Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Remember 10 (Note şi însemnări 1996 – 1998)

Septembrie 1997

Discuţie particulară cu generalul francez F.Paris, într-o dupăamiază ploioasă de toamnă. Mă aflu în Franţa cu ocazia întâlnirii bianuale a Comisiei Mixte de Cooperare Militară Bilaterală al cărei copreşedinte, din partea României, sunt. Faţă în faţă, la o masă frumos împodobită, într-un salon „minion”, elegant, plasat undeva, în unul din cartierele vestite ale capitalei Franţei. Doar eu şi el. Continuăm, practic, o dispută începută în sala de şedinţe.

Franţuzul insistă în a socoti România parte componentă a Peninsulei Balcanice. Amestecă  elenismul grec cu panslavismul sârb ori bulgăresc şi cu latinismul nostru într-un mod inteligent dar evident forţat, fals. Mi se pare deranjantă insistenţa generalului. Cu atât mai mult cu cât nu-l suspectez de naivitate.  Şi nici de abordarea întâmplătoare a unei asemenea teme.

Încerc să-i explic, cu elocinţa de care mă mai simt capabil la sfârşitul unei zile obositoare, că oricât ne-am strădui nu putem afla Balcanii la nord de Dunăre. Cât de mult am căuta, acolo găsim Carpaţii. Limita nordică, de facto acceptată, a peninsulei Balcanice este materializată de Dunăre, râul Sava, râul Kupa şi apoi o linie imaginara până la golful Kvarner pe coasta Dalmată. Există, desigur şi alte variante. Dar, chiar şi cea mai nordică „graniţă”, ne însuşită de nimeni, nu depăşeşte Carpaţii meridionali.

Da, poate ar fi  admisă, fiind reală, o puternică influenţă spirituală. Cu dublu sens. Dar să nu confundăm căciula cu bărbia. România acoperă Peninsula Balcanică exact ca o căciulă, ferind-o de răceala nordului baltic şi de căldurile excesive ale câmpiei ruse. Nu numai fizic.

Mă priveşte cu neîncredere, ba chiar mai grav, cu o oarecare toleranţă îngăduitoare.  Cu înţelegerea pe care cel superior trebuie s-o aibe faţă de bietul prizonier al spaţiului său natal. Spaţiu pe care acesta nu-l poate percepe în întregul său din neputinţa de a cuprinde cu mintea dincolo de cercul în care soarta l-a ţintuit.

Îl întreb atunci dacă nu cumva Franţa se află în Peninsula Iberică.  Ceva mai mult interes pare a se vedea în privirea sa. Bănuieşte că dincolo de aparenta mea nedumerire se află o capcană. „Nu, desigur că nu! Se vede şi o ştie toată lumea.”

„La fel este şi cu România”, îi explic. „Aplicând de la vest la est în Peninsula Iberică logica pe care tu o aplici de la sud la nord în Peninsula Balcanică, ajungem la concluzia – recunosc, ciudată – că Franţa s-ar afla în Peninsula Iberică. Concluzie la fel de adevărată ca şi plasarea României  în Peninsula Balcanică”

Schimbă discuţia. Accept manevra, fără a fi convins că l-am şi lămurit. Ştiu. Sentimentul occidental de superioritate este o maladie care nu se vindecă cu o singură pastilă.

Teo Palade

10 august 2010

articol publicat pe TeoPal Blog

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

2 Responses to “Remember 10 (Note şi însemnări 1996 – 1998)”

  1. g3ga says:

    dar daca, trecand peste inconvenientul si statrea de disconfort indusa de atutudinea lui, daca, totusi, are dreptate frantuzul?

    A se (re)vedea articolul “Evoluţii geopolitice în Peninsula Balcanică în timpul şi după al Doilea Război Mondial (I)” de Raul-Ciprian Dancuta, in arhiva militar.infomondo, Istorie, Geopolitica

  2. QUI PRODEST DESTRUCTURAREA UNITATII ROMANIEI

    Desfiintarea dreptului de a bate moneda si de a controla miscarile de capital in unele state ale Europei, a condus la generarea unei crize sistemice financiar-bancare si de productie fara precedent. Unele state, indiferent de politicile monetare recomandate de la “centru” in loc sa elimine deficitele de cont curent, prin trecerea la moneda unica, le-au accentuat, iar acest fapt a generat pulsatii sociale majore, care pot genera conflicte extinse pe termen lung.Terapia de soc aplicata unor economii emergente, au condus la divergente majore intre state. Practic asistam la o situatie penibila: in Europa, divergentele dintre anumite state, existante inainte de semnarea acordului de uniune, in loc sa se estompeze, s-au cronicizat, existand pericolul stergerii de pe harta continentului a unor state sau grupari de state. In fapt Europa are la carma trei lideri puternici : Germania, Marea Britanie, Franta, care la randul sau au fiecare interese proprii. Acestea sunt controlate la randul lor de trei superputeri militare : China, Statele Unite si Federatia Rusa, ultima din ce in ce mai mult intr-o mai mica masura. Celelalte state practic nu mai conteaza. Ukraina, Bielorusia si Moldova sunt sateliti cu o orbita incontrolabila. Destructurarea Spaniei, Italiei, Greciei, Poloniei, Bulgariei, Romaniei, si transformarea acestora in cateva subregiuni, pe criteriul falimentului politicilor economice, sau multilinvistic, etnic si cultural, este iminenta. Europa tinde sa devina din ce in ce mai mult un alt lagar al popoarelor, asa cum a mai fost in istoria sa, provinciile devenind servitoarele si vasalele acelui centru, si nu partenere. Schimbarea regulilor in timpul competitiei de catre marii actori ai administrarii continentului european, devine un punct de sprijin, pentru realizarea unei noi ordini si a unui nou sistem de valori. In fond, Europa acum este un fel de Turn Babel, in care din cauza unor divergente politice si economice dintre diferiti membri, nu exista nici consens si nici comunicare, expertii fiind inlaturati de consileri politici, care gestioneaza gresit fenomenologia, in avantajul unor grupuri de interese speculative de moment.Constructia europeana este subreda in ansamblul ei, este prost gandita si nefunctionala sub raportul macrosistemului social-uman. Pacea europeana este foarte fragila din acest motiv, iar razboiul ar fi o solutie…previzibila.
    In privinta Romaniei, situatia este putin diferita. Scapata ca prin minune in urma campaniei de destructurare a Cehoslovaciei si a Jugoslaviei, planul de rupere fortata a unitatii Romaniei nu a incetat.Pe de o parte rusii nu ar dori un stat puternic si unitar in coasta lor estica, uitand probabil ca nu exista nici o frontiera comuna, nemtii nu vor sa existe concurenti industriali in zona carpatiana, deoarece produsele lor industriale ar deveni nevandabile, francezii nu doresc sa existe agricultoti in acest teritoriu, lucru ce ar scadea profiturile lor, iar englezii, daca pot face niste baze militare pe Prut si Nistru, ar fi multumiti, ca partea economica ar veni de la sine. Chinezii oricum au redus la tacere tot ce insemna industrie mare si mica din acesta euroregiune, prin concurenta neloiala, deoarece si-au dezvoltat o mare piata de desfacere aici, americanii daca mai vand si ei niste furnituri militare sablate si revopsite provenite din razboaiele din Coreea si Vietnam, si mai primesc niste comenzi de autostrazi cu finalizare inprobabila sunt multumiti, iar rusii daca-si vor putea vinde gazele si petrolul la dublul pretului practicat in lume, nu ar uzita de dreptul sau de veto la Consiliul de Securitate al ONU. Astfel firesc se pune intrebarea: cine ar mai fi interesat sa existe Romania in formatul actual, raportat la diplomatia externe. In primul rand nici ungurilor nu le-ar profita unitatea Romaniei, deoarece ei vizeaza sa acopere deficitele imense create de partidele nationalist-sovine, prin exploatarea unor zacaminte de sare, carbune, minereuri feroase si neferoase.Pana si turcii ar profita, de pe urma desfiintarii Romaniei, deoarece prin spargerea Bisericii Ortodoxe Romane, in mai multe mitropolii, ar putea ridica numeroase geamii, sau sa transforme bisericile in moschei cu consecinta reconversiei maicutelor in cadane. In ultima perioada, s-a constatat ca o mare parte a populatiei accepta argumentele unor artizani in destructurarea unitatii romanilor, pentru niste motive puerile, mai mult sau mai putin relevante. Astfel, conditiile Likidarii Romaniei fiind indeplinite – dupa parerea unui mare numar de specialisti in destructurarea unor state- ramane de vazut cand se va pune in aplicare solutia finala. Oricum din fosta armata disponibilizata ca urmare a unui complot intern, dar cu spijin extern, nu a mai ramas decat cateva plutoane de maci, rasfirate in diferite zone de conflict, arondate la popotele americane unde mananca hot-dog si cola pe saturate, dupa care asteapta la umbra castii sa treaca timpul, politia si jandarmeria nu mai au atributiuni pe linie de siguranta nationala iar cei de la siguranta nu mai au atributiuni pe linie de aparare a unitatii nationale. Ziaristii de investigatii care stiu, cum si ce sa scrie nu mai au ziare, iar ziarele bune nu mai au ziaristi, posturile media se ocupa de cai si accidente rutiere, mediile internaute sunt virusate, etc. Oamenii politici si din administratie, numai de grija destructurarii tarii nu doresc sa vorbeasca, desi multora li s-a sugerat ca acest fapt ar fi in interesul lor particular, cetatenii confruntati cu cresterea galopanta a facturilor la utilitati ale taxelor si impozitelor si a dobanzilor si comisioanelor bancare, se imprumuta din ce in ce mai mult, pentru a face fata vietii sociale din ce in ce mai dificila, si numai de grija patriei nu mai au ei timp. Parca in ultimul timp este o cursa contra cronometru, cum sa reusim sa likidam mai repede tara unde ne-am nascut, si sa ne schimbam identitatea, etnia, limba, obiceiurile, cutumele, nationalitatea, originea, devenind un fel de paria europeni, adica bosgori, oameni fara de tara. Poate de aceea ne critica si ungurii, ca vrem sa le luam denumirea lor consacrata.Multi dintre nationali, si nu putini, de ordinul milioanelor au emigrat, pentru a supravietui unui nivel de trai cat de cat sustenabil. Ori daca, cuiul prodestului este asa de penetrant, invitam pe toti coristii care vor sa cante prohodul Romaniei sa-si mai puna pofta-n cui. Nu mor caii cand vor cainii, iar in istorie romanii au dovedit ca sunt o natiune unita si puternica, iar daca unii doresc amputarea bratelor patrei, si disectia organelor sale pe viu, sa nu-si faca ilizii desarte, ca nu vor reusi.

    Numai asa romanii vor trai in armonie cu celelalte popoare, si vor milita pentru mentinerea pacii in Balcani sau chiar in intreaga Europa. Curentele belicoase, teroriste si hegemoniste, trebuiesc condamnate de opinia publica europeana, iar derapajele vor trebui combatute sau eliminate de structurile specializate de aparare a linistii locuitorilor acestui continent, ca o necesitate obiectiva si permanenta