Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Apel la memorie

Adeseori am afirmat cã armata n-are nici o şansã sã iasã de sub asaltul mizerabil la care este supusã de guvernanţii ţãrii atâta vreme cât partea activã tace. Eram convins cã vocile rezerviştilor sunt şi firave, şi nearmonizate, şi lipsite de reverberaţia necesarã producerii de efecte.

Zilele astea am avut din nou ocazia sã fiu în mijlocul unor “activi”. Unii comandau, sau se ocupau de pregãtirea oamenilor, alţii concepeau diverse planuri sau scriau diverse materiale destinate tot bunului mers al treburilor prin armatã. Toţi erau concentraţi pe ceea ce aveau de fãcut. Aveam sentimentul cã ei nici nu ştiau ce se petrece “în afara cazãrmii”.

Iniţial am fost intrigat, apoi m-am întrebat ce aş fi fãcut eu dacã eram în locul lor. Eu? Stie oricine m-a cunoscut! Aş fi fãcut la fel ca ei, poate chiar mai abitir. M-aş fi concentrat pe ceea ce avem eu de fãcut, în aşa fel încât sã nu existe fisurã. Iar dacã m-ar fi întrebat cineva de ce nu mã manifest în legãturã cu mizerabilul asalt guvernamental asupra mea, aş fi rãspuns fãrã sã clipesc cã nu e treaba mea, ci a şefilor mei.

Apoi, m-am întrebat ce aş fi fãcut când eram “ditamai şeful”, dacã subordonaţii mei ar fi început sã “mârâie”. “I-aş fi mâncat cu fulgi cu tot” ar fi fost rãspunsul în spatele cãruia s-ar fi ascuns ceea ce aş fi fãcut, de fapt. I-aş fi convins cât de important, onorabil şi meritoriu este sã facã ceea ce au ei de fãcut, nu altceva. N-aş fi ezitat sã le amintesc cã va veni o vreme când vor privi în urmã şi, atunci, va fi important sã nu le fie jenã de ei înşişi, ci sã fie mândri de ceea ce au fãcut. In plus, la contactul cu ei, ei nu m-ar fi vãzut pe mine fãcând altceva sau altfel. Ce nu le-aş fi spus şi, poate, nici nu ar fi vãzut, ar fi fost momentele în care mã “bãteam” cu cei care ar fi trebuit sã-i apere şi nopţile în care nu dormeam gândindu-mã la ei.

Din pãcate pentru activii armatei, armata a fost decapitatã demult. Nu mai are propriul cap, care sã gândeascã la ei, sã-l doarã pentru ei. Dacã mã gândesc bine, armata a fost decapitatã cam de când a fost arestat Antonescu Ion. Apoi, pe posturi de “capete” au fost numiţi diverşi papugii, tinichigii sau panglicari. Procesul s-a accentuat, cu totul neaşteptat şi nedorit, dupã 1989, când un cârd de cetãţeni care aveau ca singur merit faptul cã s-antâmplat sã între, unii chiar fãrã sã vrea, în curtea “Ministerului Aflãtorilor p-acolo” au fost puşi sã “gândeascã şi sã simtã” pentru armatã. Iar procesul a cãpãtat proporţii de neimaginat în zilele noastre, când guvernanţii atacã tot ce este militar şi bagatelizeazã gradele militare, acordându-le în mod nemernic tuturor tarabagiilor, chiloţarilor, impostorilor, negustorilor, şmenarilor.

Aşa cã, acuma, sunt convins cã ei, activii, nu pot face nimic. Doar noi, cei ce am ieşit din sistem am putea încerca.

Dar ce facem noi?

Am fost de faţã la o demonstraţie de fanfaronadã şi fals a ministrului apãrãrii. Ce s-a-ntâmplat la sfârşit? S-a…aplaudat. Aud cã, într-una din garnizoane, fanfaronul ministru a avut nesimţirea sã se laude cã el s-a luptat şi a obţinut promisiunea ca pensiile pânã-n 3000 de lei sã nu fie reduse, dupã ce, cu numai o lunã înainte, se bãtuse cu pumnii-n piept cã nici o pensie militarã nu va fi redusã! Apoi a cerut ca cei cu pensii peste 3000 de lei sã ridice mâna. S-au ridicat vreo zece mâini, dintr-o salã plinã, iar mizerul ministru a gãsit de cuviinţã sã-şi atragã simpatiile celorlalţi şi sã îndrepte spre cele zece mâini dezaprobarea “maselor”.

Apãi, dacã nu mai avem puterea sã “ne batem”, dacã nu mai avem nici glas sã strigãm, mã întreb, iubiţi confraţi, de unde scoatem energia necesarã pentru a susţine cu aplauzele noastre impostura? Ce ne îndeamnã sã-i aplaudãm pe cei care asistã mârşav la cãlcarea în picioare a propriilor lor subordonaţi, cãrora mai au şi neobrãzarea sã le pretindã respect? Ce ne împiedicã pe noi sã le spunem acestor guvernanţi exact ceea ce ne spunem între noi când discutãm despre ei?

Sã nu contãm pe faptul cã numai noi îi putem judeca pe activi, lãudându-ne cu marile noastre isprãvi de pe vremea când eram activi, cãci, în ochii lor, nu conteazã decât ce ne vãd fãcând acum. Sã ne amintim cã la fel era şi atunci când eram comandanţi activi şi când tot numai asta conta-ceea ce ne vedeau subordonaţii pe noi fãcând, nu numai ceea ce le spuneam. Tot aşa cum şi în ochii noştri, atunci când eram la începuturi, conta doar ceea ce îi vedeam pe comandanţii noştri fãcând.

scris de … Altfel şi preluat cu acordul acestuia de pe www.altfel.info
joi 10 iunie 2010

N.B. Da, mã aştept sã fiu atacat de mulţi “foşti activi” care se vor fi simţind jigniţi de afirmaţiile mele. Aştept liniştit, întrucât ştiu cã cei ce nu au de ce sã se simtã jigniţi, pentru cã pot privi cu mândrie în urmã, nu mã vor ataca. Iar pentru mine, aceia conteazã.

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

15 Responses to “Apel la memorie”

  1. ionut pelican says:

    Pana acum nu v-a atacat nimeni…a-ti spus ceea ce gandim mai toti rezervistii si a-ti raspuns la unele intrebari dar mai raman o multime fara raspuns din partea ,,activilor”;ei au mainile legate, nu misca nimeni in front,pot pierde si bruma de salariu pe care-l au prin trecerea in randul rezervistilor…ma gandesc totusi ca au si ei un prag peste care nu se poate trece….

  2. eu says:

    aproape real

  3. eu says:

    si mai ganditi-va ca nu mai sunt de tare multa vreme generali in Armata Romaniei. astia care sunt acum au o imensa coloana vertebrala din cauciuc, baga capul printre picioare si se pupa in fund singuri.
    a fi general inseamna o demnitate a statului, fie el si roman
    ori ei nu au o demnitate, ci se screm pentru obtinerea unui grad… a unui grad, nu a unei demnitati care sa-i ridice deasupra muritorilor de fiece zi.
    cu mici exceptii, dar astea nu le poti numara nici pe degetele de la o mana.
    RESTUL lupta pentru gradul pe care l-au cersit in speranta nu a unei memorabile treceri printre noi, ci a dobandirii unor privilegii.
    mai bine am renunta la acest termen – de general…si ma gandesc ca in primul rand, dobanditorii de stele, ar putea si ar trebui sa lupte pentru marea masa tacuta pe care o mulg si pastoresc…dar nu pot, chiar nu pot…stiu eu de ce, de jena cu care le-au curs balele dupa o stea… sa le fie si rusine, daca mai are cui fi rusine

  4. Dumitriu says:

    Aveti mare dreptate. Ca tanar locotenent in 1973, aveam la M.Kogalniceanu comandanti care terminasera Academia militara si faceam cu ei meditatii sa termine liceul. Majoritatea erau din promotiile “muncitoresti” 1961-1963″ , cu mentalitatea si apucaturile de unde au plecat. Cand faceam pregatire pentru admiterea la Academia Militara, un domn lt.colonel, cu functie mare, spunea ca la vremea lui a intrat in AMG dand o proba de …scris. El avea un scris frumos si a intrat! Iar noi dadeam inclusiv proba eliminatorie la limba straina. Aceiasi origine si aceiasi pregatire a avut-o si tatal ilustrului presedinte. Probabil de aici ura fata de tot ce inseamna armata si militar. In anii ’80 in paralel cu inzestrarea tehnica moderna se primenea si corpul de cadre, in 1985 gaseai pe functii de sefi de state majore de R. multi capitani. Din 1990, a inceput decimarea armatei si prin “reorganizari” repetate au fost dati afara. In prezent este un alt corp de cadre, nu stiu cat de pregatit este, insa apreciez ca este loial statului si mai putin cetatenilor. ( Poate gresesc insa aceasta este impresia mea din ce mai citesc prin presa).

  5. altfel says:

    Lui “Eu”
    Au existat, exista si vor mai exista comandanti valorosi si dedicati, inclusiv generali valorosi si dedicati. Nenorocirea este ca, cel putin asa cum vad eu lucrurile din afara sistemului, evaluarea si promovarea tind sa se transforme intr-un angrenaj care va bloca drumul celor care ar merita sa conduca si va permite ascensiunea numai celor cum bine ai zis, cu “coloana vertebrala de cauciuc”. Iar pentru astia, NICIODATA nu vor conta subordonatii, fiindca ei nu vor simti niciodata ca pozitia lor se sprijina, de fapt, pe munca celor pe care-i conduc.

  6. Rumanu says:

    Cred ca articolul se refera la ”activii” care au un anumit grad si sunt intr-o anumita structura a Armatei. Din cate stiu, in prezent, ”activii” ar fi in jur de 68.000 de militari. Din acestia, mai mult de 3/4 sunt SGV, maistri militari si subofiteri. Cu siguranta nu la acesti ”activi” va referiti, cum la fel de sigur sunt ca nu ati vizat nici ofiterii din unitatile si marile unitati. Nici mie nu-mi plac 99% din ofiterii cu gradul de colonel si in aceiasi proportie generalii. Cu toate astea, le gasesc scuze si cred ca aceasta lipsa de reactie din partea lor este datorata sistemului gandit de cei care au propus Constitutia si legile care fac referire la tot ceea ce tine de Armata Romaniei. Puneti-va pentru putin timp, virtual, in locul sefului Statului Major General. Cine v-ar fi numit in functie? Pe cine ati avea sef? Ati avea taria (nu pot folosi alt cuvant) sa-i prezentati ministrului actual, starea reala a militarilor din Armata Romana? As mai aduce in discutie, gestul celor doi generali, Olaru si Bejinariu, care au avut curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Ce a urmat?!! Trecerea in rezerva. Nu as condamna pe nimeni, pentru ca vina este a noastra, a tuturor. Solutii sunt si ele vor fi puse in practica, dar, asa cum ne place noua romanilor, doar atunci cand va ajunge cutitul la os. ”Activii” trebuie sa respecte ordinele si tot ceea ce emana de la domnul ministru, dar pe rezervisti cine ii obliga sa participe la exercitiile de imagine ale domnului Oprea? Se primesc ordine si atunci cand esti militar in rezerva?

  7. Nimeni says:

    @Rumanu – mai primesc şi unii rezervişti ordine, dar din altă parte…..

  8. Nimeni says:

    cont: vezi de exemplu – întâiul rezervist al Armatei, Oprea; întâiul rezervist al Sect 2, Onţanu şi lista poate continua hă hăăăă. Cei care mai iau parte la adunări d-astea cu ministrul, poate că merg mai ales de curiozitate, să vadă ce vrăji a mai facut……Specificaţie necesară pentru ca nu cumva să se înţeleagă că am spus ceva ce nu am spus.

    Da! În locul Amiralului m-aş pune şi eu vreun an aşa… Deh, mai scap din datorii, nu cred că trebuie să depun eforturi prea mari să stau pe funcţie. Mai vine şi ziua mea şi sunt asaltat cu cadouri scumpe….. hmmm. Şi, DA ai dreptate. Amiralului nu avem ce vină să-i găsim. Doar nu a făcut nimic săracul… DA’ CHIAR NIMIC!

  9. altfel says:

    Lui “Rumanu”
    Desi nu stiu daca mie mi se adreseaza intrebarile, spun eu ce am gandit cand am scris.
    1. Da, articolul se refera la TOTI activii, cu o singura exceptie. Eu cred ca ei NU pot si nici nu ar fi bine sa “miste” in front. Normal ar fi fost sa aiba o forma de organizare, asa cum este si in alte tari, inclusiv din NATO, fie ca se numea sindicat, fie ca se numea altfel. Nu ma mir ca liderii romani s-au opus cu inversunare ideii. Din pacate, chiar unii lideri militari s-au dat peste cap ca sa nu apara asa ceva la noi. A nu se intelege ca acele sindicate se ocupa de greve si mitinguri in cazarmi, dar ar fi constituit un partener de discutii pentru problemele militarilor, care nu pot actiona precum restul cetatenilor, atunci cand li se incalca drepturi constitutionale, altele decat cele prevazute de legislatia specifica domeniului militar.
    2. Exceptia pe care am avut-o in vedere se refera la “cel mai mare activ”, dar nu numai la el. Nu pretind sa-si fi pus pielea la saramura, desi, poate altul ar fi facut-o, dar mi se pare impardonabil sa nu aiba o minima reactie, fie si formala. Subordonatii trebuie sa vada si sa simta ca pe seful lor nu-l lasa indiferent modul in care sunt tratati si etichetati. Nu poti pretinde sa fii respectat, iar la nevoie sa fii si aparat, unor oameni care sunt facuti “albie de porci” iar tu asisti pasiv. Autoritatea morala este mai presus de autoritatea institutionala, iar atunci cand nu o mai ai degeaba mai ai grade si functie pe stat!
    3. NU gasesc nici o scuza rezervistilor si “retrasilor” care asista la fanfaronadele ministrului, tac, desi li se servesc, in mod evident, “gogosi”, iar la sfarsit mai si aplauda. Iar cand de fata mai este si cate un activ, ce poate sa creada acel om?!? Ce intelege el din asemenea atitudini?

  10. lucius says:

    Perfect de acord cu dvs. domnule “altfel”. De aceea cred ca ar trebui sa facem … ceva mai mult. Inceputul sa zicem ca este aici, in acest spatiu, dar trebuie mai mult … chiar si aici. In primul rand de ce nu spuneti in clar ce ar trebui facut? Va e teama ca veti fi interpelat de diversi? Eu unul chiar nu-i bag in seama si daca vor ei, le traduc ca la copii de gradinita.
    In al 2-lea rand, sa inteleg ca faceti parte dintr-o asociatie sau sindicat? Cu respect va intreb daca ati cautat sa le schimbati optica celor care inghit “gogosi” si mai si aplauda? Si nu numai. Am prieteni “activi”, carora le spun ce si cum gandesc eu. Inteleg perfect dar fiind lasati … de izbeliste, nu fac altceva decat sa astepte. Stiti ce asteapta? Un semnal, care eu il vad ca trebuie sa vina din partea noastra.
    Sincer, imi place tare mult ce scrieti si mi-as dori sa fiti mai direct. Tare mult mi-as dori sa va cunosc.
    Cu respect, domnule altfel

  11. altfel says:

    Lui Lucius
    1. Pe http://www.altfel.info daca patrundeti in rubrica “La palicarul veselim” gasiti o adresa de e-mail. Este adevarat ca este indicata celor care vor sa solicite melodii, dar va asigur ca daca scrieti acolo veti primi raspuns.
    2. Ma suspectati pe nedrept ca as fi mai destept decat sunt. Daca as fi stiut ce si cum trebuie facut, as fi spus. De ce as fi tinut doar pentru mine?!? Sa ma dau mare in fata…laptopului propriu!?!
    3. Da, am spus de la microfon ceea ce cred, ca sa nu mai poata nimeni sa invoce ca n-ar fi auzit, in cadrul asociatiei din care mai fac parte. Zic “mai fac parte” pentru ca daca vor continua sa aplaude impostorii ma voi retrage.
    4. Nu numai ca am cautat sa le schimb optica, dar atunci cand cuvantul meu conta NU se putea colabora cu mine decat in conditii “normale” adica fara pup-in-curisme, fara minciuna, fara inselaciune. Dar cu treaba bine facuta! Acuma…vorbesc si eu cu spatiul virtual. Asta imi da voie sa spun orice, fara sa ma ia la intrebari.

  12. micutzul says:

    Domnule ALTFEL, eu nu pot sa cred ca dumneata ataci cu inversunare capii armatei de acum. Nu stiu cum poti sa/ti permiti o asemenea nerusinare. TE rog sa/mi ierti indrazneala. Domnii generali, multi dintre ei , nu toti ar fi fost in stare sa/si dea si nevestele pentru grade, iar noi vrem sa ne apere interesele noastre sau ale celor activi?
    Cand eram de/o schioapa, si e ceva timp, stateam intr/un bloc de militari, intr/un oras muncitoresc. Pe scara cealalta statea comandantul regimentului din localitate, care zi de zi la ora 6.55 dar fix 6.55 iesea din scara, se oprea pe trepte, cu manusi pe maini si tragea un ultim fum inainte sa stinga tigara. Apoi tacticos se indrepta spre Dacie , primea raportul, i se deschidea portiera si pleca la unitate. La fix 6.55. Iti reglai ceasul. Noi, ca eram mai multi copii in bloc, ne trezeam si in vacanta sa il vedem si salutam militareste pe geam. El ne vedea si schita o incruntatura , apoi un zambet firav in coltul gurii. Vorba preferata a acestuia era ** PRIN VENELE MELE CURGE SANGE KAKI ** . Unii s/ar putea sa il recunoasteti, fiindca era cunoscut in tara. Cadre din unitatea respectiva povesteau ca prima intrebare cand veneai in unitate , din promotie era ** AI UNDE SA LOCUIESTI? **Viata ne/a despartit . El mi/a ramas in memorie si probabil ca a avut partea lui de vina ca am ales calea militara. L/am intalnit la primul meu curs de perfectionare , eu ca proaspat locotenent , el ca si comandant al centrului de perfectionare. Cand a trecut in revista frontul si a ajuns in dreptul meu , m/a recunoscut, i/a aparut o lacrima si efectiv m/a imbratisat. Nu credeam ca acest om are sentimente. DAR TRAIA, SIMTEA OMENESTE.
    Poate v/am plictisit , dar este vorba despre un militar adevarat, care se tragea din clasa muncitoare, a condus mari unitati in teritoriu si a facut mari militari . Nu ii dau numele fiindca sunt destui care nu l/au iubit.
    Ce vreau sa spun este sa incercati sa nu va mai jigniti intre voi, sa fiti uniti, sa nu va lasati dezbinati, sa intelegeti ca faceti parte din corpul mai mult decat onorabil al cadrelor militare din armata Romaniei, indiferent de grad sau functie sau arma. Toti suntem facuti din acelasi aluat, doar ca unii sunt mai copti altii nu. Si noi cei mai in varsta avem greselile noastre cum cei de acum au si ei. Incet , incet le vom da de capat impreuna si sper din tot sufletul ca armata sa/si reia locul si importanta in viata romanilor. Avem o capacitate intelectuala extraordinara, care nu trebuie decat sa fie canalizata. Nu va denigrati fostii comandanti , sau fostii subordonati. Eu personal, am mai spus/o nu am avut in cariera mea nici un comandant care sa nu fie istet si bine pregatit. Acum asi putea spune orice, dar acesta este adevarul.
    IN FINAL, VREAU SA SPUN CA CEI CARE SUNT ACTIVI ACUM AU O VIATA GREA SI NOI TREBUIE SI SUNTEM OBLIGATI SA/I AJUTAM SA INTELEAGA CE SE INTAMPLA SI CE ESTE MAI BINE PENTRU EI. EU PERSONAL AM INCREDERE IN TINE GENERAL AL ARMATEI ROMANE SI SPER DIN SUFLETUL MEU MILITAR CA VEI FACE CE ESTE MAI BINE PENTRU NOI ROMANII. DUMNEZEU SA NE AJUTE.

  13. Rumanu says:

    Pentru ”micutzul”: JOS PALARIA!

  14. ELENA says:

    @micutzul
    Ai incercat sa-ti scrii memoriile? Cred ca ar iesi o carte minunata!

    @all
    Nimeni nu poate fi scuzat pentru ca accepta sa fie injosit, umilit, sa-i fie luate/ignorate drepturile etc. Nici macar ex-colegii nostri activi!

  15. micutzul says:

    @ ELENA

    Sunt oameni mari care nu indraznesc sa scrie , darmite eu unul atat de micutz. Tot ceea ce am spus este adevarat.

    @ ALL
    Mai este undeva in revista aceasta un articol, in care cineva spune cum am fost fraieriti noi cu aderarea, intrarea, etc. Presupun ca asa sunt si ei mintiti, iar pentru aceste fapte de arme, marete, generalii mai primesc un petec de cer….
    BUNA DIMINEATA GENERALI. CE MAI FACETI?