Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

GÂNDURI DE ZIUA ARMATEI

Au trecut 66 de ani de atunci. O viaţă de om. Să ne întoarcem în octombrie 1944. Şi să citim cuvintele Ordinului de Zi nr. 392 bis din 29.10.1944, semnat de comandantul Armatei 4, generalul de corp de armată Gheorghe Avramescu:

(…)”Zdrobit de focul năpraznic al artileriei şi de necontenitele voastre asalturi, inamicul a fost gonit din Ardealul scump.

Prin ploi, prin noroaie şi drumuri desfundate, zi şi noapte aţi luptat cu un duşman dârz şi hotărât şi l-aţi învins.

Azi, când avangărzile trec pe pământ străin, pentru înfrângerea definitivă a duşmanului, gândul meu se îndreaptă către voi, cu dragoste şi admiraţie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri veţi fi slăviţi, voi ofiţeri şi ostaşi care aţi eliberat Ardealul.

Pe cei care au căzut la datorie îi vor preamări urmaşii şi numele lor va fi scris în cartea de aur a neamului” (…)

Pentru eliberarea a 43.492 Kmp au fost ucişi, răniţi sau daţi dispăruţi 49.744 militari. O jertfă imensă. Câte un mormânt, câte o viaţă pierdută pentru fiecare kilometru patrat!

Ce frumos gândea generalul Avramescu! Era convins că, atâta vreme cât vor mai trăi, cei care au luptat acolo pentru reîntregirea ţării, supravieţuitorii,  vor fi “slăviţi”.

De unde să ştie el că după trecerea a mai puţin de 66 de ani vor veni la conducerea ţării, întregite atunci, cei care îi vor umili şi condamna la foame pe acei eroi! Şi ca o ironie a sorţii,  între cei care îşi bat joc astăzi de eroii acelor zile sunt la loc înalt, plini de demnităţi, unii născuţi şi crescuţi în Ardealul pentru care soldaţii aceia s-au sacrificat. Sacrificiu fără de care ei, demnitarii de azi, ar fi rămas probabil simpli cosaşi ai unui sat uitat de lume, într-o ţară străină.

De unde să ştie generalul, atunci, că cei spre care gândul său se îndrepta cu recunoştinţă, vor cunoaşte peste numai 66 de ani blamul acelui stat întregit prin lupta lor? Că vor fi alungaţi cu înjurii din inima poporului, vor fi declaraţi profitori oneroşi iar veniturile lor, indemnizaţia de veteran şi pensia  (de subzistenţă), vor fi declarate neconstituţionale, drepturi necuvenite, pe care oricare guvern le poate retrage pe motiv de criză ori lipsă de bani.

De unde ar fi putut cunoşte comandantul Armatei a 4-a, eliberatoarea Ardealului, că peste 66 de ani armata română va fi condamnată la oprobiu public, cu soldele înjumătăţite, cu eroii uitaţi, cu tradiţiile terfelite, cu ordinele şi medaliile nerecunoscute oficial, cu gradele şi demnităţile unei vieţi de militar înecate în marea salariului mediu brut pe economie? Cu veteranii înjosiţi  pentru vina de a supravieţui. Cu ultimele zile ce le mai au de trăit, chinuite.

Ziua Armatei Române. Anul 2010.  Pentru prima dată în istoria sa de 51 de ani (stabilită ca atare la 01.10.1959), sărbătoarea  lor  va fi  umbrită de demonstraţii de protest ale militarilor în rezervă şi în retragere, ale veteranilor capabili încă de protest, aduşi la disperare.

Ei spun că nu se mai poate suporta nedreptatea, umilinţa şi  ruşinea. Şi protestează împotriva unui stat ostil. Împotriva unor guvernanţi care urăsc armata şi nu-i mai recunosc drepturile câştigate prin sacrificiu. De Ziua Armatei, ei, bătrânii Armatei, veteranii, în loc să se bucure, în loc să fie “slăviţi”, în loc să fie recompensaţi şi preţuiţi de conducătorii de azi, sunt aduşi în situaţia de a-şi striga durerea.  Pretutindeni. Inclusiv în oraşul simbol, Carei.

Câţi vor fi în stradă? Unul, o sută, o mie, mai mulţi? Nu numărul lor este important. Important este gestul. Pe care eu nu l-am mai întâlnit în istoria, cunoscută de mine, a acestui popor. A acestei armate!

El, gestul, rupe în mod dureros pe slujitorii sub jurământ ai  naţiei de crezul lor. Distruge iremediabil încrederea care ar trebui să existe între soldat şi statul pentru care merge la moarte.

Este, poate, ilustrarea vie a minciunii în care trăim, a duplicităţii unor guvernanţi.  Pentru că, în timp ce ei, cu o pioşenie falsă, rostind cuvinte mari, vor depune flori la mormintele eroilor căzuţi, alături, eroii rămaşi în viaţă îşi plâng zilele.  Aduşi în situaţia de a protesta şi având un venit lunar adus sub valoarea fiecăreia din coroanele imense de flori. Flori alături de care politicienii se lasă pozaţi şi  filmaţi pentru a dovedi naţiunii că respectă armata şi jertfa soldaţilor ei.

De alfel, soarta generalului Gh. Avramescu confirmă tragic că recunoştinţa este un fruct rar. Luptător în ambele războaie mondiale, comandant strălucit, cu o adâncă dragoste de ţară şi respect faţă de soldatul simplu, generalul Avramescu a dispărut, pur şi simplu, de la comandamentul Armatei a 40-a sovietice în ziua de 2 martie 1945. Şi nimeni nu l-a mai văzut în viaţă.  A doua zi, soţia şi fiica sa au fost arestate şi deportate în Siberia. Pe drum, fiica, Felicia, s-a sinucis. Soţia a stat deportată 11 ani.

Arestat din ordinal mareşalului Malinovski şi executat imediat, generalul Avramescu a fost îngropat într-un cimitir din Budapesta. Departe de pământul ţării.  Un mormânt aproape anonim, năpădit de buruieni, aşa cum l-am văzut cu cincisprezece ani în urmă… Osemintele i-au fost aduse  în ţară la 23 octombrie 2000, după mai mult de o jumătate de secol de uitare şi îngropate, cu înalte onoruri militare, la Cluj.

Cred că astăzi, în anul de graţie 2010, de Ziua Armatei Române, în mod simbolic, este împuşcată şi amintirea eroului, icoana generalului Avramescu. Şi, ca tragic al situaţiei, nu din voinţa sovietică. Ci din dispoziţia iresponsabilă a  unor politicieni români!

Români?

Teo Palade

22 octombrie 2010

articol preluat de pe TeoPal Blog

Etichete: ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

7 Responses to “GÂNDURI DE ZIUA ARMATEI”

  1. cititor says:

    Frumos. De ce generalul Avramescu a fost inmormantat ,dupa readucerea in tara ,la Cluj? Generalul Avramescu este din Botosani,acolo ar fi trebuit adus si inmormantat,ar fi fost pretuit precum Eminescu,Iorga,Enescusi Luchian.

  2. nicolae says:

    Dragi camarazi ,i-am vazut in urma cu o ora ,pe unii din GENERALII ARMATEI ROMANE ,care mai au coloana vertebrala. Felicitari si multumiri realizatorului Radu Tudor de la Antena 3. Trebuie sa ne unim fortele in jurul celor care au curaj,verticalitate si MANDRIA DE MILITAR. Sa ne manifestam in liniste si cu prestanta ,FAPTUL CA POLITICIENII NE-AU ADUS IN PRAGUL DE A PROTESTA> Sa nu ne fie rusine. Am facut lucruri ma i injositoare pentru cariera noastra;la canal;in mine;la munci agricole etc. Sa aratam poporului ca POATE AVEA INCREDERE IN NOI> LA MULTI ANI dragi camarazi . VA SALUT DIN INIMA ARDEALULUI UNDE MIHAI ISI DOARME SOMNUL DE VECI-TURDA.

  3. micutzul says:

    De ziua noastra , va doresc sanatate si verticalitate. Doresc camarazilor mei din toate timpurile ** Odihna vesnica **.
    Daca in viitor vom avea parte de zile mai blande pentru noi militarii, am rugamintea sa nu il uitam pe civilul care a luptat pentru noi in locul generalilor activi.
    RESPECT SI ONOARE IN FATA DOMNULUI RADU TUDOR.

  4. CRISTIAN says:

    SEDITA DE PARTID IN … CASA NATIONALA A OSTIRII ROMANE !

    <>

    http://www.cotidianul.ro/

  5. REZERVIST NESIMTIT SINDICALIST says:

    Prin grija unui colectiv de oameni inimosi, prin contributia din “pensiile nesimtite” ale veteranilor de razboi, cadrelor militare in rezerva si in retragere membre ale SCMD , ca si a ANCMRR, a membrilor “Cultului eroilor” ca si a unor reprezentanti ai Vetrei romanesti, s-a realizat si amplasat intr-un parculet din apropierea Cercului Militar din Botosani a unui bust al Generalului Erou Gheorghe Avramescu, care a fost dezvelit in ziua de 25 Octombrie, in prezenta oficialitatilor botosanene. In semn de omagiu pentru eliberarea teritoriilor romanilor de peste Prut, si dincolo de Carpati pana la Carei, s-au depus coroane de floride catre toate oficialitatile orasului, inclusiv partidele, organizatiile si asociatiile neguvernamentale, la monumentul eroului martir al acestor meleaguri ca si a intregii tari. Cu acest prilej parcului recent reamenajat si reabilitat i s-a dat denumirea de Parcul General Gheorghe Avramescu, printr-o Hotarare a Consiliului Local Municipal.

  6. Dan says:

    Ma numesc Poinar Nicolae-Dan si am avut onoarea sa comand misiunea care a adus in tara osemintele generalului Avramescu. Generalul Avramescu a fost asasinat de “aliatii” sovietici in apropiere de Budapesta iar familia sa si cei din anturaj – medic, ordonanta, etc. – au fost fie ucisi pe loc fie deportati in Rusia. In acel moment generalul Avramescu era comandantul Armatei a -IV-a Romane. Acesta a fost motivul pentru care s-a luat hotararea reinhumarii la Cluj. La ceremonialurile militare desfasurate la Oradea, pe traseul Oradea – Cluj si la Cluj -Napoca au participat si nepotul (scapat cu viata prin minune) si stranepotul generalului, cetateni canadieni la acea vreme. Un mare merit in gasirea locului unde a fost inmormantat generalul Avramescu si in organizarea repatrierii sale ii revine domnului general Mihai-Corneliu Lungu, atasatul militar al Romaniei la Budapesta in acel moment.

  7. vasile says:

    Citind ordinul de zi al Generalului Gheorghe Avramescu realizez ce om de valoare a fost. Cat patriotism. Cata dragoste de tara. Cata maretie. Se poate compara EL cu pigmeii care ne conduc? Niciodata. Ce blestem pe aceasta tara sa fie condusa de niste nevolnici? Cat sa-i mai suportam? Chiar nu putem sa ne facem ordine in propria batatura? Ce trebuie sa se mai intample pentru a spune: “Ajunge!” Si sa trecem, sa ne alegem adevaratii conducatori.