Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Ce se întâmplă cu Armata Română?

Militarii nu se pot apăra singuri decât în faţa inamicilor externi. În faţa ameninţărilor externe au strategii şi tactici operative. În faţa „inamicilor interni” nu au instrumentele necesare. Le-au fost luate prin legi şi regulamente. Şi-au acceptat condiţia. Nu pot protesta în niciun fel. Nu pot face grevă. Nu pot avea activităţi politice şi nici nu pot fi membri ai vreunui partid. Nu pot organiza şi nici  participa la demonstraţii. Nu se pot organiza în sindicate. Nu pot scanda lozinci şi nici lipsi de la serviciu. Nu le rămâne decât să adopte aceleaşi atitudini din 1990: comitete şi acţiuni de democratizare. Atât. Doar societatea civilă îi poate apăra! Şi jurnaliştii!

Gabriel Oprea: Noul cult al personalităţii  la MApN!

Este regretabil că, ascunse sub comunicatele oficiale, din nou, scandalurile din Armată se ţin lanţ. Practic nu e zi fără să mai apară câte un colonel sau general care să nu ia poziţie în faţa lucrurilor cel puţin necurate care se întâmplă în sistemul care, se spune, ar trebui să protejeze Ţara!

Din punctul de vedere al legilor junglei instituite în ultimii ani, militarii sunt doar nişte funcţionari publici! Aşa o fi? Pare-se că, în ultima perioadă, stilul brutal de a face politică în România a dus la dezbinarea legăturii dintre populaţie şi Armată în care românii au avut cea mai mare încredere.

Fostul şef al finanţelor publice, actualmente vicepreşedinte pe la Banca Naţională, domnul Florin Georgescu, spunea într-un interviu de prin 1991 în „Expresul” lui Cristoiu (pe pagina a doua, în stânga paginii, jos, într-o vreme în care nu apăruse Internetul!): „armata nu are cum să fie mai bogată decât poporul!”. Finanţist vorbind, domnul Georgescu avea dreptate. Nu ştiu însă câtă dreptate avea din punctul de vedere al intereselor ţării. Dacă ar fi să calculăm, contabiliceşte, contribuţia Armatei este nulă la „creşterea economică a ţării”. Dar tot aşa, nici contabilii nu contribuie cu nimic!

Nu trebuie însă să fii un prea mare analist politic pentru a remarca reeditarea propagandei ieftine de acum 20 de ani:  situ-rile oficiale ale ministerului Apărării (www.mapn.ro) nu prididesc cu laudele plenare la adresa celui mai productiv dintre  miniştrii Apărării: Gabriel Oprea. Sub oblăduirea unei structuri de relaţii publice care a luat în mâinile ei tot ceea ce ţine  de comunicarea externă a Ministerului, nimic nu trebuie să se întâmple rău. Iar ceea  ce se întâmplă nu e vina UNPR,  ci doar a  providenţei, a tehnicii învechite şi, dacă nu se mai poate altfel, a opoziţiei. Sub grija nucleului ofensiv al UNPR s-a şi reuşit egalizarea a trei structuri: UNPR cu Ministerul Apărării şi cu Armata! Deşi nici Ministerul Apărării nu înseamnă Armata şi nici UNPR nu înseamnă Ministerul Apărării. Chiar dacă resursele logistice ale acestuia din urmă sunt folosite copios pentru solidificarea structurilor de partid din teritoriu!

Preocupat mai ales de scoaterea la lumină a partidului său, Gabriel Oprea pare uimit de amploarea pe care a luat-o mişcarea sindicală a militarilor în rezervă. Uimit, dar şi paralizat, deoarece ştie foarte bine că, ceea ce exprimă public militarii în rezervă gândesc, dar nu spun, militarii activi. Ceea ce poate constitui un potenţial exploziv pentru o structură care nu prea a fost binecuvântată cu dragostea politicienilor aşa cum au fost alte ministere.

Scrisorile publice ale generalilor

Atunci când foşti şefi ai structurilor de informaţii militare emit scrisori publice adresate şefului statului, ceva înseamnă că nu e în regulă. Generali care erau deja generali atunci când actualul ministru era doar locotenent de intendenţă spun lucrurilor pe nume. Spune generalul maior ( r ) Mihaiu Mărgărit (fost şef al Direcţiei Informaţii Militare), într-o asemenea epistolă publică adresată lui Gabriel Oprea: „militarii sunt bălăcăriţi public, încercându-se cu aceleaşi parşive tertipuri legislative să fie umiliţi şi frustraţi de drepturile elementare pe care, oriunde în lume, societatea le compensează privaţiunile şi frustrările acceptate până la sacrificiul suprem, fără a le murdări vreodată sau a le pune la îndoială valoarea lor pentru ţară”.

Alte voci, mai vehemente, care vin dinspre Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD) concluzionează că „Armata ştie  să se apere împotriva ameninţărilor externe, nu ştie însă să se apere împotriva ameninţărilor din interior. Împotriva politrucilor care, ca în oricare alt sistem, au apărut.  Fără trădarea acestora, Armata nu ar fi putut fi penetrată prea uşor şi şi-ar fi urmat contractul pe care îl are cu ţara: apărarea”.

Confruntaţi cu un stat din ce în ce mai agresiv cu toate categoriile sociale, cu un discurs din ce în ce mai incoerent, dar centrat pe anatemizarea tuturor bugetarilor, două sunt caracteristicile generale ale discursului militarilor atunci când vine vorba de situaţia explozivă în care s-a ajuns: fie sunt patetici, fie vehemenţi. Unul dintre cei mai vehemenţi pare a fi colonelul Costinel Petrache care nu scapă niciun prilej, chiar dacă pamfletar, pentru a arăta adevărata faţă a generalilor care conduc, în mod neonorant, Armata.

Căci, aşa cum recunosc din ce în ce mai mulţi militari, România,  de la generalul Guşă încoace, cu rari epigoni de moment, nu a mai avut generali care să ştie să ordone, ci doar generali care ştiu să se subordoneze! Şi totuşi vehemenţa lor nu este îndreptată neapărat împotriva generalilor sau a ministrului Apărării, ci împotriva celui pe care îl consideră a fi comandantul suprem, preşedintele Băsescu.

Ce nu înţelege România

Probabil că întreaga lume s-a oprit în momentul în care s-au produs 2-3 rotaţii democratice ale puterii în România. Ceea ce a fost un moment fals pentru toată „intelighenţia” română. Căci, la fel cum momentul fast al integrării României în UE a semnificat, de fapt, oprirea tuturor motoarelor dezvoltării şi pornirea motoarelor finanţărilor „de partid” , în mod similar întreaga strategie de integrare a României în NATO s-a oprit la momentul triumfalist din 2004 când s-a arborat pentru prima dată drapelul Alianţei în instituţiile militare.

De atunci încoace, treptat-treptat, angajamentele asumate de guvernele succesive ale României s-au stins, bugetele nu au mai fost alocate, achiziţiile nu au mai fost făcute, legile adoptate cu surle şi trâmbiţe au fost uitate, iar promisiunile faţă de militarii disponibilizaţi (peste 170.000) încep să fie anulate.

Nici măcar atunci când economia „duduia” politicienii nu au catadicsit să-şi ţină promisiunile asumate nu faţă de electorat, ci faţă de partenerii occidentali. De exemplu, pentru MApN nu au fost alocate niciodată, în mod real, fonduri mai mari de 2% din PIB (chiar cu mult mai mici), chiar dacă promisesem „cu lacrimi în ochi” că vom aloca anual 2,38% din PIB.

Achiziţionarea fregatelor britanice s-a dovedit a fi un eşec operaţional. Fără armament, fără rachete, fără sisteme ultramoderne, ele sunt doar exemplul grăitor al aranjamentelor de culise, ale mitei şi al nepriceperii strategice. Fără armament de ultimă generaţie, fără avioane multi-rol, fără maşini de luptă (doar cu cele primite cadou de la Armata SUA), Armata Română începe să trăiască drama pauperizării.  De aceea replica nătângă a unui deputat în Parlament care se întreba pentru ce ne mai trebuie Armată dacă tot suntem în NATO, nu mai pare deloc ridicolă.

De ce apar reacţiile militarilor?

Deoarece, în timp ce domnul Oprea raportează triumfalist noi şi noi afaceri imobiliare cu terenurile Armatei, angajamentele asumate de România faţă de NATO se rezumă doar la trimiterea a 2.000 de militari în teatrele de operaţii. Restul de 70.000 de militari au rămas în grija domnului Boc care nu scapă nicio ocazie să-i catalogheze drept profitori şi asistaţi social. Orbi şi surzi la starea precară în care a ajuns moralul militarilor, decidenţii politico-militari încă se mai îmbată cu apa rece a patriotismului şi onoarei de care doar militarii mai sunt responsabili.

Ştiu şi eu foarte bine, ca şi voi, că după 20 de ani de la Revoluţie, politicienii români nu mai au niciun fel de cultură a respectului pentru Armată ci, incidental, pentru anumite personaje îmbrăcate în diverse uniforme elucubrante. Politicile fiscale ale ultimilor ani dau impresia că Armata e doar o structură care-i încurcă pe politicieni, o structură care n-ar mai trebui considerată ca fiind specială, ci un simplu grup de funcţionari publici. Este de acceptat ca militarii să aibă numai obligaţii în plus faţă de restul cetăţenilor şi niciun drept care să-i diferenţieze de ceilalţi bugetari?

Poate fi Armata doar o oglindă fidelă a societăţii, aşa cum concluzionează tânărul general, diplomat militar la Berlin? Ne putem permite, ca naţiune, desfiinţarea meseriei de militar? Nu înseamnă asta iresponsabilitate faţă de  destinul ţării, faţă de generaţiile ce ne vor urma? Faţă de însăşi existenţa statului român, a ţării numită România?

Eu nu ştiu, poate ne răspunde România?

„Cum de puteţi pune liniştiţi capul pe pernă, ştiind ce se întâmplă cu instituţia căreia i-aţi fost credincioşi o viaţă, cei mai mulţi amanetându-şi copilăria unui vis care, iată, în chip meritat, vi s-a împlinit, la propriu şi la figurat, stelar? Cum de vă rabdă sufletul să vedeţi că Armata, care v-a oferit cele mai înalte demnităţi militare, este umilită peste măsură şi să staţi deoparte? Cum de suportaţi să vedeţi instituţia care v-a acordat cele mai frumoase şi trainice onoruri, călcată în picioare şi umilită de un grup bine definit de nemernici? Chiar, nu vă doare sufletul?”
Scrisoarea deschisă a colonelului Petrache către generalii şi amiralii Armatei Române, 07 septembrie, 2010

„Îmi fac datoria de român şi mai trec pe răboj, alături de cei  amintiţi atunci,  pe sergentul major Marius Florin Sfecheş (25 ani) şi pe soldatul Cristian-Petru Filip (26 ani). După ei, părinţi încovoiaţi de durere. Soţii îndoliate, rămase fără sprijin într-o societate ucigaşă şi ea. Şi un prunc, de numai nouă luni. Aceasta este meseria care ia vieţi! Armata. Aceasta este meseria care produce nenorociri de nedescris. Plecaţi cu anii de acasă. Morţi. Văduve tinere. Răniţi prin explozie. Schilodiţi. Transformarea unor tineri sănătoşi şi puternici în epave. Moartea fiind de preferat, uneori, vieţii de după. Numai din Afganistan, până acum, s-au întors mutilaţi un număr de peste cincizeci de asemenea copii”. gl.mr. Teodor Palade, fost șef adj. la Direcţia de Informaţii Militare – comentariu după înmormântarea ultimilor doi eroi români întorşi pe catafalc din Afganistan, octombrie 2010

Ovidiu Mihalache
18 Octombrie 2010

articol preluat de pe editia online a QMagazine

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

17 Responses to “Ce se întâmplă cu Armata Română?”

  1. nicolae says:

    Dragi camarazi. A venit vremea sa ne indreptam spatele. E greu dar nu imposibil. E greu , pentru ca suntem dezbinati. CUM E POSIBIL CA ANCMRR SA SPUNA PRESEI CA SE DISOCIAZA DE ACTIUNILE SINDICATULUI. Mai politruci, in frunte cu ra..tul ala de ILIESCU(nume parca predestinate,gen Iliescu comunist,gen Iliescu Mitica ajuns general si nu a condus niciodata nici un pluton),lasati “aranjamentele” si terminati cu vanzarea voastra pe 2 techini. NU PUTEM STA LA NESFARSIT INCOVOIATI. Rad copii si nepotii nostri de noi. In unitati(si nimeni,nici presa sau politicienii nu sunt interesati) se lucreaza in doua sau trei schimburi PENTRU A REALIZA PLANUL LUI OPREA. Toti injura dar nu au ce face PENTRU CA GENERALII NOSTRII , MAJORITATEA ULTIMII de prin promotii ,au luat pozitia ghioceluluiin fata la toti semidoctii ,gen Canacheu. RUSINE TUTUROR CELOR CARE AU UITAT CA AU COLOANA VERTEBRALA. Trebuie sa spunem poporului cine conduce ACEASTA ORGANIZATIE DE PARTID ANCMRR. In strada ,dragi camarazi. trebuie sa le aratam ca nu ne e frica de ei.

  2. fratioru says:

    Fratioare militar daca un canacheist cu liceul a ajuns sa conduca destinele armatei, sa hotarasca ce e bine sau rau pentru militarul roman, atunci eu unul ma bucur ca nu mai sunt activ. Baietii astia care isi lasa oasele, la nevoie , in deserturi neprietenoase si neintelese decat pentru anumite interese, merita o soarta mai buna si o tara care sa ii respecte.
    Momentul in care generali adevarati ai armatei incep sa traga semnalul de alarma, atrag deocamdata atentia asupra derapajelor institutiilor fundamentale, asupra faptului ca sunt propusi in functii cheie fosti valutisti, sau ospatari, ca institutia de baza a unui stat, armata este batjocorita si umilita, ei bine toate acestea sunt semnale ca locomotiva nu mai are carbuni si nu asteapta decat un acar obosit ….si un macaz defect.

  3. Gourkha says:

    In fiecare garnizoana, pe data de 25 Octombrie sunt festivitati. Pe ultima suta de metri, desi nestatuata inca de conducerea SCMD chiar daca indeplinim conditiile (este vorba de timpul scurt – date fiind evenimentele la care sunt sigur ca conducerea SCMD depune eforturi colosale la aceasta ora) – eu si alti colegi de ai mei, am reusit in sfarsit – sa infiintam de facto o filiala a SCMD si nu este chiar restransa. Foarte interesant fenomenul: membri ANCMRR sau nu, SCMD sau nu – orice rezervist cu care am discutat ˝scrasneste˝ din dinti. Unii – doresc sa mearga la Bucuresti indiferent de organizatia de care apartin sau nu fac parte din niciuna, ceilalti (in special membri ANCMRR sau fara apartenenta) doresc sa mearga la festivitatile pe plan local – insa, cu o mare nemultumire daca ˝prind˝ picior de ˝portocaliu˝ la ele. Personal – eu doresc sa cred ca Ziua Armatei Romaniei va deschide Marea Finala. Si mai spun ceva cu precizie, provin din oras mic, am legaturi stranse cu militarii activi: injura la fel ca noi, rezervistii, pe Marele Ministru si pe Marele Carmaci – indiferent cat se chinuie sa ascunda propaganda portocalie. Si intrucat sunt constient ca acest site e monitorizat – mai stiu ceva cu precizie: Marele Minsitru e injurat cu acelasi sarg, din aceeasi cladire din care isi propaga maretele idei.

  4. Gourkha says:

    @ nicolae. Asa este – Sub scut sau pe scut, cine este militar adevarat – nu conteaza organizatia sau non-apartenenta, ori pe 25 – ori in genunchi toata viata, fiecare cum crede de cuviinta – dar in ziua accea sa nu stea in genunchi intrucat asa va ramane. Si sa nu astepte nimeni sa ii faca bine celalalt.

  5. am fost plecat in Bosnia in cadrul primului detasament de aviatie sub egida EUFOR. La plecare in teatrul de operatii am solicitat un drapel pe care sa-l arboram in baza militara de la Bania Luka. Raspunsul sec a venit de la sefii nostrii(generalul Badalan, ptiu era sa scriu badaran), ca nu avem dreptul ca detasamentul nostru e sub 50!!! Asa ca am cumparat pe banii mei un drapel, si numai in necazul lor tot l-am inaltat pe catarg.Au venit in teatrul de operatii generali si colonei (la shoping)au facut poze sub drapel si au plecat cu sacosele pline. La intoarcerea in tara, a trebuit sa ne judecam cu M.Ap.N pentru drepturile noastre salariale, cei ce au ramas acasa au fost avansati generali iar cei ce au stat 6 luni in teatrul de operatii trecuti in rezerva in conditiile ordonantei 7.Acum stau si ma intreb, ce mari merite si unde au fost plecati in teatrele de operatii si ce trupe au cumandat de au fost avansati la gradul de general?Iar ministru al apararii a ajuns un tip care n-a avut in subordine decit rafturile cu ciorapi si izmene ale unitatii, si vrea conform indicatiilor de partid sa-mi reduca pensia nesimtit de mica in raport cu valoarea muncii prestate ca pilot militar mai bine de 28de ani?

  6. maciuca.vasile says:

    nu plecam din tara! a venit timpul sa ne luam tara inapoi. ROMANIA ESTE A NOASTRA! nu ne lasam!

  7. De la tara says:

    Circula un zvon prin garnizoana Bacau ca pe 25 oct.activii nu vor avea zi libera ci vor fi ,,incazarmati” pentru a nu sprijini protestele rezervistilor.
    Are cineva detalii?

  8. Nimeni says:

    @ Gourkha – Suntem cu voi! CU SCUT SAU PE SCUT!

  9. Gourkha says:

    Pt. Nimeni. Timpul trece – la Bucuresti, nu ne mai invartim. Si familiile voastre sa vina. Ne (re)cunoastem acolo!

  10. Cu armata nu se intampla nimic! Asta e raspunsul… chiar nimic. Nu primeste bani nici pentru achizitii, nici pentru investitii. Bine ar fi sa ne luam salariile astea care ne-au mai ramas, la timp! Se anunta disponibilizari, se arunca cifra de 45000 care raman, deci din luna mai 2011 urmeaza sa taie si din personal. Pai, daca nu mai sunt razboaie!
    Dar, era vorba ca se taie si din parlamentari, si asteptam sa ramana cam 80 de parlamentari, 2 de judet (un senator si un deputat, ce atata sefime), dar nu mai zice nimeni nimic. De ceva timp ii deranjeaza armata, ca au salarii nesimtite, pensii nesimtite. De ei nu zic nimic… chiar nimic.
    Era frumoasa tara asta!

  11. maioru` says:

    Am imbratisat cariera militara la o varsta frageda (doar 14 ani), cu speranta in suflet ca “haina militara” imi v-a oferi acea siguranta a zilei de maine de care orice militar din armatele moderne se bucura. Dar sincer sa fiu, in afara de demagogia ilustrilor nostri conducatori si de lipsa lor de responsabilitate vis-a-vis de armia romana nu am gustat din pocalul placerii si satisfactiei de a fi militar. Sunt profund dezamagit de aroganta cu care suntem tratati si sunt de-a dreptul consternat de mojicia unor politicieni care ne terfelesc si ne blameaza institutia pe care cu cinste si sacrificii o reprezentam, ori de cate ori au ocazia. Ca “vanator de munte” intr-o zona mioritica nu tocmai “pitoreasca” din punct de vedere geografic si militar (sigur militarii o sa ma inteleaga la ce ma refer) si care sincer nu mi-a oferit prea multe satisfactii, as vrea sa precizez faptul ca in afara de onoarea de a fi militar nu prea mai am multe atuuri cu care sa ma laud sau care sa imi confere acel statut special, asta in situatia in care unii din actualii conducatori ai destinului natiei romane nu se va supara si ne-o vor lua si pe asta. Dar nu plansetele pe epoleti sau lacrimile fara noima ii caracterizeaza pe militarii romani ,ci dorinta acerba de a invinge greul si de a trece peste orice obstacol aparut in cale indiferent de sacrificiile pe care trebuie sa le suporte. As vrea sa ma pot bucura alaturi de camarazii mei si de familiile lor (care pana la urma fac parte tot din natia romana) de un trai decent, de o conditie materila pe masura sacrificiilor si privatiunilor suportate, de o viata ca a oricarui alt militar partener in teatrele de operatii si chiar de o pensie (care o mai prinde) care sa nu-ti suprime batranetea, chiar daca pentru militari de multe ori este una scurta. Insa demogogia, lipsa de respect, de patriotism, de ONOARE, faradelegile si promiscuitatea au pus stapanire pe clasa politica romaneasca care, parca acum (desi nu mai exista alt precedent in istorie), mai mult ca niciodata, duc o campanie agresiva de-a dreptul as zice, pentru defaimarea armatei romane. Daca stau bine si ma gandesc la versurile poetului nostru national Mihai Eminescu – “Luceafarul poeziei” din Scrisoarea aIII-a, care spun :
    “Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
    Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
    Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
    Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”,
    mi-as dori din tot sufletul ca acest lucru sa se poata intampla. In speranta ca ruga imi v-a fi ascultata si ca D-zeu o sa isi indrepte fata si spre nelegiuitii care ne terfelesc si ne batjocoresc tot ce avem mai de pret noi militarii”Tara, Drapelul şi Onoarea ” va rog sa-mi permiteti sa va transmit tuturor camarazilor consacratul salut militar: “AM ONOAREA SA VA SALUT!”

  12. IOAN says:

    @DUMITRU MARIUS
    Sunt de acod intru totul.Si eu am fost mm.av. Din fericire nu am fost in teatrele de op.

  13. micutzul says:

    @ dumitru marius
    Fiind unul dintre cei care , ca sa zic asa a gustat tarana strainatatilor, trebuie sa intelegi ca ca atata timp cat in tara vor fi generali care sunt numiti in functii fara sa fi inghitit praful ridicat de lovitura de tuin sau lansarea de racheta, atata timp acestia vor face totul pentru a frana ascensiunea celor curati si adevarati luptatori. Criteriul de baza in acordarea gradului de general ar trebui sa fie experienta in TO.

    @ maioru

    Cred ca trebuie sa intelegi ca Dumnezeu e mare, ne da dar nu ne baga in gurita….
    Atata timp cat poporul roman inghite fara sa se strambe rahat poleit si crede ca e ciocolata, atat timp Vlad Tepes v/a dormi nestingherit….
    Gandeste/te ce diferenta este intre noi si francezi , daca la cei din urma liceenii demonstreaza impotriva majorarii varstei de pensionare. Va dati seama ce gandire are acel popor si cum gandeste al nostru care lasa sa moara o invatatoare aflata in greva foamei ? Si culmea, ea cere sa fie aplicata o lege promulgata de barosan …

  14. SAM says:

    In garnizoana Bacau pe 25.10 se acorda Drapelul de lupta B.635 A.A. la ora 12.00

  15. Neinstruitul says:

    Nenea Ovidiu, cum vine chestia aia cu “tactici operative”? Eu nu inţeleg…Poate îmi explici matale. Dacă puneai între ghilimele, semăna a pamflet şi mai mergea…Cum o “vopseşti” acum? Ia spune!

  16. puku says:

    ….inca nu e tot “!!!!

  17. petru says:

    ma fratilor ne terfelesc si ne batjocoresc ca leam permis noi ca popor si ca natie romana .Apar la televiziune tot felul de analisti miltari politruci care fac declaratii de iti vine sa dai proba de stomac asta in cazul in care nu ai un helas la tine .legat de achizitii se face cu atita pompa anuntarea ministrului dusa ca el a dat comenzi la fabrica de arme cugir , ca a dat o comanda mai serioasa de confectionarea armelor ,de parca armata romana ar pleca in razboiul de independenta , acuma judecati si dumneavoastra avem la citeva sute de kilometri un conflict militar si tu investesti 700 de milioane in asa zisa modernizare , dar asta nu e buget potrivit cu nevoile armaei romane , repet nu e un buget de modernizare e vorba de revitalizarea unei componente de tehnica ce mai poate fi modernizata ,dar in proportie de peste 60 la suta trabuie inlocuita In ceace priveste reesarea migurilor nu cred ca ar mai trabui modernizate sau reparate , in conditiile in care ele zboara cu motoarele lor originale cu restrictii , daca se doreste revitalizarea parcului de miguri am putea lua de la chizi mai putin zburate si le poti exploata in paralel pe parcursul a inca 10 ani , dar indiferent ce se comenteaza aici nu este luat in consideratie asa ca uneori ne racim gura degeaba