Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Opinii: Armata, Poliţia şi Politica. În România !

Mult timp, militarii şi politiştii s-au privit, unii pe alţii, cu reticenţă, ba chiar cu ostilitate. Acum s-au trezit în acceaşi barcă, sub acelaşi stigmat: toţi sunt nişte nesimţiţi. Cel puţin aşa-i cataloghează, din punct de vedere financiar, mereu, premierul nostru de buzunar!

Uniforma nu-i o “fitză” de-a militarilor şi poliţiştilor (aşa cum ar crede nişte domnişoare doritoare de europarlamentare!). Ea nu-i croită ca să le ofere acestora un plus de “look” în faţa populaţiei. Uniforma, le oferă acestora obligaţia de a avea onoare şi de a fi “mai cinstiţi” decât noi. Chiar dacă, trist, nu se întâmplă întotdeauna aşa!

De aceea, ei tind să se considere o castă. Şi, uneori au dreptate. Practic, sunt unicii depozitari ai forţei brute. Bineînţeles, spre diferenţa de militarii Armatei, polişiştii au ingrata sarcină de a folosi, uneori, forţa, împotriva celor de lângă ei. Din punctul ăsta de vedere, măcar militarii sunt liniştiţi: forţa lor va fi îndreptată întotdeuna către alţii, nu către “ai lor”.

Sacul şi petecul

Privind cu jind la sacul cel nou ăi proaspat burdusit al altor “garnizoane” ce căpuşează bugetul guvernului României, purtătorului de uniformă nu-i rămâne decât să-şi amintească, cu o nostalgie patriotică, vremurile de-acum vreo 10 ani. Eheeii…vremuri în care, cu priviri languroase, declarativ iubitoare şi vorbe meşteşugit-sforăitoare, bătuţi camaradereşte pe spate, erau îndemnaţi “să facă totul” pentru ca ţărişoara asta să intre în marea familie euro-atlantică, să fim, în sfârşit, şi “noi”, demni de respect şi admiraţie.

Pe atunci, naivii “boacteri” nu ştiau că pronumele personal “noi” înseamnă altceva decât învăţaseră ei la şcoala militară. Crescuţi şi educaţi într-un glob de sticlă mată, în care noroiul politic nu putea penetra, credulii în uniformă n-au înţeles că “noi” înseamă, de fapt, “EI”. Pentru “EI”, pentru alţii avea să fie făcută, în mod dureros, integrarea. Cu preţuri, uneori uriaşe, cariere şi destine distruse: capitani şi plutonieri trecuţi cu forţa în rezervă, brigăzi, regimente şi garnizoane desfiinţate, colonei şi adjutanţi trimişi acasă cu o pensie mai mică decât o poşetă ministerială. Într-adevar, pensii mari, nesimţite. La fel de nesimţite ca şi preţul poşetei.

Integrarea asta, care cică s-a terminat n-a fost făcută pentru ţară. Ci pentru ăia care au şi-acuma tupeul de a trata Armata ca pe SRL-ul lor din colţul străzii. Pentru ăia care-nvârt contracte de milioane de euro, pentru beizadelele craiovene pe care şeful de post nu are voie să le verifice şi pentru care unii politişti îşi pierd şi pâinea. Pentru ăia care nu mai ştiu cum să mai vândă încă o dată şi încă o dată acelaşi metru de autostradă. Pentru ăia care tranzitează lejer prin vămi trenuri întregi de ţigări de contrabandă pe care poliţistul nu are voie să le vadă.

Pentru nişte comandanţi supremi care-şi îmbracă odraslele de fitze în uniforma Armatei Române pentru a da bine în campania pentru europarlamentare. Pentru ăia care plescăie libidinos a bucurie sordidă la fiecare contract de achiziţie publică obtinut pentru cumătrul soacrei care nici nu ştie că-i patroană de firmă de marmură. Pentru ăia care consideră Poliţia doar un apendice al carierei lor politice. Tot pentru ăia care-şi alocă câte 1000 de litri de benzină pentru maăina de serviciu care-o duce pe soacra la piaţă în timp ce sectoristul pune bani din buzunar ca să mai umple rezervorul Loganului cu girofar.

Îi vine să şi râdă poliţistului cand i se cere, în teleconferinţe, să taie “răul de la rădăcină”, să lupte cu “evaziunea”, să prindă infractorii, să apere legea. Păi, gâandeşte el, n-ar trebui să înceapă cu parlamentarul judeţului? Sau cu primarul? Sau cu secretarul de stat?

Ăstuilalt, militarului, îi vine să râdă când îi vede vorbind despre teatre de operaîii, despre înzestrarea Armatei, despre operaţii sub egida ONU sau NATO, scuturi antirachetă sau despre patriotism şi despre apărarea ţării. În cazul ăsta, n-ar trebui să mai angajeze ăi profesionişti la minister? Nu numai membri de partid?

Cică să lupte Poliţia cu Mafia? Sau cu criminalitatea transfrontalieră? Cu ce? Cu burţile goale şi cu infractorii cu imunitate în Parlament? Sau ăştia, militarii, să reprezinte cu succes România, în NATO? Cu ce? Cu veniturile reduse cu 25% ăi cu anatema de “nesimţit” deasupra capului?

Adevărul e că, mare trebuie sa fie nesimţirea militarilor şi politiştilor care mai cer şi-acuma salarii şi pensii! Ce, adică o decoraţie şi-o coroană de flori la mormânt nu le-ajunge? Că şi-aşa a decretat anul trecut premierul că militarii şi poliţiştii sunt nişte nesimţiţi. Că au bani prea mulţi şi că stau degeaba pe “munculiţa” ţării.

Nesimţirea, bişniţa şi statalitatea

“Întotdeauna când doreşti să ataci statalitatea, primul pas îl reprezintă distrugerea corpului militarilor, inclusiv prin anihilarea acestuia din punct de vedere financiar. (Razvan Belciugeanu – Precedente cu recalcularea pensiilor militare)”

Greţoasă clasă politică avem dacă strategiile de apărare se fac, direct la Palatul Victoria de către nişte adolescenţi imberbi şi legile de ordine publică se votează în Parlament de foşti bişniţari de cartier iar bugetele se stabilesc în funcţie de mărimea bustului ministresei. Aşa ca să nu mai acuze tânărul şi neexperimentatul nostru premier pe purtătorii de uniformă: ăştia nu sunt nesimţiţi. Să vă fie ruşine că-i umiliţi în aşa hal!

Pe de altă parte, domnule premier, poate ar fi bine ca la Ministerul de Interne şi la M.Ap.N. să se instituie principiul rotaţiei trimestriale: un trimestru punem secretar de stat o blondă guvernamentală…un trimestru o brunetă prezidenţială, alt trimestru vreo tânără câştigătoare de Miss Cluj-Napoca…şi tot aşa mai departe. Poate că aşa ochiul comandantului suprem se va îndrepta, în sfârşit drăgăstos, şi asupra “uniformelor”. Unde mai pui ca şi “uniformele” vor căpăta, în sfărşit, acea demodată demnitate de care ducea lipsă, cel puţin în ochii politicienilor. O demnitate pofticioasă însă…de asta dată.

Cine e nesimţit?

Ovidiu Mihalache

articol preluat de pe Ziare.com

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

9 Responses to “Opinii: Armata, Poliţia şi Politica. În România !”

  1. micutzul says:

    Bun articol, buna tara, prosti conducatori….
    Ma gandeam sa ma abtin, fiindca este duminica , dar citind tot mai mult, nu rezist… La Timisoara zice la Tv. ca au vandalizat sediul PDL. Deci incet incet, firav, incepe. Baselu trebuia sa stie mai bine ca oricine ca daca semeni vant culegi taifun, vine tsunami si te scufunda…
    I/a durut pe astia in dos de soarta armatei romane. Principalul a fost ca noi le/am deschis usile nordatlantice si europene , impreuna cu unii politicieni de marca intr/adevar…Dupa ce s/au intamplat toate au aparut viermii astia si strica fructele armatei, politiei si serviciilor, da dragii mei din servicii nu va holbati asa ca se pare ca si pe voi v/au vandut sefii politici.Mie personal mi/e mila de voi ca nici nu mai stiti cum sa dansati.
    Toate afacerile imobiliare din armata put, PUT, incepand cu cel al marelui si inteligentului om de afaceri Becali si pana la viitorul al 4 lea maresal al Romaniei , care vrea litoralul militar, cazarmile din marile orase, etc.
    Totul pute, PUTE, si in politie si in justitie care sunt campioane la pescuitul sportiv. Asa ii spune nu , cand prinzi pestele cel mare, il pupi, faci poze cu el si ii dai drumul, nu?
    Problema este ca ei stiu foarte bine ca istoria este o curva, scuzati/mi expresia, si odata buboiul se va sparge si pe care v/a prinde aproape….Altfel de ce crede/ti ca ministrii si/ar cumpara proprietati in Spania, Franta, Monaco?
    Ce vreau sa mai spun, si inchei, dar vreau sa inteleaga toata lumea, este ca decaderea unei armate duce implicit la decaderea statului. Imperiul Otoman, Imperiul Roman, Imperiul Austro/ungar… toate au ridicat drapelul pe mormane de militari morti iar cand increderea acestora in stat a slabit, disciplina in armata a scazut, a aparut coruptia, hotia politica si imperiile au decazut, pana la disparitie .

    DUMINICA PLACUTA.

  2. ELENA says:

    O fi ceva … inexplicabil cu Timisoara asta! Si Decembrie ’89 tot acolo a inceput!

  3. micutzul says:

    @ ELENA
    Cred ca totul a inceput in alta parte, in birourile din Bucuresti, dar le/a scapat din mana. Inclusiv telegramele cu mii de morti erau trimise, dar unii nu au fost atat de dobitoci sa le faca jocurile….

  4. cocorul says:

    Si nu se stie ce trebuie facut de catre armata si politie? Dar cu cine, cand aceste institutii nu mai au conducatori. Sunt pur si simplu niste divizii intr-un camp de batalie, carora le-au fost luati prizonieri comandantii. Luptatorii au tinta in vizor, stau cu mana pe tragaci, dar nu are cine sa le dea comanda. Poate si munitia este prea putina pentru atatia inamici.

  5. vios says:

    Nu-i bai cu munitia. Cereti si vi se v-a da. Mai greu este cu comanda, pe aceasta intr-adevar n-are cine sa o dea. Bafta la vanatoare sau vanatoare libera, cum preferati!

  6. micutzul says:

    Nu vorbiti in dodii dragi colegi. Sa fim seriosi, fiindca nu avem timp de joaca. Elena, tu ar trebui sa/i explici lui Nea Mircea ca trebuie sa aiba pregatita cate o varianta pentru orice situatie, de la cea mai simpla la cea mai complexa. Voi care aruncati pe aici ca SCMD e asa si pe dincolo, tot respectul pentru voi, dar trebuia sa faceti voi ceva. Este foarte usor sa improsti cu noroi, daca va simtiti capabili, luati comanda , organizati si conduceti. Daca suntem numai buni de gura, atunci cel care a avut initiativa are si dreptul moral sa conduca, pana la proba contrarie. Iar noi nu trebuie sa stam acasa sa baiguim pe bloguri ci trebuie sa facem ce se ordona. Aducem fiecare colegi, punem umarul si sa terminam odata cu hienele.
    ALEXANDRU CEL MARE A SPUS
    ** Nu îmi e teamă de o armată de lei condusă de o oaie; îmi e teamâ de o armată de oi condusă de un leu. ** SI AVEA DOAR 30 DE ANI.

  7. ELENA says:

    @micutzul
    La ultima sedinta a C. director SCMD eu, din punct de vedere strict juridic, am prezentat “cate o varianta pentru orice situatie, de la cea mai simpla la cea mai complexa.” Numai ca justitia nu iese in strada sa tipe si nici nu cred ca e ncesar sa pun pe bloguri aceste variante. Insa membrilor de sindicat care ma contacteaza telefonic sau pe adresa de mail SUNT OBLIGATA SA LE SPUN CE/CUM AM GANDIT. In principiu, tin legatura cu presedintii de filiale.

  8. micutzul says:

    @ Elena
    Oare va ganditi si la varianta la care ma gandesc eu si la care se gandesc multi dintre noi ?

  9. ELENA says:

    @micutzul
    De unde sa stiu eu la ce te gandesti tu?
    Citeste, in schimb, ce / cum gandesc eu, care sunt obligata “sa gandesc … cu sonor”!