Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Cât de departe poate merge ipocrizia?

Recent am aflat că o promoţie a unei foste şcoli de ofiţeri din Sibiu, care poartă emoţionantul nume “Libertatea”, intenţionează să organizeze o întâlnire de “revedere”, după un număr de ceva zeci de ani.

Nu mică mi-a fost mirarea când, am constatat că organizatorul acestui frumos demers nu e altul decât fostul elev, secretar de partid (BOB al PCR pentru cunoscători), al promoţiei respective.

Trecând peste faptul că personajul-organizator a ajuns în şcoala de ofiţeri pe filiera muncitorească, neaoşă, cu carnet roşu şi recomandare de la politruci, nu pot să nu-mi amintesc excelente abilităţi ale acestuia: vânzarea de prăjituri la suprapreţ, lipsa de la cursuri pe motiv că se ocupa de îndeplinirea sarcinilor de partid, corectatul cererilor de adeziune în PCR pe bază de .. număr de prăjituri cumpărate, normal, de la el ş.a.

Excelent camarad. Un model pentru tinerii UTC-işti care se doreau să acceadă în rândurile responsabilior membrii de partid (a se citi PCR, că pe vremea aia numai acel partid exista).

Acum, că noua “eră” a permis oricui să parvină, singurul criteriu pentru reuşita deplină în carieră fiind nesimţirea, tupeul şi obrazul gros, mă întreb şi eu dacă nu se bat în cap cap cele două extreme: promoţia “Libertatea” se reuneşte sub organizarea fostului secretar de partid?!

Şi, pentru a nu se spune că sunt un cârcotaş de pe margine, vreau să fac ceva recomandări: petrecerea să se desfăşoare la fostul hotel restaurant al PCR (mai există şi e funcţional), taxa de participare să fie plătită distinsului organizator în trigoane cu rahat (dacă nu mai există reţeta, se poate îmbunătăţi), iar invitaţi de onoare să fie distinsul fost activ al PCR din cadrul şcolii de la Sibiu.

Mai propun să nu se aducă aminte NIMIC despre colegii care au murit în acel decembrie din 1989, pentru a nu perturba – nu-i aşa, reuşita activităţii.

Oare asta îşi doresc membrii promoţiei “Libertatea”: să strige prezenţa un fost politruc?

R.D.
17 aprilie 2010

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

21 Responses to “Cât de departe poate merge ipocrizia?”

  1. barrakuda says:

    Cine-i individul!? Cu politica “nu dam nume” nu ajungem niciunde. Vanzatorii de prajituri o sa-si vada mai departe de treburile lor iar noi o sa ne expunem frustrarile pe forumuri pana la adanci batraneti.

  2. Trigoanele cu r… reflecta noua politica redactionala?!

  3. altfel says:

    Cred ca redactia si-a propus sa critice metehne, iara nu oameni. Caci meteahna este cea care trebuie combatuta. Altminteri, degeaba il impusc pe “X” ca a mintit, sau ca a furat, daca “Y”, “Z” si altii vor minti si vor fura in continuare. Asa vad si eu lucrurile. De obicei, daca are “X” o meteahna, lumea e predispusa sa tabare pe el si sa-l desfiinteze complet, desi, uneori, acel “X” are si parti bune, dar nu i le mai acceptam. Minciuna, hotia, furtul, crima si altele similare trebuie scoase din fiinta umana, nu fiinta umana trebuie desfiintata pentru a dispare acele metehne. Chiar daca, in anumite cazuri, nu poti scoate din cate un individ multimea de metehne decat daca-l desfiintezi pe el.

  4. sibiu1970 says:

    Toti am fost UTC-isti si PCR-isti si am mincat mult …r…!
    Asa a fost meniu!
    E adevarat ca unii faceau abuz si aveau diaree..
    Acum cred ca s-a prescris…Au trecut 20 de ani si mai avem vreo citiva…

  5. Dumitriu says:

    Stimate “ofiter”. Orice functie in armata a fost ocupata pe baza de stat de organizare. Puteai fi tu sau altul. Nu conteaza! La razboi sangele avea aceiasi culoare! Esti un ratat care nu vede decat dusmani in armata, sau un portocaliu platit cu ora sau comentariu!

  6. Bure Bista says:

    Luii Dumitriu,

    vezi ca Ofiter e altceva nu numele autorului.

    Un secretaras din acesta inofensiv e insusi domnul Boc si al naibii le-o trage catanelor.

    Autorul avea dreptate. Una e sa o fi fost si alta e sa te bagi in fata.

    Poate mai avem cate o datorie macar morala pentru floarea Armatei Romane ucisa in puscariile comuniste.

  7. sibiu1970 says:

    Oare initialele ” R.D.” ce reprezinta semnatura autorului inseamna Raul Dancuta?!

  8. paul costiniuc says:

    Ma numar si eu printre absolventii acestei promotii (daca se refera la promotia 70). Din cate imi amintesc secretarii UTC si PCR erau din randul ofiterilor , nu al elevilor. Nustiu daca a vandut prajituri. Dar functii si grade a dobandit prin invatatura, munca si a competenlor, care l-au recomandat pentru aceasta. Personal consider ca articolul este rau voitor si face afirmatii neargumentate. Daca cumva esti unul din colegii care am facut umar la umar Poplaca cu AKM la umar nu uita ca noi toti facem parte din viata si tineretea noastra, asa de buni sau mai putin buni cum am fost! Chestia cu filiera muncitoreasca este mult mai tarzie, dupa anii ’80!

  9. Andrei says:

    Ce-i cu cu voi fratilor? Vorbiti ca televizorul? Fratii se mai cearta, dar nu uita ca sunt o familie.

  10. Bure Bista says:

    Lui Paul costiniuc,

    Domle dar esti tare: promotia Libertatea in 1970?! Poate Congresul n’spe.

    Citeste cu atentie si nu sari pana nu pricepi.

  11. Mionel says:

    Sigur nu se refera la promotia 1970, deoarece in acei ani nu patrunsese in armata “elementul muncitoresc”.
    Cu toate astea trebuie sa-mi exprim mirarea ca inca mai exista persoane care traiesc din trecutul de peste 20 de ani. De ce? Pentruca sufera de adanci frustrari, sufera de imposibilitatea lor de a se realiza, de care este vinovata toata lumea, numai ei nu. De unde deduc? Pai acesta nu a “putut” ajunge membru PCR din scoala (nu “l-a lasat” colegul cu prajiturile). Ori se stie ca nu puteau ajunge membrii PCR acei elevi a caror cunostinte si deprinderi erau splendide, dar lipseau cu desavarsire si care erau “stimati” pentru faptul ca nu stiau nimic.
    Iarta-l Doamne, ca nu stie ce face!

  12. Autorul says:

    Pentru linistea lui Mionel si Sibiu 1970

    Povestioara de mai sus face parte dintr-o mai ampla lucrare privitoare la locul si rolul PCR in armata romana in perioada 1944-1989 si perpetuarea activistilor dupa 1989.

    Ma interesează în mod deosebit:
    – accederea la conducerea ministerului de către activul de partid;
    – rolul activului de partid in eliminarea ofiterilor Armatei regale
    – sprijinul acordat de activul de partid din Armata Securitatii;
    – profilul activistului de partid din Armata;
    – modul in care activistii de partid si-au perpetuat prezenta in functii de raspundere in Armata si dupa 1989;

    Eu sunt istoric, iar povestioara de mai sus o e “fresca” a societatii pe care unii dintre noi au agreat-o, altii au sprijinit-o, unii au suferit din cauza starii de fapt, cei mai multi au ignorat-o, iar altii au profitat de ea.

    De fapt este si un mic test in fata cititorilor asupra consistentei subiectului.

    Cu mult respect,

    RD

  13. VanGhelie says:

    Subscriu, d-le RD. Respectele mele! Pentru nelămuriţi – este vorba de promoţia 1990. Nu 1970 sau altele… Iar organizatorul “activităţii” presupun că e musiu Gologan, nu-i aşa?

  14. Dumi says:

    Domnule RD,
    Dati-mi motive sa va apreciez ca istoric.
    Pentru asta nu trebuie decat sa nu uitati ca istoria se bazeaza pe documente si pe marturii ale participantilor la evenimente.
    Daca documentele puteti sa le studiati si mai tarziu, nu intarziati sa culegeti marturiile celor care stiu exact ce inseamna rolul conducator al PCR in societatea romaneasca si cu specificul militar pe care numai un militar de cariera il cunoaste.
    Dupa felul cum ati abordat problema aici nu pareti a fi unul dintre acei militari care au simtit bataia vantului din poligon, usturimea taieturii foii de porumb si praful santierelor sau minelor.
    Inaite de a trage concluzii, cautati miliari de diferite arme, specialitati si grade ca sa puteti da greutate lucrarii dumneavoastra.
    Cat priveste “vanzatorul de prajituri” (nu stiu despre cine vorbiti), puneti-l alaturi de un student oarecare dintr-un camin in care se comercializeaza tot, inclusiv lucrari de diploma si veti constata ca asta nu-l impiedica, dupa terminarea studiilor, sa devina un mare specialist si chiar un renumit politician.
    Subliniez faptul ca multi din cei ce au trait anii sub conducerea PCR sunt inca “in stare de functionare”, nu asteptati sa se imputineze ca sa trageti concluzii despre o perioada pe care nu ati trait-o.
    Si daca petrecerea amintitei promotii se va desfasura intr-un local fost al PCR este normal daca ne gandim ca actualii parlamentari isi desfasoara activitatea in “CASA POPORULUI”, construita de aceiasi militari pe care ii luati peste picior.
    Nu sunteti singurul care cautati pete pe uniforma noastra si uitati de privatiunile seviciului militar.
    Ce-ati facut dumneavoastra nu inseamna nimic pe langa palma primita de noi zilele acestea din partea senatorilor care ne “ajusteaza” pensiile.
    Oare o fi remarcat cineva ca aceasta palma se suprapune cu “Ziua veteranilor”.
    Dumnezeu iarta, dar nu uita!
    Va urez multa eficienta in cautarile dumneavoastra pentru o lucrare care sa nu necesite erata.
    Cu stima
    Unul care le-a tras pe toate.

  15. MOZILA** says:

    @DUMI-subscriu in totalitate ca inca “UNUL CARE LE_A TRAS PE TOATE”;am avut un coleg de LM-D.CANTEMIR caruia ii spuneam DUMI-ma-as bucura sa fi tu

  16. Bure Bista says:

    Lui Dumi si Mozila,

    Voi nu vedeti ca va faceti de ras. Aici sunt luate in discutie metehne adica apucaturi.

    Apropos voi care le-ati tras pe toate, priviti aici

    http://i.ytimg.com/vi/t6JwRblY7Bc/0.jpg

    Aceia sunt MILITARII romani care le-au tras pe toate. restul sunt povesti, frustrari, etc

  17. MOZILA** says:

    @BURE BISTA;fi mai explicit ;cu ce ne facem de ras? si2. ma luminezi si pe mine AL CUI ESTE RAZBOIUL in care sa zicem ca lupta? doctr. militara in care eu m-am pregatit prevedea exclusiv-apararea tarii-;inamic era acela care trecea granita cu forte ostile.ne-a atacat cineva pe noi si eu nu am aflat? Din pacate in cariera mea am vazut mai multi colegi morti in timpul slujbei ,decat in “teatre–” SUBLINIEZ-DIN PACATE

  18. miorel says:

    acolo NU SUNT MILITARI ROMANI!
    in rest, subscriu la ideea care se vrea transmisa.

  19. Nicu, din 2/3 says:

    Consider ca este sub demnitatea formatiei si a varstei nostre sa ne lasam atrasi intr-un comentariu pe marginea scrierii in cauza. Am convingerea ca nu este vina celor care au devenit politruci sau securisti, ci a celor care au profitat de aceste pozitii pentru a comite abuzuri si astfel s-au autoeliminat, ori au fost marginalizati atat inainte cat si dupa 1989.
    Personal astept cu mare emotie si placere revederea noastra, asa cum am simtit si in urma cu 5 ani. Mi-e dor de anii aceia in care ne-am format in primul rand ca oameni si abia apoi ca ofiteri. Multi ar trebui sa recunoasca ca am avut modele, atat in randul mai micilor ori mai marilor nostri comandanti, dar am avut ce invata, in special d.p.v. comportamental, si de la colegii nostri, veniti din toate zonele tarii.
    Sa ne revedem sanatosi, cu bucurie si seninatate!

  20. micutzul says:

    Stimabile postac de articole te felicit ca ai activitate, dar cartea pe care vrei sa o scrii avea o valoare inestimabila inainte de 1989. Acum orice securist poate sa scrie o asemenea carte , mai ales ca exista mai multi politruci, din fiecare partid. Daca cel despre care vorbesti se ocupa de prajituri, nu ne/ai spus nimic de cei care aduceau tigari, cafea, bautura, blugi, etc. Au trecut totusi asa cum spui zeci de ani si tu esti marcat de personajul acela. Pacat. Si eu am fost in mai multe unitati si politrucii erau baieti de gasca, Nu ne/au tradat niciodata. Cei de acum, DA.

  21. SCMD says:

    Dragilor, nu va mai certati pe nimicuri!… Noi, adevaratii absolventi de scoala militara, indiferent de unde am provenit, ne stim foarte bine potentele si, indiferent de acestea, am fost cu totii ca fratii acolo. Am mancat aceeasi paine si am batut la pas toate dealurile Sibiului. Pe vremea mea, prin 1981, nu prea se putea chiuli…
    Tare mult mi-as dori sa-mi mai vad colegii de pluton, ar fi un lucru minunat in viata mea!…
    Daca chiar doriti sa va revedeti, recentul Sindicat al Cadrelor Militare in Rezerva va poate ajuta sa va regasiti. Dati o cautare pe Google si va veti edifica.
    Toate bune! Sa fiti sanatosi!
    Lt. Col. (r) Dumitru Rinciog