinaţionale să fie suportate din alte fonduri guvernamentale, fapt ce ar fi condus la scăderea presiunii pe bugetul de cheltuieli de personal al Armatei.

    Ministerul Apărării Naţionale a cheltuit în numai 4 luni 2.589.290.278 lei din totalul bugetului aprobat după rectificare, adică 6.6955.489 lei. În actualul regim de cheltuieli. MApN riscă să se confrunte astfel cu o lipsă de fonduri care, să facă, spre exemplu, imposibilă plata cheltuielilor de personal pe luna decembrie.

    Acum când lipsa de fonduri îşi spune cuvântul ministrul a decis reducerea soldelor cu 20-25% prin tăierea a două sporuri, sporul de radiaţii şi cel de confidenţialitate, şi afectarea a peste 90 % din personalul Ministerului Apărării Naţionale.

    S-a ajuns la situaţia aberantă ca până şi ofiţerii din Direcţia Generală de Informaţii a Apărării să nu mai primească sporul de confidenţialitate, deşi prin natura activităţii lor, lucrează chiar cu asemenea tip de informaţii.

    Confuzia ministrului şi lipsa sa de soluţii este dovedită şi de declaraţiile sale de la recenta sa audiere în Comisia de Apărare a Camerei Deputaţilor pe tema efectelor rectificării bugetare. Deşi afirma că sporurile respective nu sunt tăiate ci sunt doar amânate la plată, în fraza următoare spune că nu are de gând să mai taie şi alte sporuri.

    Actele de comandament cu caracter militar sunt în marea lor majoritate supuse prevederilor Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate şi pe cale de consecinţă fac obiectul sporului de confidenţialitate. Să înţelegem oare că ministrul, dacă nu se mai achită sporul de confidenţialitate, doreşte ca să nu se mai dea ori primească ordine în Armată?

    Nu în ultimul rând, la audierea sa în calitate de candidat la funcţia de ministru al apărării naţionale, domnul Stănişoară susţinea, legat de eventualele limitări cauzate de criza financiară mondială, că va avea la minister un proces de optimizare a bugetării, a programării activităţii, în aşa fel încât timpul de reacţie la anumite constrângeri să fie foarte rapid şi să poată prevedea aceste constrângeri.

    Faţă de aceste declaraţii triumfaliste considerăm că ministrul nu numai că nu a reuşit optimizarea bugetării şi programarea activităţii ci a bulversat cu măsuri viscerale întreaga Armată.

    ÎNZESTRARE

    Cât timp, din punct de vedere al duratei de viaţă, peste 85% din echipamentele aflate în dotarea Armatei au resursa depăşită, reducerea bugetului nu face altceva decât mai lege o piatră de moară de gâtul României în parcursul său ca membru NATO şi UE.

    Ministrul apărării susţinea chiar că sunt în derulare sau iniţiere programe majore de achiziţii, care au în vedere modernizarea unor capacităţi existente sau dezvoltarea de capacităţi noi uitând probabil că trebuie să ceară aprobarea comandatului forţelor armate.

    Deşi există o Strategie de înzestrare a Armatei României, adoptată în şedinţa CSAT din 28 aprilie 2009, document care reprezintă baza pentru elaborarea planului de înzestrare a Armatei şi a programelor multianuale, la ultima şedinţă CSAT nu s-a reuşit aprobarea Planul de înzestrare a Armatei României pe termen scurt şi mediu 2010 – 2015, indecizia Guvernului PD-L / PSD prelungeşte nepermis de mult starea de incertitudine ce planează asupra programelor majore de înzestrare.

    Deşi la bilanţul Ministerului Apărării Naţionale pe anul 2008, ministrul susţinea sus şi tare că modernizarea avionului şcoală şi de antrenament IAR-99 se află pe lista de priorităţi a ministerului, constatăm că s-a renunţat subit la contractul cu Avioane Craiova, fapt ce are implicaţii negative şi asupra industriei de apărare.

    Referitor tot la forţele aeriene constatăm cu neplăcută surprindere faptul că nici până în acest moment nu s-a luat nici o decizie privitor la avionul multirol, în contextul apropiatei epuizări a resursei de zbor pentru aeronavele MIG-21 Lancer.

    Aşa cum nu înţelegem schimbarea şefului forţelor aeriene printr-un tertip penibil, acela al aşa-numitului furt al armelor de la Ciorogârla, nu înţelegem nici această tergiversare a demarării atât de aşteptatului de către militari a unui program de înzestrare cu aeronave multirol.

    Nu am resimţit nici o preocupare din partea ministrului privitor la apărarea antiaeriană a teritoriului, în special pentru sistemele de apărare antiaeriană cu rază medie şi mare ce ar trebui să înlocuiască până cel mai târziu în 2010 – 2012, sistemele uzate fizic şi moral, VOLHOV şi S-60.

    Dar întrecându-le pe toate am aflat cu stupoare că la nivelul Departamentului de armamente se derulează activităţi specifice derulării programului corvetei multifuncţionale din programul marinei, concomitent cu modernizarea fregatelor deja existente în dotare.

    Nu ştie domnul ministru că prioritatea noastră ca ţară sunt forţele operaţionale destinate NATO, care aparţin forţelor terestre? S-au terminat oare achiziţiile pentru asigurarea protecţiei forţelor terestre, a personalului care participă la operaţii în teatrele externe?

    Îl reamintim domnului ministru că nu va depăşi cu greu câştigata notorietate de 0,2 % dacă va sta pe puntea navelor sale alături de vajnicii săi marinari de apă dulce.

    “Nu au fost alocaţi prin Bugetul de stat, dar Ordonanţa 111/2007 dă posibilitatea ca înzestrarea să se facă în afara Bugetului, din credite atrase. Pentru că aici se află toată conducerea Armatei, vreau să ştiţi că vă cer să utilizaţi facilităţile din Ordonanţa 111/2007 şi să declanşaţi măcar unul din cele şapte programe strategice ale Armatei.”, spunea anul acesta preşedintele Băsescu.

    La audierea sa pentru investire dl. Stănişoară ne spunea că avem 6 programe de importanţă strategică.

    Şi această abordare, cu un număr diferit prezentat aferent programelor strategice, dovedeşte confuzia existentă printre cei ce trebuie să decidă asupra viitorului înzestrării Armatei.

    PERSONAL

    În momentul de faţă Armata se confruntă cu o mare problemă de personal generată în primul rând de nivelul redus al soldelor militarilor şi de condiţiile precare de instruire şi pregătire.

    Este pentru prima dată după 1989 când un ministru a decis reducerea veniturile militarilor, fapt ce a generat o intensă stare de nemulţumire.

    Iată domnule ministru câteva exemple relatate pe larg de mass-media:

    · În data de 14 mai 2009 la o unitate militară din garnizoana Buzău s-a consemnat faptul că aproape toţi militarii au refuzat să plece acasă, solicitând ca ministrul apărării împreună cu şeful Statului Major General să se implice pentru a nu le fi reduse soldele.

    · La nivelul unui batalion din cadrul Diviziei 4 Infanterie “Gemina” militarii au protestat prin închiderea birourilor şi plecarea acasă înainte de terminarea programului.

    · La o unitate militară de radio-comunicaţii din cadrul DGIA, din garnizoana Piteşti s-au făcut cunoscute proteste vehemente ale personalului.

    · În garnizoana Focşani, unii militari s-au prezentat la serviciu, dar au refuzat să intre în cazarmă.

    · În două unităţi ale Statului Major al Forţelor Aeriene, militarii au oprit, pentru scurt timp, toate staţiile de radiolocaţie.

    Am aflat cu neplăcută surprindere, din mass-media, despre faptul că din cauza protestelor i-aţi ameninţat pe militari că dacă nu se potolesc vor fi daţi afară din armată.

    Doar atât puteţi?

    În loc să căutaţi soluţii dumneavoastră ameninţaţi pe cei chemaţi să ne apere. Credem că nu mai are rost să vă spunem răzbunarea arma cui este.

    Mai mult, pe măsură ce efectivele Armatei s-au redus, la mai puţin de un sfert faţă de cele din 1989, numărul personalului chemat să se ocupe de gestionarea resursei umane din acest minister s-a mărit considerabil ajungând să fie de peste 10 ori mai mare faţă de nivelul din 1989, acesta îngreunând întreg procesul de management al carierei personalului militar.

    Dar de să ne mai mirăm, atunci când în minister se regăsesc la nivelul cel mai înalt foşti parteneri de afaceri, aşa cum este cazul secretarului de stat Aurel Lascu co-acţionar şi partener de afaceri cu actualul ministru al apărării naţionale, ori când la Departamentul pentru Politica de Apărare şi Planificare, structură abilitată de lege să coordoneze îndeplinirea obligaţiilor asumate şi care decurg din calitatea de membru NATO şi a Uniunii Europene, avem un secretar de stat, pe domnul Viorel Oancea, care îşi aprofundează cunoştinţele de limba engleză.

    Credem că ministrul apărării naţionale greşeşte fundamental atunci când, în contextul procesului de transformare a Armatei României, transferă efortul reformei către unităţile militare în loc să restructureze din temelii toate structurile şi direcţiile centrale ale ministerului.

    Ne putem întreba pe bună dreptate care este performanţa acestui ministru, ce arată o lipsă crasă de interes faţă de importantele probleme ale personalului Armatei, dovedită de extrem de puţinele vizite în unităţile militare dar mai ales de notorietatea sa de doar 0,2 %?

    Halucinant este că, în timp ce tăiaţi veniturile militarilor, un studiu realizat de MApN arată că luaţi în calcul, domnule ministru, angajarea de ospătari, aproximativ 30 de persoane în fiecare unitate din ţară, plătiţi cu 2000 lei pe lună, asta în condiţiile în care un soldat câştigă doar 700 lei.

    Şi dincolo de aceasta, în condiţiile în care mai nou, Ministerul Apărării Naţionale, renunţă la ideea externalizării serviciilor de hrănire, să înţelegem domnule ministru că doriţi să avem o Armată cu soldaţi ce îngrijesc de GAZ-uri şi aleargă prin unităţi cu gamelele şi marmitele? Pentru aceasta am depus atât de multe eforturi să devenim membri NATO?

    Oare declaraţia potrivit căreia domnul Stănişoară afirma că în opinia sa „militarul român reprezintă spiritul naţional îmbrăcat în haină” militară şi că „demnitatea ofiţerului, demnitatea militarului este un lucru extrem de preţios”, mai poate sta în picioare în faţa militarilor români?

    Noi credem că nu.

    PROPUNERI

    Nu mai subminaţi capacitatea operaţională a Armatei Române!

    Nu uitaţi domnilor guvernanţi că Armata poate fi evaluată pe două planuri, unul tehnic şi unul uman. Tehnica, oricât de performantă ar fi, îşi arată valoarea numai prin măiestria militarilor care o operează.

    Grija noastră este motivarea personalului din Armată. După ce a fost restructurată şi transformată, Armata intră acum într-o criză profundă văzându-se lipsită de perspectivă.

    Dacă veţi continua ca până acum, vom rămâne, noi, ca ţară, cu Armată doar pe hârtie.

    Solicităm prim-ministrului si ministrului finanţelor publice ca următoarea rectificare bugetară sa fie una pozitivă pentru Ministerul Apărării Naţionale, astfel încât măcar cheltuielile de personal să fie acoperite şi să nu mai avem reduceri de sporuri şi drepturi băneşti şi probleme de personal iar militarii să îşi primească integral toate sporurile şi alte drepturi băneşti restante.

    Importante sunt şi problemele sociale iar în cadrul acestora cele legate de sistemul de salarizare.

    În contextul actualelor discuţii privind sistemul unitar de salarizare în sistemul bugetar, solicităm prim-ministrului si ministrului finanţelor publice să susţină promovarea unui capitol special în această lege care să cuprindă norme specifice pentru militari ca de altfel şi pentru toate cadrele sistemului naţional de apărare, ordine publică şi securitate naţională.

    Normele specifice trebuie să se reflecte în coeficienţii de ierarhizare ţinând cont de privaţiunile, restricţiile şi interdicţiile pe care le are această importantă categorie socială în cariera profesională.

    Solicităm Ministerului Apărării Naţionale să susţină eliminarea limitei maxime de vârstă de 40 ani pentru soldaţi şi gradaţi voluntari şi menţinerea acestora în serviciul militar, prin ordin al ministrului apărării naţionale, cu condiţia susţinerii şi promovării, anual, a testelor de aptitudini fizice şi militare.

    Totodată solicităm MApN să depună toate eforturile necesare în sensul considerării vechimii în serviciu în calitate de soldat sau gradat voluntar ca vechime în serviciul militar, astfel încât această vechime să se ia în calcul la stabilirea pensiei.

    Este deosebit de important ca acest izvor de resursă umană cu experienţă în domeniul militar să fie lăsat să nu sece datorită incompetenţei ori incapacităţii manageriale a celor cu rangul de conducere cel mai înalt din armată.

    Solicităm factorilor de decizie din Guvern dar şi din MApN să îşi concentreze, cu adevărat, atenţia şi eforturile pentru asigurarea protecţiei militarilor şi a teritoriului naţional.

    Solicităm demararea procedurilor pentru finanţarea măcar a unui program strategic destinat forţelor terestre, ţinând cont că România are angajamente asumate la NATO mai ales în ceea ce priveşte această categorie de forţe.

    Considerăm că este mult mai important ca în acest moment atenţia MApN să se concentreze pe:

    · Programul strategic „Transportor blindat pentru trupe”

    · Programul strategic „Autoturisme de teren blindate şi neblindate”

    Ţinând cont de constrângerile financiare credem că MApN ar trebui să se concentreze pe aceste programe, urmând ca cele privind achiziţionarea de corvete să se poată demara atunci când condiţiile financiare externe vor fi mai favorabile decât în prezent.

    Solicităm Ministerului Apărării Naţionale, Guvernului României şi Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să ia în discuţie cât mai repede demararea programului de înzestrare a forţelor aeriene române cu aeronave multirol.

    Este îngrijorător faptul că în jumătate de an nu s-a adoptat nici o măsură concretă în această privinţă pentru că în 2012 aeronavele Mig-21 Lancer îşi epuizează resursa de zbor.

    Armata înseamnă onoare şi tocmai de aceea facem apel la un gest de onoare din partea dumneavoastră, domnule ministru, pentru a detensiona situaţia din Armată.

    Daţi-vă demisia!

    Suntem siguri că plecarea dumneavoastră ar însănătoşi mediul din instituţie.

  9. nicu_paleru says:

    Dragi militari,
    activi sau in rezerva,

    Nu sunt de acord cu ce citesc aici. Toti sunt de vina numai Armata nu! Ce ati facut voi ca sa fie mai bine? Nimic. Mereu ati profitat de lipsa de respect a sefilor fata de subordonati si le-ati cintat in struna gindindu-va doar la interesele voastre!
    Raul pleaca in primul rind din interiorul armatei, lipsita de transparenta si mai ales de competenta in structurile centrale care o conduc. Sistemul clientelar promovat an de an isi arata roadele: nu avem oameni pregatiti sa propuna solutii.
    UNAp o structura anchilozata, compromisa iremediabil in mediul academic, nu continua decit sa produca “yes men” multi din profesorii de acolo pastrind si acum celebrele “liste de asteptare pentru admitere”. Nu am sa inteleg cum se poate ca fosti lideri militari care au esuat complet profesional, in afirmarea unor proiecte viabile, facind doar caprarie si trafic de influenta, sunt inca admisi sa predea in institutiile militare de invatamint. Probabil ca sunt buni sa predea “arta esecului”!
    Culegem ce unii dintre noi au semanat!

    PS: Intrebare pentru DFC: De ce s-au mai avizat treceri in rezerva cu ordonanta dupa ce s-a anuntat reducerea drastica a bugetului cheltuielilor de personal? Banii lipsa pentru sporuri nu sunt tocmai banii dati celor peste 100 de privilegiati iesiti cu ordonanta?

  10. Ion Codreanu says:

    Si uite asa se duce dracului si armata cind e data pe mina incopetentilor a afaceristilor , a slugilor politicului in speta hahalerei de basescu. Uitate omule unde a ajuns tara ? E drept ca noi sintem de vina ca l-am ales pe Iliescu pe Basescu pe Constantinescu si nu pe Ratiu sau paltii care au candidat mai cu scaun la cap ,mai iubitori de tara de oameni sinu niste guralivi ca Boc Hrebenciuc Vanghelie ,Hoara ,etc. Asa ne trebuie!

  11. Bay Aleku says:

    Ne mirăm toţi, de parcă am fi căzuţi din lună! De fapt, este evident că noi nu suntem încă o naţiune. Suntem un biet popor cu mentalităţi tribale, nu avem sentimentul unităţii, al comunităţii naţionale. Nu am ajuns încă să avem un set de valori general acceptate: patrie, corectitudine, cultură, apartenenţă wsocială şi naţională, chiar şi de limba noastră ne este ruşine şi o ciopârţim cum ne vine la îndemână! Am ajuns să înlocuim cuvintele proprii cu expresii din alte limbi, în special engleza, care de multe ori nu se potrivesc cu limba noastră sau substituie noţiuni existente în limba română. De patrie ne este ruşine, scârbă sau silă! mai buni! Din păcate, istoria nu ne-a permis să devenim naţiune, iar noi nu o ajutăm. Din păcate.

  12. ciprian says:

    acest articol pe cat este de complex pe atata da niste informatii indirecte…parca m-as uita la Antena 3.Fratilor nu sunt bani si trecem printr-o perioada de criza.Eu sunt de acord sa cada guvernu si Basescu…
    apoi? ce urmeaza negativismul de care da dovada Antena 3 si mai putin Realitate tv se va schimba in bine? Normal.
    Atata tot ca astia noi or vrea sa faca da nu se va putea ca ceilalti au furat :)

    Saracii aia de la armata li se taie banii si la avioatori etc… da si mie mi s-a taiat 25% plus un spor de 10% din megasalarul meu …asa ca nu mai incerca sa scoti in evidenta saracii oameni din armata, justitie, etc.
    CUm traiesc eu in prezent pot si ei sa traiasca de 3 ori mai bine …

  13. Autorul says:

    @ciprian

    Analiza e scrisa de 1 an si jumatate. Nu credeam atunci ca lucrurile vor ramane impietrite in neputinta.

  14. Nimeni says:

    @ciprian – spui “Fraţilor nu sunt bani”. Corect! Unde sunt banii? I-ai luat tu, i-am luat eu, i-a luat Armata să-şi facă uniforme Armani, i-a luat Învăţământul să facă şcoli pe Lună sau i-a luat Sănătatea pentru a-i investi în vindecarea “bolii lui Calache”?
    Anul acesta România s-a împrumutat zeci de miliarde de euro de la entităţi externe (FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană) plus alte zeci de pe piaţa internă plus alte miliarde de la populaţie prin tăierile de salarii şi alte venituri de la buget. UNDE SUNT ACEŞTI BANI?
    Trecem printr-o perioadă de criză? Păi de ce? În Europa nu mai există nici un stat care să fie pe minus la creştere economică… cu excepţia României!
    Nu cred că alţii sunt mai buni! Dar cei care sunt acum la putere şi-au dovedit incompetenţa, iar pentru asta trebuie să răspundă la fel ca noi, toţi ceilalţi. AI GREŞIT, PLĂTEŞTI!
    Nu ştiu în ce domeniu activezi, dar sunt ferm convins că dacă tu, la locul de muncă, faci o greşeală care produce efecte negative, atunci vei plăti pentru asta: cu bani sau cu funcţia. Nu?!?
    Nici eu nu sunt de acord cu negativismul şi efervescenţa de la Antena 3, dar mă gândesc că ştiu ei ce fac. Ştii, există o metodă de demonstraţie a unor ipoteze care se cheamă: “reducerea la absurd”. Totodată, datul vinei pe “greaua moştenire”, “comunişti”, “moguli”, “bubuli”, “ruşi”, “chinezi” sau “marţieni” nu este altceva decât un semn al neputinţei intelectuale, al incapabilităţii de a găsi soluţii pentru a pune lucrurile pe un făgaş normal. În toate sistemele bugetare există o “grea moştenire”, dar nu ne plângem şi ne facem treaba cum putem noi mai bine….
    Faptul că autorul a scris un articol despre militari şi condiţia lor este normal aici. În cazul în care nu ai observat, în antetul paginii zice “InfoMondo militar” adică, cu şi despre Armată. Aici ne producem noi, ne spunem păsurile, ne dăm sfaturi, ne încurajăm etc. Participarea nu este obligatorie, nici măcar pentru militari…