Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Înzestrarea cu avioane multirol între securitatea naţională şi afacere

De o bună bucată de vreme suntem bombardaţi, aproape zilnic, cu ştiri referitoare la situaţia aviaţiei militare române şi nevoia imperioasă de înzestrare a acesteia cu un avion multirol (cele vechi fiind cu resursa pe cale de epuizare).

Lansată prin 2005 dezbaterea nu a evoluat prea mult.

Iniţial, se căuta un model de avion care să servească scopului propus: să rezolve problema asigurării securităţii spaţiului aerian şi, totodată, să permită României să-şi onoreze angajamentele asumate odată cu semnarea tratatului de aderare la NATO.

Cum la început era vorba de mulţi bani – între 3 şi 5 miliarde de euro – normal că dezbaterea a devenit pasională, începând să primeze interesele de …  afaceri. Oricum aici, noi românii avem o dexteritate în a face afaceri păguboase pentru naţiune, dar bune pentru pricopsiţi. Aşa că  am devenit repede ţinta unor grupuri de interese, care mai de care mai dornice de a ne oferi ceva ce nu aveam nevoie. Vechi şi scump, nou şi foarte scump, modele depăşite sau prea moderne pentru noi şi lista ar putea continua.

Cert  e că solicitarea aviatorilor nici nu a contat. Ca urmare, liderii aviaţiei au început să fie schimbaţi cu cei care împărtăşeau un punct de vedere “corespunzător” intereselor decidenţilor.

Interesant e că în toată această perioadă România, prin structurile sale specializate, nu a făcut nici măcar o cerere de ofertă, ci doar o aşa-zisă cerere de informare. Europenismul nostru clamat a fost acoperit de interese obscure sau politice.

Solicitarea UE de a efectua tranzacţia în conformitate cu legislaţia europeană s-a lovit de combinaţii şi interpretări ale politicienilor români care încercau să răstălmăcească legislaţia europeană în scopul realizării unui contract de la început direcţionat.

Ca urmare, achiziţia de avioane multirol s-a transformat treptat în achiziţia unor avioane F-16 second hand sau chiar la mâna a treia.

În subsidiar era invocată axa strategică cu SUA ca fază tranzitorie pentru o aşa-zisă dotare iluzorică cu nişte avioane aflate în fază de experimentare, F-35, cu preţ prohibitiv inclusiv pentru iniţiatorii proiectului.

Încercând să înţeleg ce stă în spatele acestor dezbateri sterile, centrate mai nou pe lipsa banilor, am ajuns la concluzia că nu interesul naţional îi împinge pe decidenţi în a adopta o decizie sau alta, ci rezolvarea unor interese de afaceri. Până la urmă, situaţia pare a se traduce nu” despre cine ne furnizează avioanele şi cât de utile ne sunt acestea” ci, ” cine le modernizează”.  Pentru că nu-mi pot închipui altfel cerbicia unora în a căuta doar anumite avioane şi alea vechi şi a ignora alte oferte.

Implacabil, situaţia se complică şi marja de manevră a decidenţilor se îngustează. Unii anunţă că mai avem 2 avioane operative, alţi că ar fi mai multe, dar de zburat mai zboară doar foarte puţin. Deja se sugerează că poliţia aeriană o vor face Aliaţii, noi urmând să bagăm avioanele de luptă în muzee, iar piloţii să-şi caute alte îndeletniciri.

Trist, dar adevărat. Încet dar sigur, gloria aviaţiei va deveni pagină de istorie, iar cerul ţării va fi brăzdat de avioane de luptă ungureşti, ceheşti, turceşti, nemţeşti şi a altor europeni (că mă îndoiesc că americanii se vor împinge să ne ajute într-o zonă în care provocările estice sunt la ordinea zilei).

Uneori îmi vine să fac o listă a celor responsabili cu această situaţie, dar mă tot întreb ce ar trebui să cuprindă ea? Membrii ai CSAT? Miniştrii de la finanţe şi apărare? Liderii aviaţiei care au dat mai tot timpul asigurări că se poate şi aşa? Ar fi prea lungă o astfel de listă…

Cert e că vremea scadenţei va veni în curând. Sunt curios cine va face anunţul că nu ne mai putem asigura securitatea spaţiului aerian!

În loc de încheiere

Cu vreo 2 ani în urmă, la o margine de pistă dintr-o ţară aliată, urmăream evoluţia unor avioane de luptă europene alături de un general de aviaţie român, pilot. Avioanele erau şi ofertele neoficiale pentru aviaţia română.  În ignoranţa mea, îl întreb de cât timp ar avea piloţii români pentru a fi apţi de luptă în cazul dotării cu noi avioane (ţinând cont că ale noastre se apropie de obştescul şi firescul sfârşit, după datele mele de atunci prin 2013).  Plin de el, generalul mi-a răspuns că”MiG-urile noastre mai pot zbura mult şi bine, deci nu e o urgenţă să ne grăbim să facem un contract de achiziţie ca să devenim operativi pe noile aparate în 2013″.  Cum era şi firesc discuţia noastră a încetat brusc. Am putut însă să observ că apatia generalului la vederea unor avioane şi specialişti europeni a dispărut la apariţia unor specialişti cu mâinile în buzunar de la un constructor de peste ocean. Se ştiau, îşi vorbeau amical. Ei nu aveau nevoie de avioane şi evoluţii aeriene pentru a impresiona un general român.  Observ că generalul meu a fost promovat, a evoluat în carieră, iar soarta aviaţiei depinde şi de el, şi ca urmare îmi permit să-i urez să zboare personal cu ultimul MiG care va mai fi operativ. Îşi va putea spune atunci, la ultima aterizare, că el a stins lumina aviaţiei de luptă.

Trebuie să recunosc: am fost răutăcios. Mai ales că atunci îmi propusesem să nu redau acest trist episod.

Însă poate ar trebui să judecăm această gravă problemă de securitate naţională şi cu sufletul unor oameni care chiar ţin la Ţara Lor.

 

RD, InfoMondo Militar

 

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

4 Responses to “Înzestrarea cu avioane multirol între securitatea naţională şi afacere”

  1. Fenchea Marius says:

    Pot si eu sa confirm ca cineva din MApN spunea cu seninatate ca F 16 si doar F 16 este cel mai potrivit avion pentru noi….Cand l-am intrebat “De ce?” mi-a raspuns ceva care chiar (nu ) ma asteptam: “nu cnteaza cat costa ora de zbor cu F 16 in plus ca se aloca pe an de la buget ore de zbor, daca costa mai putin oricum nu primim mai multe ore de zbor si o sa le taie” – de parca mai departe nu contaza ca este mai mult sau mai putin afectat bugetul MApN-ului si al Romaniei.
    Interesant este cine va da primele explicatii atunci cand doamne-fereste asa cum se scria pe Resboiu – un pilot roaman isi va pierde viata cu un avion ex portughez de prin 1983 – si daca politicienii romani isi asuma acest esec.
    Daca Ungaria poate avea 14 avioane noi Romania la un PIB mai mare si cu o populatie dubla nu isi permite macar 16? Hai sa fim seriosi domnilor de la Bucuresti care aveti pretentia ca ne conduceti!

  2. Bure Bista says:

    Poate primeste si dl. sef SMG un MiG numa prospat de pilotat. AStfel vom avea 2 avioane cu doi piloti generali singurele operative din aviatie.

    PS

    Propun ca navigator sa fie dl Stanciu care dupa ce primeste inca o stea sa fie rechemat in activitate.

    Aviatia da senzatia……..

  3. szilard says:

    O inzestrare de avione de lupta se face astfel : ai luat un nr. de avioane de lupta multirol, si a dua zi te gindesti ce o sa cumperi imediat urmator.
    Se poate observa o prapastie mare intre actual si viitor in domeniul aviatiei de lupta.
    Ungaria se gindeste sa mai cumpere inca 8 avioane Gripen, iar pilotii nu sint rockie(adica lemn).
    Iar despre F-35, e urit, nu are aerodinamica, Su- T 50 PAK arata mai bine.

  4. Alin says:

    noi mai amanam cu cumpararea poate poate le vom primi gratis :)))))