Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

25 Octombrie – Ziua Armatei României şi Ziua Regelui Mihai

Sub titlul “Sărbătoarea regelui”, Ovidiu Mihalache, a publicat în QMagazine un incitant articol despre ziua de 25 Octombrie, dintr-o perspectivă mai puţin cunoscută. Eliberarea ultimului teritoriu din Ardealul vremelnic ocupat a coincis în octombrie 1944 cu aniversarea zilei de naştere a Regelui Mihai.

Multă vreme ascunsă de propaganda comunistă gestul de onoare făcut de Armată faţă de liderul său de atunci, Regele Mihai, de ai “dedica” eliberarea ultimei părţi din Transilvania de Nord Vest exact de ziua acestuia, începe să fie cunoscut.

Ramâne ca istoricii să clarifice deciziile luate de liderii de atunci care au făcut ca ofensiva trupelor române din fata Careiului să corespundă fericit cu aniversarea Regelui.

Articolul integral

“Sărbătoarea regelui

Armata Română sărbătoreşte la 25 octombrie. Nu prea ştie bine ce sărbătoreşte, dar ştie sigur pentru ce o face: e ordin să sărbătorească. În aceași zi, Regele Mihai împlinește 89 de ani. Este ultimul mareșal în viaţă al Armatei Române.

Regele României este singurul şef de stat al celui  de-al Doilea Război Mondial aflat în viaţă. Churchill, Stalin, Hitler, Roosevelt sau De Gaulle sunt de mult amintire şi subiecte ale studiilor istorice. În schimb, Mihai I se încăpăţânează să reziste timpului şi să fie o pagină a istoriei pe care mulţi ar fi vrut-o ştearsă. Mai puţin cunoscut este că singurul mareşal al Armatei Române aflat în viaţă nu vrea să ordone nimic Armatei, ci doar să o considere un fel de „tabără a propriilor săi camarazi”.  În 1948, puterea comunistă i-a retras cetăţenia română, dar nu cunoaştem să fi fost şi degradat, deci, din punct de vedere legal şi moral, Regele mai este încă mareşal al Armatei Române (e vorba despre aceeaşi Armată Română ai cărei şefi, avansându-se unii pe alţii, în mod convenabil, se fac că nu ştiu despre acest subiect!)

Mareşalii României

De-a lungul timpului doar 7 români au avut această onoare: Regele Carol I, Regele Ferdinand I, Alexandru Averescu, Constantin Prezan, Regele Carol al II-lea, Ion Antonescu şi Regele Mihai. Plus Regele Alexandru al Iugoslaviei (al cărui sceptru de mareşal încă mai stârneşte vii admiraţii la Belgrad).

Trei luni care-au schimbat destinul României!

Pe punctul de a fi distrusă din temelii de către Armata Roşie, România a luat curajoasa şi dificila decizie de a se desprinde de aliaţii germani în vara lui 1944. Decizia a fost cu atât mai grea cu cât nici aliaţii „înconjurători” nu erau mai puţin slavi: polonezii, sârbii sau bulgarii erau cu toţii cu „ochii şi urechile ciulite către Moscova”. Iar perspectiva alierii cu veşnicul opozant răsăritean nu era mai fastă.  Finalmente, oricât de legitimă ar fi fost intrarea în război împotriva Rusiei Sovietice pentru recuperarea Basarabiei, România a trebuit să renunţe, atunci în 1944, la acest deziderat şi să se gândească la existenţa, pe viitor, a ţării, a naţiunii române. Căci perspectivele nu sunau deloc fericit pentru statul român: abandonată de o politică americană îndreptată mai ales către Pacific şi „vândută” de o Anglie care şi-a confirmat statutul ei de „perfid Albion” şi de o Franţă care nu dorea altceva decât prezervarea, pe final, a micului ei imperiu, România a trebuit să renunţe la mândrie şi să accepte „cizma rusească”.

De ce defilează Armata pe 25 Octombrie?

Episodul 25 octombrie 1944, departe de a fi o aniversare pentru tânărul (pe atunci!), dar şi actualul Rege Mihai, a fost încununarea unor eforturi dramatice ale Armatei Române puse să elibereze Transilvania în doar câteva luni. Armata Română ar fi putut să câştige ofensiva de pe frontul Român de Vest cu multe zile mai înainte, dar militarii au dorit să marcheze Ziua Regelui: 25 octombrie. Nu ne dăm seama dacă era, încă de pe atunci, un sentiment de gratitudine, dar, după câte am vorbit eu cu Regele,  Majestatea Sa nu şi-a dorit aşa ceva.

De ce au dorit atunci militarii să facă acest gest de deferenţă şi de stimă, rămâne greu de stabilit. Poate că este acelaşi motiv pentru care militarii de azi nu mai vor să facă asemenea gesturi pentru actualii preşedinţi?

Evident că nucleele de rezistenţă germane au mai continuat să activeze în munţii României până târziu în iarna lui 1945, precum şi în Munţii Tatra sau până în suburbiile Vienei. Dar misiunea Armatei Regale Române, prost înzestrată, prost condusă de noii comisari sovietici, „carne de tun” pentru Armata Sovietică, a fost  cel puţin eroică.

Şi totuşi, 25 octombrie poate fi un motiv de sărbătoare: niciodată nu a fost mai aproape România de dezintegrare şi de împărţirea teritoriului naţional între Ucraina Sovietică, Ungaria şi Bulgaria ca în acea fierbinte vară a lui 1944.

Ce mai înseamnă 25 octombrie?

Ziua de naştere a noilor uniforme ale Armatei Naţionale? Adică data ipotetică a înfiinţării Diviziei Tudor Vladimirescu? Greu de spus! Căci aceea era doar o „dată” comunicată, prin telegraf şi prin radio, din Siberia. Rămâne însă de comemorat, dar şi de sărbătorit, eroismul celor peste 250.000 de români care-au ştiut cum să alerge spre o libertate care, finalmente , le-a fost refuzată!  De fapt, uniformele armatei se tot schimbă, la fiecare ciclu electoral. Aşa că de ce-ar trebui să ne mirăm că şi memoria Ministerului Apărării se tot schimbă, din doi în doi ani? La fel de repede cum îşi schimbă şi Ţara memoria faţă de eroi.  În schimb, de 89 de ani tot aniversăm ziua de naştere a singurului mareşal al Armatei Române care se mai încăpăţânează să trăiască: Mihai ! La mulţi ani!

Onorat şi recunoscut deopotrivă de către Moscova şi Londra, Regele Mihai rămâne mereu un subiect „jenant” pentru o Armata Română ai cărei lideri nu au renunţat la politizare nici după 1989.

„România este o ţară cu care nu avem un Pact de neagresiune, dar asta este doar din cauza existenţei unei dispute neterminate: chestiunea Basarabiei a cărei ocupare [n.a. – de către România] URSS nu a recunoscut-o niciodată, deşi noi nu am ridicat niciodată chestiunea recuperării acesteia prin mijloace militare. (discursul lui Vladimir Molotov, pe 29 martie 1940 în  Sovietul Suprem al URSS).

România a trimis în luptă [în august 1944 – n.a.] 27 de divizii, un corp aerian şi două brigăzi de artilerie antiaeriană, totalizând un efectiv de 265.735 de militari. Pierderile înregistrate de trupele noastre s-au ridicat la 49.744 de militari. Puterile Axei au pierdut în această perioadă 11.434 de soldaţi, în timp ce pe întreg teritoriul ţării noastre, inamicul a înregistrat 72.937 de pierderi. Eliberarea ultimului teritoriu românesc aflat sub dominaţie fascistă la 25 octombrie a coincis cu ziua de naştere a Regelui Mihai. Pentru a-i cinsti pe eroi şi a sărbători victoria României în faţa fascismului, Ziua Regelui a devenit şi Ziua Armatei.” Alexandru Toreanik, ziare.com, 25 octombrie 2009

„România nu are nevoie să fie condusă de un cetăţean vicios, exponent al „poporului” politic, ci de un om născut, crescut şi educat să fie lider. De aceea avem nevoie acum de un rege.” Tasenţe Tănase, asistent universitar, Constanţa

„Regele poate fi acel punct de sprijin pe care o naţiune îl poate avea atunci când traversează o criză, fie ea economică, socială, dar mai ales identitară, asemeni unui acrobat care traversează pe sârmă o prăpastie. În ceea ce îl priveşte pe MS Regele Mihai I, el reprezintă o întruchipare fericită a curajului, altruismului, generozităţii, echilibrului, răbdării şi înţelepciunii unui adevărat şef de stat către care ar trebui să privim cu admiraţie şi mândrie.” George Totoescu, ex-consilier al Casei Regale”

Ovidiu Mihalache

articol preluat din QMagazine

Etichete: ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

12 Responses to “25 Octombrie – Ziua Armatei României şi Ziua Regelui Mihai”

  1. ion Giurca says:

    Nu va luati dupa ce scriu unii in legatura cu 25 octombrie.A gasit cineva un document din care sa rezulte vreo legatura intre actiunile de eliberare a Careilor si ziua fostului rege?.Daca da sa mi-l trimita si mie. Este pura speculatie de coincidenta a doua evenimente.Fostul suveran a fost atat de recunoscut si apreciat de rusi, incat la 30 decembrie 1947 l-au detronat si expediat in strainatate. Va respect sentimentele si optiunile politice dar nu falsificati istoria.

  2. maciuca.vasile says:

    uite cine vb de falsificat istoria!

    poi domnule prof.i.G., chiar fostul rege, intrebat fiind “cum se face ca prea corespunde eliberarea ultimei brazde de pamant romanesc cu ziua sa de nastere”, a raspuns ceva de genul “poi ce credeti voi, ca pupincurismul s-a inventat in zilele voastre?”

  3. cititor says:

    Eu vreau document de arhiva nu declaratii ale unuia care a revenit in tara sa-si recupereze averi obtinute ,nu muncite. In rest ….puneti mana pe carte,lasati politica si sentimente false.

  4. Stelian P. says:

    cititor
    Daca tu mostenesti casa parintilor e o avere OBTINUTA nu MUNCITA. Sa inteleg ca o refuzi ?

  5. dan says:

    “cititor
    Daca tu mostenesti casa parintilor e o avere OBTINUTA nu MUNCITA. Sa inteleg ca o refuzi ?”
    foarte bine formulat!!!!!!!!!
    Romania ar trebui sa fi redevenit monarhie imediat dupa ’89.
    Cred ca am fi fost scutiti de mult circ electoral in acesti 20 de ani.

  6. alex says:

    Imi pare rau dar pentru 23 august nu-l pot ierta pe rege, sfatuit ce-i drept foarte prost de unii care-l urau foarte mult pe maresalul Antonescu. Au scos tara din razboi in cel mai prost moment posibil, in plina ofensiva sovietica, doar pentru a fi ei cei care incheie armistitiul, desi maresalul urma sa-l solicite imediat dupa incetarea ofensivei, ofensiva care deja dadea semne de epuizare. Rusii erau foarte ingrijorati de amenintarea unei defensive crancene pe crestele Carpatilor, foarte usor de aparat si ar fi facut multe concesii, motivul principal fiind acela ca aliatii se apropiau vertiginos de Rin, sferele de influenta nefiind inca impartite.
    Poate am fi avut sansa Finlandei, sa fim sub sfera de influenta ruseasca, dar fara comunizarea tarii.
    Mandria, aroganta si dorinta de razbunare a unor generali incompetenti a dus la ceea ce se cunoaste.

  7. CRISTIAN says:

    - REZULTATUL la ACTIUNEA IN INSTANTA din … 25.OCT.2010
    a Asociatiei Nationale a Cadrelor Militare in Rezerva si in Retragere
    “Al. I. Cuza” =

    http://www.ancmrr.ro/comunicate/Rezulta … 0.2010.pdf

  8. Civilul says:

    SCMD sau ANCMRR …. trebuie sa tineti cont ca sunteti toti militari (desi unura le place sa pupe inelul altora), ca aveti acelasi tel.
    Lasati deoparte orgoliile, adica prostia, aveti aceeasi istorie iar scopul voastru este comun.

  9. Refrigeratu says:

    QUI PRODEST DESTRUCTURAREA UNITATII ROMANIEI

    Desfiintarea dreptului de a bate moneda si de a controla miscarile de capital in unele state ale Europei, a condus la generarea unei crize sistemice financiar-bancare si de productie fara precedent. Unele state, indiferent de politicile monetare recomandate de la “centru” in loc sa elimine deficitele de cont curent, prin trecerea la moneda unica, le-au accentuat, iar acest fapt a generat pulsatii sociale majore, care pot genera conflicte extinse pe termen lung.Terapia de soc aplicata unor economii emergente, au condus la divergente majore intre state. Practic asistam la o situatie penibila: in Europa, divergentele dintre anumite state, existante inainte de semnarea acordului de uniune, in loc sa se estompeze, s-au cronicizat, existand pericolul stergerii de pe harta continentului a unor state sau grupari de state. In fapt Europa are la carma trei lideri puternici : Germania, Marea Britanie, Franta, care la randul sau au fiecare interese proprii. Acestea sunt controlate la randul lor de trei superputeri militare : China, Statele Unite si Federatia Rusa, ultima din ce in ce mai mult intr-o mai mica masura. Celelalte state practic nu mai conteaza. Ukraina, Bielorusia si Moldova sunt sateliti cu o orbita incontrolabila. Destructurarea Spaniei, Italiei, Greciei, Poloniei, Bulgariei, Romaniei, si transformarea acestora in cateva subregiuni, pe criteriul falimentului politicilor economice, sau multilinvistic, etnic si cultural, este iminenta. Europa tinde sa devina din ce in ce mai mult un alt lagar al popoarelor, asa cum a mai fost in istoria sa, provinciile devenind servitoarele si vasalele acelui centru, si nu partenere. Schimbarea regulilor in timpul competitiei de catre marii actori ai administrarii continentului european, devine un punct de sprijin, pentru realizarea unei noi ordini si a unui nou sistem de valori. In fond, Europa acum este un fel de Turn Babel, in care din cauza unor divergente politice si economice dintre diferiti membri, nu exista nici consens si nici comunicare, expertii fiind inlaturati de consileri politici, care gestioneaza gresit fenomenologia, in avantajul unor grupuri de interese speculative de moment.Constructia europeana este subreda in ansamblul ei, este prost gandita si nefunctionala sub raportul macrosistemului social-uman. Pacea europeana este foarte fragila din acest motiv, iar razboiul ar fi o solutie…previzibila.
    In privinta Romaniei, situatia este putin diferita. Scapata ca prin minune in urma campaniei de destructurare a Cehoslovaciei si a Jugoslaviei, planul de rupere fortata a unitatii Romaniei nu a incetat.Pe de o parte rusii nu ar dori un stat puternic si unitar in coasta lor estica, uitand probabil ca nu exista nici o frontiera comuna, nemtii nu vor sa existe concurenti industriali in zona carpatiana, deoarece produsele lor industriale ar deveni nevandabile, francezii nu doresc sa existe agricultoti in acest teritoriu, lucru ce ar scadea profiturile lor, iar englezii, daca pot face niste baze militare pe Prut si Nistru, ar fi multumiti, ca partea economica ar veni de la sine. Chinezii oricum au redus la tacere tot ce insemna industrie mare si mica din acesta euroregiune, prin concurenta neloiala, deoarece si-au dezvoltat o mare piata de desfacere aici, americanii daca mai vand si ei niste furnituri militare sablate si revopsite provenite din razboaiele din Coreea si Vietnam, si mai primesc niste comenzi de autostrazi cu finalizare inprobabila sunt multumiti, iar rusii daca-si vor putea vinde gazele si petrolul la dublul pretului practicat in lume, nu ar uzita de dreptul sau de veto la Consiliul de Securitate al ONU. Astfel firesc se pune intrebarea: cine ar mai fi interesat sa existe Romania in formatul actual, raportat la diplomatia externe. In primul rand nici ungurilor nu le-ar profita unitatea Romaniei, deoarece ei vizeaza sa acopere deficitele imense create de partidele nationalist-sovine, prin exploatarea unor zacaminte de sare, carbune, minereuri feroase si neferoase.Pana si turcii ar profita, de pe urma desfiintarii Romaniei, deoarece prin spargerea Bisericii Ortodoxe Romane, in mai multe mitropolii, ar putea ridica numeroase geamii, sau sa transforme bisericile in moschei cu consecinta reconversiei maicutelor in cadane. In ultima perioada, s-a constatat ca o mare parte a populatiei accepta argumentele unor artizani in destructurarea unitatii romanilor, pentru niste motive puerile, mai mult sau mai putin relevante. Astfel, conditiile Likidarii Romaniei fiind indeplinite – dupa parerea unui mare numar de specialisti in destructurarea unor state- ramane de vazut cand se va pune in aplicare solutia finala. Oricum din fosta armata disponibilizata ca urmare a unui complot intern, dar cu spijin extern, nu a mai ramas decat cateva plutoane de maci, rasfirate in diferite zone de conflict, arondate la popotele americane unde mananca hot-dog si cola pe saturate, dupa care asteapta la umbra castii sa treaca timpul, politia si jandarmeria nu mai au atributiuni pe linie de siguranta nationala iar cei de la siguranta nu mai au atributiuni pe linie de aparare a unitatii nationale. Ziaristii de investigatii care stiu, cum si ce sa scrie nu mai au ziare, iar ziarele bune nu mai au ziaristi, posturile media se ocupa de cai si accidente rutiere, mediile internaute sunt virusate, etc. Oamenii politici si din administratie, numai de grija destructurarii tarii nu doresc sa vorbeasca, desi multora li s-a sugerat ca acest fapt ar fi in interesul lor particular, cetatenii confruntati cu cresterea galopanta a facturilor la utilitati ale taxelor si impozitelor si a dobanzilor si comisioanelor bancare, se imprumuta din ce in ce mai mult, pentru a face fata vietii sociale din ce in ce mai dificila, si numai de grija patriei nu mai au ei timp. Parca in ultimul timp este o cursa contra cronometru, cum sa reusim sa likidam mai repede tara unde ne-am nascut, si sa ne schimbam identitatea, etnia, limba, obiceiurile, cutumele, nationalitatea, originea, devenind un fel de paria europeni, adica bosgori, oameni fara de tara. Poate de aceea ne critica si ungurii, ca vrem sa le luam denumirea lor consacrata.Multi dintre nationali, si nu putini, de ordinul milioanelor au emigrat, pentru a supravietui unui nivel de trai cat de cat sustenabil. Ori daca, cuiul prodestului este asa de penetrant, invitam pe toti coristii care vor sa cante prohodul Romaniei sa-si mai puna pofta-n cui. Nu mor caii cand vor cainii, iar in istorie romanii au dovedit ca sunt o natiune unita si puternica, iar daca unii doresc amputarea bratelor patrei, si disectia organelor sale pe viu, sa nu-si faca ilizii desarte, ca nu vor reusi.

    Numai asa romanii vor trai in armonie cu celelalte popoare, si vor milita pentru mentinerea pacii in Balcani sau chiar in intreaga Europa. Curentele belicoase, teroriste si hegemoniste, trebuiesc condamnate de opinia publica europeana, iar derapajele vor trebui combatute sau eliminate de structurile specializate de aparare a linistii locuitorilor acestui continent, ca o necesitate obiectiva si permanenta

  10. gabi says:

    Constat ca majoritatea comentatorilor de aici prefera sa-l injure mai mult sau mai putin direct pe Rege decat sa puna mana pe documente si sa se informeze. Armata Romana ajunsese la Carei cu cateva zile inainte si avea de facut doar o singura miscare pentru a elibera orasul, dar a amanat acea miscare pentru a-i oferi Regelui Mihai un cadou frumos de ziua lui. De aceea 25 octombrie 1944 e “ziua eliberarii ultimei palme de pamant romanesc” (asa cum a ramas formularea in Istorie, desi nici pana in ziua de azi ultima palma de pamant romanesc nu este eliberata, mai avem pamanturi romanesti la statele vecine), si nu 22, 23 sau 24 octombrie. Armata Regala avea onoare si constiinta, stia sa-si cinsteasca Regele; cei de azi nu stiu cum sa-l injure si sa-l spurce mai bine, tributari comportamentului comunistoid al comandantilor ei de azi, facuti pe puncte ros-portocalii. Sa va fie rusine!