Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Criza libiană arată neputinţa politico-militară a României?

Avion MiG 21 LanceR din dotarea aviaţiei militare româneşti

Pe la sfârşitul anilor ’30, regele Carol al II-lea obişnuia să declare, plin de emfază, că România este apărată de un “cerc de beton, oţel şi foc”, făcând referire directă atât la liniile de fortificaţii din vestul României (vizibile şi azi) cât şi la industria de apărare care producea avioane dintre cele mai bune,  artilerie, armament de infanterie de concepţie românească. Asimilase chiar şi producţia de tancuri.


Că iubitorului de Elene nu i-au folosit prea mult aceste “investiţii” cam întârziate e o altă poveste, dar care e la fel de plină de învăţăminte.

Iată că peste ani, într-o Românie democrată, liberă, cu conducători aleşi, problema înzestrării Armatei a devenit mult mai dramatică decât în anii ’30.

Accederea României în cea mai puternică alianţă politico-militară a tuturor timpurilor, NATO, nu a adus după sine şi o aplecare mai mult decât necesară asupra problemei înzestrării Armatei.

Să nu fi înţeles decidenţii români că fără o Armată bine înzestrată şi bine instruită, marja de manevră politică în arena internaţională e mult diminuată, până la neputinţă?

Că e aşa, ne-o demonstrează Preşedintele zilele acestea!

Încercând să ne liniştească în privinţa unei posibile intervenţii NATO în Libia, Preşedintele ne spune că “Şi dacă am fi vrut, nu aveam cu ce să participăm la această fază a operaţiunilor. Nu aveam pentru că avioanele noastre nu fac faţă”. Dar oare la ce fac faţă? Că doar le zice avioane de luptă! Mă uit să văd ce putere aeriană şi antiaeriană este Libia şi-mi dau seama că acestea sunt între vechi şi muzeu. Dar poate Preşedintele se referea strict la avioanele noastre.

Iar nedumerirea mi-a fost risipită de chiar dl. Preşedinte: “Aceste avioane (avioanele MIG 21 LanceR n.a.) sunt strict pentru protejarea propriului spaţiu aerian şi  pentru patrula aeriană, cum am executat serviciu de patrulă aeriană pentru statele baltice, dar nu pot fi trimise în misiuni de tipul aceleia care se execută acum, pentru că nivelul lor tehnologic este extrem de scăzut. Imaginaţi-vă un MIG 21 Lancer să ajungă la Aviano”. Adică ele nu ar putea ajunge până în Italia d’apoi să mai şi lupte. Liniştitor!

Nu ştiu cât ţine cont NATO de părerea Preşedintelui României privind problemele propriei Armate, dar mă gândesc că odată ce “te-ai cerut” în Alianţă, mai trebuie să şi răspunzi solicitărilor acesteia.

Iar dacă Alianţa decide că trebuie să trimitem niscaiva efective terestre să lupte, nu să patruleze prin Libia după ce alţii au făcut curăţenie, ce ne facem?

Scoatem bătrânele TAB-uri de prin remize le urcăm pe ferry-boat, că doar nu o să mergem cu câteva Piranha cu care în câţiva ani nu am reuşit să încropim măcar o unitate combativă.

Poate o să mergem cu ceva ARO că doar nu o să cedeze ministerele jeep-urile luate pentru controale în teritioriu… Cu certitudine “proaspetele” DAC-uri vor oferi o imagine plină de “virilitate” corpului expediţionar românesc. Să speră că nu o să fie nevoie de tancuri … . Oricum aprovizionarea pe calea aerului o putem face cu bătrânul(e) Hercules suplinit(e) de avioanele C-27 J Spartan intrate cel puţin  parţial în dotare după lungi tratative. Aceste mici inconveniente vor putea fi depăşite de inventivitatea românească, însă când mă gândesc la asigurarea logistică şi mai ales la problemele specifice intendenţei (acelea cu papa, incartiruire, apă) mă cam apucă îngrijorarea.

Filozofia dotării Armatei ne-a dezvăluit-o tot Preşedintele pe postul naţional de televiziune: dotarea cu avioane F-16 second hand ar fi scăpat România de umiliţă. “Poate acum vor înţelege cei care anul trecut, când CSAT a optat pentru achiziţionarea de avioane F16 de ce ar fi fost foarte important să demarăm proiectul. (…) Acum putem vedea ce înseamnă demagogia. Dacă am fi luat decizia atunci şi nu începeam să strigăm «în timp ce nu dăm ajutoare sociale, cumpărăm avioane», probabil că azi am fi avut altă poziţie”, a comentat Preşedintele la TVR.

Dincolo de tonul ironic adresat cu respectul cuvenit tuturor decidenţilor care au contribuit la această stare de lucruri, mă îngrijorează dezinteresul arătat de decidenţi militarului român care de aproape 10 ani participă la misiuni în cele mai fierbinţi teatre de operaţii şi care trebuie, pe lângă aceste misiuni, să fie în masură să acţioneze ORIUNDE şi ORICÂND Alianţa are interesul să o facă spre folosul comun.

Dar cu ce, domnilor politicieni?

Raul-Ciprian Dăncuţă
20 martie 2011

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

9 Responses to “Criza libiană arată neputinţa politico-militară a României?”

  1. catana says:

    Are si armata partea ei de vina.Nu trebuie sa fie o mare muta.Din cand in cand mai e necesar cate un tsunami…Sa-i traga pe politicieni de cravata,sa dea cu ei de pamant atunci cand uita de rolul Armatei in structura statului.Clientelismul militar este daunator sigurantei nationale…

  2. Resboiu says:

    Supraapreciati capacitatile industriale romanesti ale sfarsitul anilor ’30, precum si fortificatiile Romaniei.

    Cehoslvovacii au livrat o tancheta AH-IV desfacuta, iar cei de la Malaxa nu au fost in stare sa o monteze. In rest, a fost vorba doar despre dorinta de a produce (Renault R-35 si Skoda Lt-35). Malaxa UE nu poate fi considerata tanc – oricum, o parte din piesele pentru aceasta mica senileta erau importate.

    Fortificatiile erau incomplete, in cel mai bun caz. Banii, cimentul & co. se scurgeau ca si acum, printre degete.

  3. colonelul says:

    Base ,mai bine TACEA! SA-L TRIMITA PE DANILA ,SA ZBOARE FARA AVION, CA TOT IA MAI DAT O STEA DE GENERAL, INCALCAND TOATE REGULILE,LEGILE SI MAI ALES BUNUL SIMT. (DRACI..IAR M-A APUCAT RUSINEA)

  4. rdancuta says:

    Resboiu

    Nu supraapreciez acele performante ale industriei de aparare dar ideea era ca faceam ceva intr-o Europa nu la fel de industrializată ca acum. În anii 60-70 s-a continuat efortul inceput atunci si pana la urma s-au creat ceva capabilitati care pteau permite armatei sa fie dotata cel putin la un nivel acceptabil. Au urmat anii 90-2000 in care pe tacute cam totul a fost vandut, taiat distrus. Inzestrarea Armatei a devenit astfel direct influentata de capacitatea noastra de a ne distruge industria de aparare. Din pacate nu am fost in stare nici sa cumparam ceva semnificativ. Rezultatele se vad. Am devenit carne de tun intr-o Alianţă supertehnologizată. Pacat ca nu ne respectam ca natiune, ca stat si pacat ca nu ne respectam oamenii pe care oricum ii trimitem la moarte (se spune sa ne apere interesele).

    Toate cele bune,

    Autorul

  5. Alex says:

    De la Burebista-ncoace p-aici fu plin de tradatori si oportunisti care sa se-mbogateasca peste noapte. Cati conducatori capabili am avut rapusi de moarte naturala? dintr-un studiu, nu mai stiu de cine facut, reiesea ca vreo 80 la suta din oameni, daca r avea ocazia ar face la fel. Adica cum, altii sa fure si io nu, cum sa ai mana-n borcanu cu miere si sa nu te lingi?
    Concluzia o traim in fiecare zi.

  6. micutzul says:

    Cei care nu asigura o dotare si o pregatire foarte buna a armatei Romaniei, trebuie sa fie echivalati cu tradatorii sau cu cei care atenteaza la siguranta nationala si tratati ca atare. M/am saturat sa se arate cu degetul unii pe altii si periodic tot ei sa vina la putere. Presedintele ar trebui sa vina in fata armatei sa explice ce a vrut sa spuna cu Mig 21 Lancer si de ce pentru armata nu sunt bani , iar pentru rahaturi sunt….
    Iar cei din armata daca pot sa zboare sau sa execute misiuni cu tehnica care o au , fara a se gandi ca/si pun viata in pericol, treaba lor.

  7. grominu says:

    ”Atâta vreme cât nu înțelegem cu ce ne confruntăm, nu vom reuși sa aflam solutia corecta.” Nu vom afla nici măcar cu ce, cu cine și de ce ne confruntăm.
    Unii analiști americani susțin că în cazul Libiei acțiunile s-au dovedit a fi pripite, alții că este vorba doar de o încercare de a acoperi o conspirație, ceva premeditat, pus la cale din timp.
    Unii analiști americani îl consideră pe președintele american ca fiind mai preocupat de golf decât de situația soldaților americani din teatrele de operații externe și cred că Barack Hussein Obama s-a schimbat pe parcursul a 2-3 zile din ”blândul porumbel al păcii universale într-un șoim furios” atunci când a abordat problema libiană. Această transformare subită este explicată de “insider”-ul Rosh Jogin de la The Cable-Foreign Policy astfel:
    Decizia cheie a fost luată de Președintele Barack Obama la o întâlnire la nivel înalt la Casa Albă, descrisă de oficialii americani drept “extremely contentious” (foarte arțăgoasă). În cadrul întrevederii au fost prezentate atât argumente pro cât și împotriva atacării Libiei. La sfârșit Obama a rămas de partea intervenționiștilor. Principiile generale au fost prezentate prin cuvintele: ”Aceasta este cea mai mare oportunitate de a realinia interesele și valorile (crezurile) noastre”. Președintele se referea la schimbările majore în curs de desfășurare în Orientul Mijlociu și la necesitatea de a rebalansa politica externă către o concentrare mai mare pe democrație și drepturile omului.
    În cazul Libiei ei pur și simplu au aruncat ”their playbook” – carte de instrucțiuni (an instruction book put together by a coaching staff, as in football, diagraming the various plays to be used) -, scria Steve Clemons, șef pe politici externe la New America Foundation, ceea ce ar însemna că de fapt Casa Albă s-a grăbit fără a avea un plan bine stabilit și că Obama este un președinte care doar reacționează și nu unul care se bazează pe strategii gândite cu mult timp înainte.
    ”there are no good options, anything we do is bad and doing nothing is also bad”
    Și atunci mai contează dacă este o acțiune premeditată sau doar o reacție negândită suficient și neexecutată ca la carte?
    De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris si pentru ei, Bucurosi le-or duce toate, de e pace, de-i razboi.

  8. CopperNick says:

    Grominu
    Tare as vrea sa stiu cine sunt interventionistii. Probabil aceeasi cu cei care tineau spatele lui Bush junior? Sau nivelul superior care tinteste schimbarea fizionomiei unor zone?

  9. Grig says:

    Cu stima:
    1. Inaintea razboiului 2 mondial industria de armament din RO era destul de competitiva iar inzestrarea armatei cu tehnica la fel. Buba a fost incapacitatea conducerii politice de a gandi pe termen lung. Daca intra in lupta de la inceput, RO ar fi fost o nuca tare (oricum mai tare decat Polonia, numai daca ne gandim la av. IAR-80 si tunul aa de 88 mm).
    2. Chestia cu F-16 e falsa: varianta care am lua-o noi e atat de veche si depasita, incat nu ar fi fost acceptata de ceilalti parteneri (doar daca voiau sa ne faca de ras! – ceea ce nu cred). Oricum, F-16 vechi ar putea fi operationale abia dupa 2 ani dupa ce le platim.
    3. Avioanele de front ale Libiei (Mirage si MiG-23) sunt cu o generatie mai tinere si mai performante decat MiG-ul nostru 21.
    4. D.p.d.v. politic, ce sa mai vorbim; US se fereste ca de drak’ sa nu-si mai ia un “leadership” d’asta si de ce i-e frica nu scapa! I-a asmutit jmekeru’ de Sarkozy si acu’ nu mai pot da inapoi!
    BFIT