Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Generalul îl apără pe… general?!

Într-un frumos şi plin de conţinut articol din Ziua Veche, “Reflecţii neutre despre patimile pensionarilor militari”, generalul (r) Mircea Chelaru, prezintă o interesantă retrospectivă asupra haosului generat de procesul de desfiinţarea-recalcularea-revizuirea pensiilor militare.

Recunosc sincer că generalul Chelaru mă impresionează plăcut de fiecare dată! Prin prestanţă, elocinţă, imagine pozitivă răsfrântă asupra hainei militare. Politicianul Chelaru însă… nu.

Şi articolul menţionat mi-a creat aceeaşi stare. Dl. Chelaru începe ca un general, se transformă într-un politican,în căutarea propriei identităţi politice, şi, se re-transformă într-un general patriot, aşa cum de altfel îi stă bine.

Demersul generos şi lăudabil al dlui Chelaru se centrează pe trei teme majore: demersul administraţiei Boc de a desfiinţa pensiile militare şi de a le reduce, intervenţia “salvatoare” a lui Oprea în folosul foştilor militari şi necesitatea ca
foştii militari să rămână solidari în încercarea de a-şi proteja onoarea şi situaţia economică în faţa perfidiei politicului.

Pe mine personal mă surprinde a doua temă propusă de Chelaru, anume cea referitoare la intervenţia lui Oprea în favoarea foştilor militari.

Mă surpinde mai ales naivitatea politică afişată de dl Chelaru care afirmă că în perioada discursurilor parlamentare pe tema reducerii pensiilor militare “ministrul Oprea şi-a anticipat demisia de onoare în cazul în care nu se revine asupra oneroasei decizii.”

Acţiunea acestuia e apreciată ca fiind drept o “Declaraţie de militar”. Chelaru explică acţiunea politică a lui Oprea:“Politic, în momentul acelei declaraţii sincere, nu avea nici o şansă. Politic se baza numai pe dependenţa Guvernării, de susţinerea sa conjuncturală. Grupul lui parlamentar,destul de eterogen, putea fi desmembrat prin cunoscutele tertipuri politicianiste corupătoare.”
Ar fi de discutat despre sinceritatea lui Oprea, dar o să încerc să explic de ce.

Oprea NU a avut demnitate de militar: pentru că TREBUIA să-şi dea demisia şi să provoace căderea guvernului! Chiar în cazul în care “gaşca de trădători politici” din jurul său nu l-ar fi urmat, ar fi obţinut atunci ceea ce-şi dorise: susţinerea politică a foştilor militari, iar la vot şi a militarilor activi. Nu s-a sfiit însă să contribuie la sfărâmarea unor principii legislative, el fiind chiar doctor în drept.

Din punctul meu de vedere,în discuţia Oprea-Chelaru nu e vorba de demnitate,ci de justificare politică.

Pasajul cu “bătutul pumnului în masa” premierului Boc, nu vine decât să confirme faptul că Oprea a fost de fapt prostit de PDL şi prost consiliat de consilierii MApN grăbiţi în a se pune bine cu şeful. Prezentarea intervenţiei Preşedintelui pe lângă Boc “Lasă-l, măi, în pace! Nu te pune cu Oprea. N-ai ce-i face. Să-şi facă legea cum vrea!” confirmă relaţia oarecum dubioasă dintre cei doi (Oprea-Băsescu). Îi recomand domnului Chelaru să evalueze prin această prismă relaţia, nu prin cea politică.

Interesant e că însuşi Chelaru îi confirmă incompetenţa lui Oprea dorind să-l scuze. Sau, poate nu?!

Referindu-se la procesul tehnic de recalculare a pensiilor, Chelaru afirmă: “Cei care lucraseră la reconstituirea documentelor erau în afara specialităţii minim reclamate de o asemenea operaţiune. Şi ca mine mai sunt cel puţin 15 mii de camarazi. Militarul Oprea s-a bazat pe corpul din subordine ca orice militar de profesie! Numai că legea fiind imposibilă, a fost imposibil să fie corect aplicată. De unde miile de aberaţii care dăinuie şi astăzi şi care continuă să producă nedreptate.”

Deci devine clar că pe Oprea nu l-a interesat atenţionarea specialiştilor de la DFC că, ceea ce cere legea nu se poate aplica bine şi la timp, dar el a renunţat la specialişti şi a mers înainte încercând să-şi maximizeze succesul politic.

Oprea însuşi recunoaşte şi o afirmă chiar Chelaru: “L-am întrebat simplu: “de ce nu ţi-ai dat demisia” şi mi-a răspuns: “n-ai înţeles! Simplu! Pentru că mi s-a dat mână liberă; un asemenea avantaj politic era greu de sperat. Dacă plecam, făcând pe “deontologul”, astăzi 80 de mii de pensionari militari aveau pensia redusă în medie cu peste 40%. Mi-am pus pe mulţi în cap. Dar sunt mulţumit că am salvat ce era posibil. Urmează şi restul”.

Concluzia lui Chelaru este, fără echivoc indusă de acest general de carton: “Generalul Oprea Gabriel a acţionat corect. Atât cât i-a permis mediul politic viciat şi ostilitatea unui cabinet marionetă.”

Ce uită Chelaru e tocmai faptul că pe Oprea şi pe tovarăşii săi corupţi politic se baza guvernul. De altfel de la Oprea i s-a tras pieirea regimului portocaliu. Putea să o facă cu demnitate când se impunea acest lucru, fiind evident pentru oricine că guvernarea portocalie pulveriza întreg sistemul legislativ şi coeziunea socială ce mai exista în România.

De aici încolo Chelaru îl scuză politicos şi elegant pe Oprea oferindu-i ca motivaţie “vulnerabilitatea (lui Oprea n.a.) provenită din chiar meseria noastră de bază. “Noi, militarii vorbim puţin. Răspundem numai când suntem întrebaţi. Considerăm că totul este înţeles, conform algoritmului nostru de gândire şi nu ne mai explicăm acţiunile. Când pentru cea mai reuşită acţiune ni se recunosc meritele prin formula concentrată: “Vă felicit”, noi răspundem sec: “Servesc Patria”. Pentru că aceasta este menirea noastră! Ministrul-politician Gabriel Oprea decontează sever acţiunile generalului-militar Oprea Gabriel, neexplicate la timp şi credibil, de un sistem osificat în reflexe stereotipe! Greu se mai împacă Armata cu politica! Şi nu doar la noi”.

Îi recomand domnului Chelaru să investigheze mai atent care sunt vulnerabilităţile lui Oprea. O să rămână surprins că tocmai cea exprimată de dânsul “calitatea de militar” e punctul tare al lui Oprea, iar vulnerabilităţile acestuia sunt mai multe şi, în parte, chiar oculte.

Cu regret îi mai recomand domnului Chelaru să se ţină departe de acest personaj. Încet, dar sigur, va murdări cu noroi pe cei din jurul său. După experienţele politice destul de discutabile, sigur domnului Chelaru nu-i mai trebuie încă o asociere eşuată.

Oprea trebuie “analizat” holistic, cum spun medicii: caracteriologic, profesional, moral, legal şi, dacă mai vreţi, politic.

Veţi avea surprize. Nu spun de care.

Sursa: Ziua Veche

Raul Dăncuţă, InfoMondo Militar

Etichete: ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

55 Responses to “Generalul îl apără pe… general?!”

  1. Dax says:

    …poate ca are o justificare ! Cei care trebuie sa priceapa ,NUMAI ASA PRICEP !

  2. dracula2 says:

    Gresit !
    De prin 2009 , pina in prezent , Cezar a folosit vreo 50 de nume . Iar , la nivel batalion , a ajuns din mila comandantului … pentru “a-i da si lui” gradul de lt.col …

  3. dracula2 says:

    Cezare tot la nivelul “celui din coada grupei” ai ramas !

  4. Dax says:

    Asa-i mos A. (nici in iad nu esti primul!!)! Ce vina aveam eu ca in 26 de ani armata pura am avut doar 2 notari cu B ! Celelate cu FB si niciodata pedepsit pentu ..ceva de serviciu!!

  5. Dax says:

    PS. In ceea ce priveste ,, indicativele”sub care am actionat ..m-am inspirat de la Sun Tzu (stai bland ca nu te-am injurat!!) si de la inaintasii nostri ( Sobieschi…si romanii etc!!