Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Prãbuşirea unei speranţe sau dispariţia unei iluzii?!?

Nu sunt membru al nici unui sindicat. Asta înseamnã cã opiniile mele sunt “de pe margine”, iar de acolo nu se vede întotdeauna foarte bine. Cu toate astea, câteodatã, s-a dovedit cã de pe margine se vãd chestiuni pe care cei “dinãuntru” nu le mai observã. Cãci, nu-i aşa, “obişnuinţa este a doua naturã” chiar şi la sindicalişti.

Cei care urmãresc acest site îşi dau seama cã eu nu mã pot referi decât la un sindicat al militarilor. Cum cei activi nu au voie sã aibã sindicat, în ciuda insistenţelor mele, şi nu mã refer doar la articolele publicate pe acest site, este clar cã ceea ce voi spune acuma se referã la sindicatul rezerviştilor. Mã rog, nu se numeşte chiar aşa, dar, fiind singurul, nu cred cã îl va confunda cineva.

Atunci când s-a constituit am aplaudat iniţiativa. Cârcotaşii mai necredincioşi decât însuşi Toma, se pot convinge accesând acest link http://www.altfel.info/observator/314-se-mica-marea-muta.html

Pe parcurs, le-am urmãrit activitatea cu simpatie, dar mai ales cu speranţã. Sporadic am mai schimbat opinii cu unii dintre membrii sindicatului, iar atunci când mi s-a pãrut cã aş fi avut de spus ceva ce le-ar fi putut fi de folos, n-am ezitat sã le spun. Evident, prin intermediul internetului, neavând contact direct cu nimeni din conducere. La un moment dat, un “coleg de pensie” mi-a spus cã lui i se pare ciudat faptul cã lideri ai sindicatului participã la emisiuni televizate în care îşi dau cu pãrerea despre chestiuni de naturã politicã sau istoricã. Chestiunea mi-a stârnit şi nedumerirea şi curiozitatea şi m-a determinat sã urmãresc şi eu asemenea emisiuni. Cu un astfel de prilej, am constatat cã, într-adevãr, deşi se prezentau ca fiind din partea sindicatului, unii lideri de sindicat fãceau aprecieri cu privire la chestiuni care nu au nici o legãturã cu obiectivul sindicatului. Cel puţin în mintea mea, sindicatul ar trebui sã aibã ca obiectiv apãrarea drepturilor legale ale membrilor sãi, nicidecum repararea istoriei României sau regularizarea politicii mondiale. Fiind convins cã astfel de abordãri vulnerabilizeazã sindicatul, care poate fi acuzat de detractorii sãi de implicare politicã, am semnalat acest aspect la adresa de contact menţionatã pe blogul sindicatului. Desigur, am precizat cã opinia mea nu înseamnã ca oamenii sã nu-şi mai valorifice valenţele intelectuale, dar calitatea de istoric, de exemplu, poate fi pusã în valoare şi fãrã sã te prezinţi ca fiind din partea sindicatului, ci pur şi simplu ca istoric. Sau ca om de litere, dacã se discutã chestiuni literare. Cãci, mi s-ar pãrea la fel de nepotrivit ca un reprezentant al sindicatului sã se apuce de critica poeziei lui…cine vreţi. O poate face în calitate de literat, nu de reprezentante al sindicatului, cãci sindicatul nu are obiective literare! Nu ştiu dacã a citit cineva opinia mea şi nici dacã i s-a acordat atenţie.

Am amintit cele de mai sus pentru cã, zilele astea am fost martorul involuntar al unor discuţii între diverşi lideri “centrali” ai sindicatului şi unii lideri de filiale, sau simpli membri de sindicat. Sincer, nu mã aşteptam ca într-un interval atât de scurt scurs de la înfiinţarea sindicatului sã se adune o listã atât de lungã de acuze, de o parte şi de alta. Mie, chestia asta îmi spune cã:

-ori sunt “binevoitori” strecuraţi în sindicat, care sapã la stabilitatea organizaţiei;

-ori s-au adunat cam prea mulţi veleitari, care doresc sã foloseascã în scopuri proprii vehiculul sindical;

-ori au dat unii de prea mult “dulce” şi nu mai vor sã renunţe (chestiune cu dublã semnificaţie, care ar presupune cã nu prea au fãcut ceea ce trebuia sã facã, pentru cã, dacã ar fi fãcut, nu li s-ar fi pãrut deloc dulce!);

-ori din toate astea câte ceva şi, poate, şi încã ceva pe deasupra, cum ar fi eventuale animozitãţi de naturã personalã.

Oricum, indiferent care este realitatea, mi-e clar cã ceva e-n neregulã. Iar dacã ţin morţiş sã şi cântãresc greutatea acuzelor reciproce, mã tem cã ceva pe acolo deja pute şi n-am reţineri în a folosi acest termen.

Pãcat! De mai multe ori, pãcat! Vom asista la prãbuşirea unei noi speranţe? Sau nu a fost decât o iluzie?

Scris de … Altfel

Luni, 29 Noiembrie 2010

Etichete: ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

3 Responses to “Prãbuşirea unei speranţe sau dispariţia unei iluzii?!?”

  1. parablue says:

    Hm…
    Mă întristează opiniile semnalate ! De ce ? Cam aceleași aspecte le insinuam și eu mai akum vreo căteva luni. Atunci am fost ,,invitat,, să fiu pozitiv și ,, să pun aceste mici imperfecțiuni pe seama lipsei de experiență ,, !Am făcut câțiva pași înapoi…
    Acum mă alătur autorului și spun că ar fi păcat să pierdem acest inaugural !
    Zile mai bune !

  2. DEL´MARE says:

    Asa e ! Zi-le marinare,zi-le ca le zici bine! Si eu am semnalat ca sunt multe nereguli si abuzuri,le stiu din interior.Cine-i fraier si pune botu,va pierde orice speranta de mai bine. Pacat!

  3. lucius says:

    Domnilor,
    Nu spun ca … nu aveti dreptate, dar … haideti sa vedem si ce au facut.
    Sper sa nu ma acuzati ca “le tin partea” – dovada sunt chiar acuzatiile la adresa mea a celor din conducerea sindicatului si a filialelor acestui sindicat
    Dupa stiinta mea, acest sindicat, pe cale juridica, ne reprezinta cel mai bine. Ca orice organizatie in care sunt mai multi oameni, apar diverse probleme/controverse/frictiuni. De ce apar aceste … probleme? Cred ca dintr-un singur motiv: aceasta organizatie nu a fost infiintata … cu dedicatie, catre un anume mare sef din armata, care acum la pensie trebuie sa-si gadile orgoliul propriu, bla, bla, bla … iar noi cei multi sa avem functiile creierului blocate, astfel incat sa fim convinsi ca numai acesti oameni ne pot salva.
    Iata ca o mana de oameni, care nu au avut in spate “adevarate motoare de propulsare”, au reusit sa infiinteze un sindicat care are si filiale in tara, au organizat un miting in pofida tuturor piedicilor care li s-au pus si ce este cel mai … de apreciat, au avut primele victorii in instantele romanesti.
    Stiu, nu trebuie sa ne “imbatam cu apa rece” – drumul spre victoria finala (a se citi normalitate) este lung, anevoios si plin de baricadele … fie vorba intre noi, si ale puterii si ale opozitiei.
    S-a facut referire in articol, la faptul ca in diverse emisiuni TV, “unii lideri de sindicat fãceau aprecieri cu privire la chestiuni care nu au nici o legãturã cu obiectivul sindicatului”. Sincer, o astfel de abordare ma surprinde: intamplator am vazut si eu o astfel de emisiune, in care moderatorul a fost cel care a facut o abordare … hai sa-i spunem tedentioasa. Numai ca liderul sindicatului a raspuns, aducand subiectul in cauza la ceea ce interesa pe sindicat, deci pe noi.
    Poate doriti sa spuneti altceva: ca se prezinta situatia noastra prea putin in mass-media … ca liderii nostri vorbesc maxim 2 fraze … ca subiectul nostru este foarte putin mediatizat de moderatori … in fine, ca moderatorii in complicitate cu ceilalti invitati, dupa ce prezinta in trecere problema noastra, ii intrerup in mod brutal pe liderii sindicatului si nici nu le mai acorda o alta ocazie de a vorbi.
    Din punctul meu de vedere, cred ca aceste lucruri nu s-ar intampla daca invitatia ar fi facuta din timp (cu 1 zi inainte, sau dimineata pentru seara), daca ar exista o discutie preliminara cu moderatorul, pentru a se stabili de comun acord cat v-a spune si ce v-a spune liderul nostru. Mai mult, daca ati observat au fost intrebari in care liderul nostru nu putea raspunde fara o informare corecta din partea ministerului.
    Si atunci pe cine dam vina??? Si de ce?? Sa dam vina de exemplu pe domnul analist militar Radu Tudor??? – care, cu toata orientarea lui catre armata, nu a facut nici o emisiune in care sa invite pe liderii sindicatului???
    Sa dam vina pe … o doamna pe nume Ana, care numai este in fruntea sindicatului si ma intreb si la ora actuala care a fost rolul ei???
    Sa dam vina pe acei “binevoitori” pomeniti in articol?? – eu unul inclin mai mult pentru acest punct de vedere … din mai multe considerente … si cred ca de aici vine si “putoarea”.
    Va intreb la modul cel mai sincer, cred ca nu si credul, daca cunoasteti cat de mare este dorinta acestor lideri de sindicat pentru a ne reprezenta cat mai bine si cu ce probleme se confrunta in acelasi timp?? Si pentru a fi inteles foarte bine, eu unul le recomand sa foloseasca la maximum posibil televiziunile locale