Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Şef de parcelă – Povestire de Dorel Pietrareanu

Hotărât lucru, nu mi-au plăcut evenimentele importante care urmau să aibă loc în unitate. De fapt nu evenimentele în sine (depunerea jurământului, începerea ciclului de instrucţie, vizite ale unor şefi de la eşaloanele superioare etc), ci pregătirea pentru acestea.

Aveam în vremea aceea un “şef mai micuţ, dar tot şef se chema” care nu prea mă avea la ficaţi, pentru că l-am prins că umbla cu diverse chestii care, în vremurile de azi, post-revoluţionare, s-ar numi “acte de corupţie”. Mare, mică, nu contează: tot corupţie se cheamă. Şi, cu timpul, devenise aproape cert faptul (şi colegii mei mai mari sesizaseră!, dar din laşitate sau din teamă că vor pierde o rampă de lansare sau de avansare, tăceau), deci era sigur că tovarăşul locotenent Pietrăreanu devenea şef de tarla pentru batalionul nostru, adică aveam şi eu “putere”: eram cel care dădea ordin pentru înşfăcat hârleţul, mătura, tomberonul, grebla şi, fireşte, tot eu eram cel care dădea ordinul de împrăştiere, adică “La treabă…” Parcă mă pregăteau ca în calitatea mea de locotenent de transmisiuni să dau doctoratul la săpat, greblat, cosit, văruit, scos gunoaie, curăţat în zona de responsabilitate a batalionului.  Adică, mă trecuseră de la pluton, la batalion şi eu nu apreciam…

Era şi frig şi mizerie şi muncă fizică… De îngheţat picioarele de ploaie, nu mai spun! Nu am murit, am supravieţuit! Mă uitam la unii soldaţi mai pirpirii, şi îmi era milă… Dar: “La război, ca la război!”  Am văzut multe şi am simţit pe pielea mea multe… Poate că m-au călit… Poate!!?? Dar nu asta a contat… cât mai ales, senzaţia de umilire pe care o resimţeam la fiecare clipă. Am trăit alături de soldaţii mei clipe care, cu siguranţă, ne-au unit… Probabil că de aceea ne-am şi reîntâlnit la Predeal. Niciodata nu am fost prost! Am fost uşor de influenţat de chestiile din jurul meu! Dar am învăţat că trebuie să învăţ, şi prin urmare, învăţ zi de zi să mă controlez, măcar… Încă mai învăţ! Dar nu e ceva extraordinar… E doar viaţa… pe plaiurile mioritice!

Pentru mine aceste acţiuni erau un calvar şi pentru faptul că îmi întrerupeau şedinţele de învăţat sau de antrenament Morse cu militarii, şi trebuia să le recuperez după-amiezile, după ce erau rezolvate problemele gospodăreşti ce ţineau de pregătirea acelor evenimente. Iar pregătirile nu se făceau într-o zi, două… Că trebuia să le recuperez n-ar fi fost aşa o mare problemă, dar eram şi eu tânăr şi preferam ca, seara, să mă aflu în altă parte decât la cazarmă… Cât vin şi câtă bere s-au stricat, învechindu-se de aşteptarea mea. Dar eu vorbeam, eu auzeam.

Era în şcoala militară un colonel care, să mă ierte Dumnezeu dar, cred că omul ăla văzuse soldaţi doar la televizor. Nu l-am crezut eu nici atunci, în şcoală, când ne zicea să lăsăm soldatul să doinească din fluier… Da, dar nici mie nu-mi cânta magnetofonul! Niki şi Gică, foştii mei colegi de clasă, mă mai luau şi ei peste picior, antrenamentul în specialităţile conduse de ei nefiind atât de pretenţios, prin aceasta eu neînţelegând că specialităţile lor nu erau la fel de importante.

Trecuse vreun an şi ceva şi eu tot aşa băgat în… seamă eram, până când comandantul de batalion, care, la propriu şi la figurat, semăna cu regretatul actor Amza Pellea, probabil plictisindu-se şi el cu mine că nu ratam pregătirea niciunui eveniment, m-a întrebat dacă eu chiar nu am ceva mai bun de făcut, decât să mă ocup de activităţi gospodăreşti. N-am aşteptat să mă întrebe de două ori şi pe nerăsuflate i-am spus (pardon: raportat!) toată tărăşenia. M-a întrebat dacă am dovezi şi eu i-am zis (ştiind şi contând pe faptul că are un dezvoltat simţ al umorului):

-Peste două săptămâni “dovezile” mele trec în rezervă, aşa că trebuie să vă cam grăbiţi, mai ales că unele fapte sunt considerate a fi făcute în contul dumneavoastră…

Nu ştiu ce discuţie vor fi avut ei, cert este că de atunci am scăpat de activităţile gospodăreşti pentru evenimente majore, dar comandantul “Amza” m-a propus la comandantul regimentului ca, la astfel de evenimente, să fiu numit comandantul gărzii drapelului. Chestia asta a avut şi efecte colaterale (nu “pierderi colaterale”!): fiind comandantul gărzii drapelului, erai în faţă lângă şefi, la paradă, la defilarea regimentului.

Şi aşa m-a remarcat şi pe mine viitoarea soţie: eu defilam imediat după comandant, sau după şeful de stat major. Până la prima defilare în această ipostază, viitoarea mea nevastă nici nu prea ştia că eu “prestez” prin regiment. Păi cum să vadă!? Ea lucra în comandamentul unităţii, iar eu eram responsabil cu activităţile gospodăreşti ale batalionului! Păi cine s-ar fi uitat la mine!? Acum, fiind şi eu mutat mai în faţă, îmi ziceam aşa în colţul gurii, fără să mă audă lumea: “Altfel vede ţăranul politica partidului!”

Acuma dreptu-i că, am cam avut şi eu grijă să afle (că fata-mi plăcea!): mi-am pus în funcţiune tot arsenalul, toate antenele, că doar lucram la transmisiuni, nu? Ştirile despre mine ajunseseră să o agaseze. Nici la radio sau la televizor nu vorbeau ăia aşa de des despre Ceauşescu, cum aveam eu grijă să i se vorbească Soniei, viitoarea soţie, despre mine.

Şi i s-a vorbit!

Are şi întâmplarea “legile” ei!

Dorel Pietrareanu

Etichete:


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

5 Responses to “Şef de parcelă – Povestire de Dorel Pietrareanu”

  1. sTOPs says:

    DACĂ ERA CENTRALISTĂ … SIGUR STĂTEA PE FIR … ȘI CULEGEA INFORMAȚII … ȘI TOT SIGUR E CĂ AȚI URCAT REPEDE ÎN TOPUL DOMNIEI SALE !

  2. tupak amaru says:

    inainte de 1989 , fiecare serviciu secret , din blocul estic , era expert intr-un anume domeniu . securitatea era experta in DEZINFORMARE . nu-i asa domnule pietrareanu ? intotdeauna compar ceea ce spuneti , cu ceea ce spune cartianu , in “adevarul” . interesant , foarte ineresant .
    foarte multi va admira harul . corect . eu va admir chiar mai mult ( prestatia profesionala ) .
    v-am mai comentat doar o singura data . acum este a doua si ultima .
    cei drept , “subtilitatile” dumneavoastra si ale cartianului , prind inca bine , la popor . si intotdeauna , dupa astfel de postari , urmeaza ceva rau , pentru militari . de data acesta , chiar sunt curios ce ?!

  3. Altfel says:

    Citez din articol: ” … umbla cu diverse chestii care, în vremurile de azi, post-revoluţionare, s-ar numi “acte de corupţie”.
    Ati auzit pe undeva, in vremurile de azi, post-revolutionare, prin Armata, de coruptie? In afara de DEX, vreau sa zic. A auzit cineva de asa ceva in Armata post-revolutionara?!? Dar nu articole din presa, privind diverse case, obtinute de diversi … diversi, prin diverse metode … ramase tot asa cum erau inainte de aparitia articolelor! Si nici articole privind plecarea in diverse misiuni contra diverse costuri, ca si astea tot articole au ramas. Ca de avansarea contra-naturii, nu contra-cost, nici macar in DEX nu se pomeneste!

  4. ELENA says:

    Dorel, cine era comandant de regiment pe vremea aia?

  5. VIS says:

    @ELENA
    Tatăl CENTRALISTEI …