Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Pamflet: “Licheaua cu vipuşcă! Scrisoare către un colonel, oricare ar fi el!”

Politica anului 2010 a inventat un nou tip de militar. El nu este nici comandant, nici subordonat şi nici executant. Şi nici, Doamne fereşte, vreun luptător! El nu este nici măcar politicianul-militar! El este afaceristul politic, îmbrăcat în uniformă cu vipuşcă! Care transmite condescendent, folosind doar cuvinte din dicţionarul militar, cuvinte de laudă, pe cartoane gofrate, cumpărate de la librăria din colţ, fraze elucubrante de genul: „Vă mulţumim…”. O lichea cu stele pe umăr!

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când tu săreai gardul să mergi la discotecă, în anii adolescenţei tale naturale de elev de liceu militar. Pe vremea când el, permanent-agreat de secretarul de partid şi de C.I.-stul  Liceului, vă dădea „în gât pe toţi” şi vă rânjea mototolic atunci când se uita la voi de dincolo de grilajul arestului Liceului Militar. L-ai simţit domnule colonel, atunci când tu veneai zgribulit de la vreo Olimpiadă naţională de matematică şi primeai drept recompensă o învoire de 24 de ore, iar el era plecat cu vreo săptămână mai devreme în vacanţă, pe baza de pile-cunostinte-relatii la „judeţeana de partid”. L-ai cunoscut domnule colonel, atunci, la repartiţia de la finalul Liceului, tu, şef de promoţie, ai
nimerit la cele mai ingrate arme, în timp ce el, Licheaua Liceului, a fost trimis la o Şcoală mai „subţire” şi mai aducătoare de foloase materiale: cazarmare sau intendenţă!

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când l-ai întâlnit pe câmpul de instrucţie. Tu locotenent, cu porthartul pe coapsă, conducând plutonul în exerciţii demonstrative şi el, grăsun, specialist în făcut cafelele şi în calculele traseului şefului pe care îl deservea linguşitor. Tu, locotenent. El deja, locotenent-major.

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când te-a invitat – o singură dată – condescendent, să-l vizitezi, cu familia, acasă. Tu locotenent cu nevasta luată din iubire şi cu un copil crescut într-o cameră din Căminul de pe Antiaeriană” (unde deja, fostul tău coleg, face  acuma repartiţii pe bază de linguşiri domestice!). El, deja căpitan, în apartamentul cu 5 camere, duplex, pe bulevardul Victoria Socialismului, repartizat, la Revoluţie, pentru fapte extraordinare. Atunci l-ai văzut cât e de priceput în „ale politicii”: ai înţeles atunci că fraierul clasei s-a învârtit şi că a fi “şef de promoţie”, în politică nu înseamnă nimic, dacă nu ştii să te unduieşti slugarnic ca şi foştii ospătari ce-au ajuns, între timp… miniştri!

L-ai cunoscut, mai încolo, domnule colonel, atunci când te-a chemat să conduci, vreun birou prin SMG. Şi te-ai simţit mândru că eşti coleg cu el, dar mândria ţi s-a stins atunci când ai văzut că, între el şi tine, erau încă vreo câteva exponate blonde, de conjunctură, dar destul de militar-politic-lascive, care fuseseră avansate, la ceas de seară, la grade mai mari decât ale tale.

L-ai cunoscut, domnule colonel, atunci când, după o muncă de vreo 5-6 ani şi cheltuieli mai mari decât pentru cumpărarea unei Dacii, ţi-ai dat doctoratul. În „ştiinţe militare”! Şi, Licheaua ţi-a fost „raportor” al tezei şi te-a desfiinţat şi te-a făcut „cu ou şi cu oţet” ! Nu pentru valoarea ştiinţifică a tezei şi nici pentru că ai contrazis strategiile de moment ale partidului ce era pe-atunci la putere. Ci doar pentru faptul că nu ai avut sarmale cu smântână la masa de „după”, şi teza nu s-a încheiat la cârciuma din Militari unde trăgea el de obicei!

L-ai recunoscut, domnule colonel, pe la diverse televiziuni, dând lecţii de patriotism, de strategii de înzestrare şi de cumpătare bugetară. Aceeaşi Lichea care-şi adăuga la declaraţia de avere, an de an, zeci de hectare de intravilan şi sute de mii de euro obţinuţi din „vânzări anterioare”. Aceeaşi Lichea care se trage de brăcinari cu toţi marii afacerişti ai capitalei şi cu toţi marţafoii care se laudă că, cică, ei conduc de fapt România! Licheaua perfectă, cea care a semnat zeci şi zeci de treceri din proprietatea publică a statului în proprietate privată a diverşilor dezvoltatori imobiliari a celor mai bune terenuri ale Armatei. Tu te-ai ocupat, domnule colonel de partea operativă a Armatei, stând printr-un apartament, confort 2, din periferia capitalei de judeţ. În timp ce Licheaua coordona repartiţiile „mocca” a sute de apartamente din toată ţara din telefonul lui mobil cu numar de Franţa sau Maroc! Prin interpuşi, ca să nu i se „vadă” urma”!

L-ai cunoscut, domnule colonel atunci când, după ani de condus batalioane şi regimente, ţi-a trimis controale tematice, „de dărâmare”, ca să te înlocuiască cu proprii lui protejaţi. Tot atunci ţi s-a pus şi nodul ăla în gât când l-ai văzut punându-i cu mâna lui steaua pe umăr ignobilului tău subordonat care-a avut grijă de licitaţiile unităţii în favoarea firmelor primarului din garnizoană.

Ai tăcut şi tu domnule colonel, precum au tăcut şi profesorii tăi de la Academie, cand ţi-au „pus în braţe” teza de doctorat a unei celebre blonde “vopsite”, doctorandă în ştiinţe militare. Şi-ai tăcut şi nu ai spus nimic! Şi te-ai apucat de lucru! Ca să îi faci pe plac unui  comandant, cu mult mai mare în grad decât tine! Unde îţi este acum onoarea? Că oricum ea nu a reuşit să treacă de anul al doilea, chiar dacă a bătut din tocul cizmuliţelor să i se dea doctoratul în doar doi ani!! Te-ai prevalat de condescendenţa tipic militară şi i-ai pupat mâinile, cu buzele tale crăpate prin poligoanele de la Cincu sau de la Jegălia. Şi i-a plăcut !

Şi ţie, domnule colonel ţi-a fost ruşine de tine dar nu ai spus nimic. Tu nu erai decât organul de transmisie, dintre secretariatul ministerului şi soldatul din Kosovo!

Ai tăcut şi ai îndurat umilinţe de la diverse „nepoţici” necoapte, puse nitam-nisam şefe pe la diverse colegii de apărare. Şi nu te-ai revoltat… sperând şi tu la o stea, care să-ţi încetăţenească statul la coadă la macrou în Piaţa la Matache! Iar steaua nu a venit! Nu era nici Crăciunul şi nici partidul din garnizoană nu a considerat că peşcheşul de 50 de lei pe care
l-ai dat din pensia ta (încă ne-recalculată!) poate contrabalansa sponsorizarea de miliarde a vreunui vremelnic primar PS… (pardon, prin tradare, se poate agrama UNP… ) de la sectorul “cu miros de fasole-şi-cârnaţ”, de sărbători…

Ai îndurat domnule colonel, pentru un şnur pe umăr (care e aurit doar pentru ei) şi care cică ar însemna recunoaşterea Patriei. Şi pentru ideea aia nobilă pentru care intraseşi în Liceul Militar când nici nu aveai 14 ani (de-a trebuit să-ţi semneze tata în locul tău): Patria şi Patriotismul!

Îţi rânjeşte acum Licheaua şi face mişto de tine! Aşa e? El, cu stele de general pe umăr, şi tu, cu alea trei dungi de colonel pe care te temi să nu ţi le taie la pensie? Îţi rânjeşte din pâlcul politic de unde se ascunde? Şi de unde încă mai face afaceri? Să-ţi fie de bine domnule colonel! Şi te mai şi amăgeşti că până la urmă „viaţa o să facă dreptate”? Poate o sa-ti facă dreptate… cu 25% mai puţin… că e criză!

Gândeşti naiv domnule colonel! De-aia, mai bine să nu fii şef de promoţie! Cel puţin, nu în Armata Română!

Si când te gândesti că, în perioada interbelică, marile unităţi erau denumite după numele comandanţilor lor! Acuma au ajuns să fie denumite după partidele care prevalează în teritoriu: asta e garnizoana UNP…, asta e garnizoana Pdă-mi mie Aviaţia că-ţi dau eu ţie Marina Militară, ia Forţele Terestre că-ţi dau la schimb Logistica… îţi dau un SRI pe doi SIE… un
fel de pokeraş ca în gară la Mizil. Cu România inter-schimbabilă în rolurile lui Tanţa şi Costel!

Domnule colonel
Şi totuşi, Armata asta Română… a cui dracului o mai fi?

Bârfitorius Anonimus

că mi-e frică să semnez cu numele meu

Nota redacţiei: acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare! Dacă vă închipuiţi că personajele seamană cu unele reale, atunci să ştiţi că acesta este rodul propriei dvs. imaginaţii, noi nu avem niciun amestec! Noi suntem convinşi că în Armata României – pe care o ştim noi – astfel de personaje nu şi-ar fi găsit locul.

Am dorit să publicăm o lucrare de valoare literară şi atât. Ce a ieşit, rămâne să apreciaţi dvs.

Etichete: ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

17 Responses to “Pamflet: “Licheaua cu vipuşcă! Scrisoare către un colonel, oricare ar fi el!””

  1. Marlon Juvet says:

    Cu un amendament: doctoratul ala, luat cu “…cheltuieli mai mari decât pentru cumpărarea unei Dacii…” nu face parte tot din logica aia, pe care o infieram pe’ aci? Ne amintim cu totii (cel putin cei care au dat sau au avut intentia de a da examen la Academia- UNAp) cum era “procedura”.

  2. Stelian P. says:

    Marlon Juvet
    Imi permiti o precizare ? Ne amintim TOTI dar nimeni nu vrea sa recunoasca faptul ca a dat ceva. Aici pe blog toti sunt cinstiti si corecti.

  3. Marlon Juvet says:

    Io nu am dat nimic. Sincer. Si nu am mai apucat sa o iau in freza, intrucat in decembrie 2000, cu 2 luni inainte de examen, un cadrist din astia, mandria patriei, m-a chemat la personal si m-a pus sa iau la cunostinta ca, in acord cu noile reguli introduse, trebuie sa fiu maior in ultimii 2 ani de stagiu in grad ca sa pot sustine examen la UNAp. Ceeace io nu eram. Si in general, nu le-am avut nici cu datu’ si nici cu luatu’ in intreaga cariera (io banuiesc ca si de aci mi se trage, daca nu poti fi “agatat” cu ceva, nu prezinti “incredere”). Cand ma pregateam de zor pentru examen, toti de inghesuiau sa ma “incurajeze”;” Bai, daca nu ti-ai luat “antrenor”, nici o sansa!” Si nici atunci, umbla vorba ca nu era sigura treaba, abia in urmatorul an. Din fericire pentru orgoliul meu, nu am apucat ezamenul, din motivele mai sus enumerate.
    Cat despre “aici pe blog, toti sunt cinstiti si corecti” subscriu, dar numai partial. Unii, reiau, chiar au fost. Si astia sunt cei care se simt tradati acum.

  4. Marlon Juvet says:

    Si ca sa revin la primul comentariu, cu detalii tehnice, ce alte cheltuieli ar fi trebuit sa presupuna studiile alea, decat banii pentru drumuri pana la Bucuresti si inapoi, asta plecand de la prezumtia ca respectivul nu avea serviciul tot in Bucuresti? Sau scandalul de anul trecut ( pe care am impresia ca s-a cam pus batista) ala cu doctoratele luate pe banda la UNAp a fost un vis de-al meu, ca traiesc intr-o alta realitate paralela? Si in general cum e treaba cu starea generala a invatamantului romanesc? Cati dintre cei de aici au avut curiozitatea vreodata sa citeasca raportul ala al comisiei prezidentiale? Sau pentru ca s-a scris sub patronajul “dictatorului” nu e valabil…

  5. Trifon Gruju says:

    Cred ca substanta “pamfletului” e mai adanca decat acei 2 arginti primiti de domnii profesori.

    Eu am inteles ca am asistat la “confiscarea armatei” in mod tacit, ceea ce eu cred ca am fost si mai suntem complici. Sa ne ajute Dumnezeu. Cum ne-am asternu, asa vom dormi.

  6. pistolarul says:

    Pamfletul este reusit. Problema este ca la o armata asa de numeroasa, avem la colonei si generali cit pentru tot OTAN-ul. In armatele straine (asa se numeau ele in vremea comunismului conform memoratoarelor tactice), gradul de maior este grad mare si ca sa ajungi la el trebuie sa transpiri sanatos prin diverse teatre de operatii si misiuni departe de casa (sa dai dovada ca esti un razboinic iscusit si bine pregatit). Cinste si onoare veteranilor de razboi si celor care au slujit cu adevarat tara, atit in economia nationala cit si in poligoane sau misiuni de razboi. In rest fiecare va raspunde pentru faptele lui, aici pe pamint.

  7. Covăsneanul says:

    Nu vă plângeţi-unităţile au devenit noile deconcentrate! Plânsu’ e apatia uniformelor din interiorul lor, la care se adugă tupeul şi propaganda afişată a unor comandanţi trădători! M-am întâlnit în supermarket cu un domn colonel rezervist, din una-n alta îmi spune că unul Grigorescu, rezervist cu ştate vechi, a ajuns mare şef la o filială de partid, UNEPUROI, fireşte! abia aştept să-l întâlnesc să-li urez sărbători canceroase!

  8. Andrei says:

    Nu este un pamflet..este tragicul strigat al ostasului roman..un strigat care ar trebui sa ne trezeasca pentru a oferi raspunsuri unor intrebari esentiale..
    Care este raspunsul pentru militarii armatei romane abandonati de catre comandantii lor pe frontul din Moldova in anul 1944,pentru sutele de mii de destine trimise sa se franga in prizonierat..
    Care este raspunsul pentru cei care au simtit gustul pamantului de la Stalingrad pana in Muntii Tatra..
    Care este raspunsul pentru cei care si-au ruinat viata in cazarmi din varful muntilor pana la mare..condamnandu-se nu numai pe el ci si pe copii si sotia sa..
    Care este raspunsul pentru militarii armatei romane ,vanduti de catre generalii tradatori in decembrie 1989 asezati ca tinte vii in dispozitivele de lupta,la dispozitia fortelor agresoare interne si externe..
    Sigur toti militarii adevarati cunosc aceste raspunsuri,dar pentru ca s-au obisnuit cu durerea gatului de la capul aplecat,il inghit si primesc peste gura pumnul jignitor al tradatorilor de astazi si de ieri..

  9. Altfel says:

    Lucrurile NU se vor schimba pana in ziua in care un pluton, sau o grupa, sau macar trei oameni, atunci cand li se va da un ordin nelegal, sau li se va pretinde sa devina partasi la o marsavie, nu se vor scula in picioare si vor ramane nemiscati, privindu-l in ochi pe marsavul care le-a ordonat si nexecutand nimic. Sa-l vedem pe ala ce va face atunci! Altminteri, cata vreme daca nu marsaveste unu, se gaseste altul, sau altii, care sa o faca, nu se va schimba nimic. Iar asta va tine pana vor dispare oamenii, asa cum sunt ei ca fiinte acuma. Daca am fi cinstiti, in scoli s-ar preda materii precum: “Cum sa-i iei locul altuia, punandu-i lui piedica”, “Cum sa-l torni pe altul”, “Cum sa-l pupi in cur pe sef”, si altele similare, materii care le-ar fi mai utile in viata actuala decat limba romana, de exemplu, cu care politicienii si sefii, in general, se sterg unde-i mananca, sau matematica si alte prostii d-astea care nu-i ajuta la nimic.

  10. Stelian P. says:

    Altfel
    Sunt de acord cu tine. Ma crezi ? Cred ca in scoli nu trebuie sa se predea materiile enuntate de tine. Romanii le au genetic in programul lor. Ar trebui sa le predam cum sa-si schimbe codul genetic. Cine nu ma crede poate sa se uite in istoria noastra si o sa vada un sir lung de crime politice, tradari (pardon, intoarceri de arme), schimbari de aliante etc. Inca la conducerea rezervistilor militari se afla un general care s-a sters la fund cu juramintul militar, a imbracat uniforma inamicului sovietic si a intrat cu arma in mina in propria lui tara. E “onorat” si acum pentru faptele lui.

  11. Un militar says:

    Sa fim seriosi, sunteti ofiteri, dati nume daca nu va e frica. Eu sunt nimea-n drum si stiu o gramada, pai fratilor care sunteti in rezerva ziceti voi, sau va e teama? Cati a-ti plecat din cauza lor. Pai va spun eu intr-o unitate operationala promoveaza in functie doar cei care dau limbi, atat. Dar nu va mirati, aceasta este cerinta, n-ai ce face. Eu m-am lamurit la scoala de SGV pleaca oameni cu doasare penale, la subofiteri pleaca cei mai slabi SGV iar de un an doi ofiteri vin majoritatea pe filiera indirecta. Asta este cerinta, sa fiti sanatosi eu imi dau demisia. N-am ce sa mai caut in acest sistem, prefer sa ma duc la o multinationala cat inca mai sunt tanar. Incep de jos, muncesc, ma perfectionez si intru-n an, doi fac cursuri de perfectionare si ajung unde imi e locul, atat cat ma duce capul, si nu dau spaga. Asta e, armata are nevoie de lingai sa ramana cu ei. Va pup, pa.

  12. dijaba says:

    Asta-i adevarul, nu pamflet. Universitatea Naţională de Apărare nu mai este obligatorie pentru actul de comanda, daca ai o facultate , o pila si o facultate oarecare ai sanse mari sa ajungi cel putin general. Ce-i aia competenta intro tara de incompetenti si ofiteri fara coloana verticala?

  13. Noname says:

    As adauga: mai avem armata? Cred ca armata este azi doar un pretext pentru mafia portocalie de a prolifera si a mai spala bani prin intermediul MAPN. Iar cine mai sta cu mainile in san si rabda, sa fie sa o aiba pe ciocanitoarea WOODREA sef de stat major ca tot isi lua doctoratu’ la UNAP(-zda prin gard).

  14. dorimiu says:

    CAMARAZI, hai să ne uităm cum elena udrea inaugureaza (intamplator de ziua ei) pârtie după părtie, tocând milioanele Bugetului, hai să ne uităm la cozile de dobitoci care aşteaptă să pupe mâna unei analfabete, absolventă a Colegiului Naţional de Apărare (sic!) şi să aşteptăm luna ianuarie când se va amputa 16% din Norma de hrană. Să nu luăm nici o atitudine, să lăsăm să ne reprezinte cei MUŢI (=numiţi), cu Salariul de Merit băgat pentru al 3-lea an in salariu! Deci, NICI UN CUVÂNT! Vă rog!

  15. dorimiu says:

    Poate cineva sa explice, matematic, filosofic,….cum o vrea, următoarea problemă, naivă dealtfel: Cum un militar (ofiţer) are salariu (cu normă, că aia mai inseamna ceva) mai mic decât unul cu aceeaşi vechime in armată, dar ieşit din sistem (acea “pensie”)? Intreb şi eu, că vorbim mulţi aici, sub “protecţia anonimatului”. Şi nu e vorba de plânsete, e vorba despre o bătaie de joc, menită să stopeze orice fel de a gândi pozitiv şi constructiv despre un sistem care a fost candva MILITAR!

  16. Schwartzkopff says:

    draga dorimiu,
    Lasand la o parte opiniile tale politice, pe care le respect chiar daca nu sunt de acord cu ele, ma bucur sa vad ca mai este cineva pe acest forum care imi impartaseste banuiala ca lucrurile nu sunt curate nici cu pensiile mai mari decat soldele noastre (la pozitii echivalente activ – pensionar militar) si nici cu “prinderea accidentala” a soldelor de merit in noua lege a a salarizarii unice, incremenindu-le unor camarazi soldele cu 25 % mai mari decat a majoritatii (70%) dupa criterii de nimeni stiute.
    Vezi draga dorimiu, aceste lucruri sunt greu de inteles si de comentat.

  17. ANONIMUS says:

    Povestea lor (parodie dupa Minulescu)

    Mă-ntreb:
    Cei care-au fost cândva
    Tot ei sunt şi-azi?…
    Sau sunt altcineva?…
    Activistii – e drept – nu bănuiesc
    Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
    Dovadă ei –
    Ei, care-au fost ucisi
    De către cei care, citind ce-am scris,
    I-au ponegrit
    Şi i-au scuipat,
    Apoi cu toţi s-au pastişat…
    Iar când n-au mai avut ce-i face,
    Le-au presărat în pat un pumn de ace –
    Conuvinşi c-au să se-nţepe în ele
    Şi-am să moara!…
    Dar ei le-au dat cu tifla tuturor…
    Şi azi – deşi înmormântati de ei
    De vii –
    Continua să trăiasca, ba chiar să scrie…
    În timp ce criminalii lor confraţi
    Trăiesc din semne de-ntrebare
    Şi putrzesc ne’nmormântaţi…

    P.S. DEDICATA LIDERILOR SCMD