Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

Singurătatea Amiralului de cursă lungă ! (partea I)

Amiralul Marin mai stă un pic la conducerea Armatei. Între timp Armata îşi mai face o  cruce mare, îşi mai trage o dată sufletul şi visează la un comandant care să nu aibă numai servitute ci măcar un pic de onoare ! Măcar un pic de onoare. Atât cât să-i ajungă pentru următorii ani de mandat prezidenţial dacă nu pentru mai mult timp!

Acuma nu că ne-ar deranja înlocuirea unuia sau altuia dintre strategii desăvârşiţi de la SMG, dar chiar aşa frate’, să nu mai ai pic de simţire pentru cuponul de pensie al Amiralului? Că dacă e să te iei după niscai legi, el ar trebui să iasă la pensie în toamna asta. Aşa, ce-o să facă? N-o să-şi ia „compensatele” şi-o să trebuiască să renunţe la pensie aşa cum făcu, mai alaltăieri ditamai ministrul oalelor şi ţucalelor sparte?

Tocmai când îşi potrivise şi el ceasul biologic pentru o ieşire cât de cât onorabilă la pensia mult-dorită şi, probabil, acceptabil-de-meritată, Amiralul Marin fu chemat, printr-un decret prezidenţial, dealtfel previzibil, să mai asigure, încă o dată, pentru a câta oară, coeziunea, stimăciunea şi respectăciunea poporului militar pentru întâiul său cârmuitor. Popor militar care, nu-i aşa, aplaudă frenetic şi tăierile soldelor dar şi vopsirea lui în noua culoare de camuflaj: „Kaki-nesimţit”!

Personal, îmi pare rău că nu l-am prins pe Amiral în perioada strategică a domniei sale, atunci când se pregătea pentru funcţiile importante cu care avea să-i păcălească pe foştii lui colegi operativi! Eu nu l-am prins realmente nici la Divizionul de Rachete Navale. Deşi Registrul Istoric ne minte că ar fi trecut pe acolo vreo 10 luni după absolvirea Institutului de Marină, tot acelaşi Registru Istoric îl pârăşte pentru „răul de mare pronunţat” şi pentru incapacitate de a conduce navele pe mare datorită acestuia.

Să nu vă închipuiţi însă că Amiralul este fericit!

Închis în carapacea lui pseudo-matematică, el nu ştie decât cum să-şi planifice derobarea din înalta funcţie care nu prea i s-a potrivit. Decât politic. El nu are prieteni, doar foşti colegi. Şi nici camarazi. Doar subordonaţi. Luat la „mişto” şi pe la Bruxelles şi pe la diverse reuniuni de lucru, el întrupează doar obedienţa subcutanată a dependentului faţă de drogul supunerii. Coabitarea domniei sale, pentru alte câteva luni, cu alţi diverşi zeci de mii de militari nu va provoca, în mod oficial, valuri de nemulţumire. În schimb va provoca, în continuare, valuri de greaţă şi de sictir. Domnia sa nu s-a considerat, niciodată vreun port-drapel al Armatei, ci un simplu funcţionar cu ochii „maro” în sus, către farul călăuzitor care, nici el, nu dă doi bani pe spiritul militar. Asta şi-a şi dorit Marele Far Călăuzitor: nu creiere, ci izmene şi nu caractere, ci excrescenţe executive!

Matematica elementară nu se potriveşte cu filosofia onoarei militare, iar numărul de stele de pe umăr nu caracterizează în nici un caz inteligenţa acţională, ci doar, în cel mai fericit caz, inteligenţa bişniţei politice cu sufletele foştilor colegi. Probabil de aceea a acceptat Amiralul să fie subordonat fostului său subordonat care organiza, subofiţereşte, mesele festive pe vremea când nici Armata nu ştia să stea în genunchi şi nici buzele fierbinţi nu ajunseseră etalonul epoleţilor!

Amiralul a fost şi este singur. Şi el ştie asta. Este cea mai gravă problemă a unui comandant, pe timp de pace sau război: neîncrederea malignă a subordonaţilor. Să dea Domnul ca măcar, în ultimele sale luni de trăire militar-activă  să aibă acel puseu de onoare care să-i facă loc în galeria Şefilor SMG: recursul la onoarea publică a Armatei Române!

(va urma)

Ovidiu Mihalache

Etichete: ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

13 Responses to “Singurătatea Amiralului de cursă lungă ! (partea I)”

  1. eu says:

    Nu a avut si nici nu va avea onoare. Cuvantul acesta se invata nu numai in armata, ci si in cei 7 ani de acasa. Si-atat timp cat il va santaja pe intaiul om al natiei cu dosarul flota, intaiul militar al armatei va fi intangibil. Dar poate scapam dracului de el, ca ne-am cam saturat de cat a pupat in cur pe mai marii zilei.

  2. Covasneanul says:

    Nu-l cunosc pe individ. Ca rachetist trăit prin creierii munţilor, am tânjit mereu după freamătul mării şi am profitat din plin de farmecul acesteia în concedii sau pe timpul aplicaţiilor de la Capu Midia. Tot timpul am trăit cu impresia că marea formează oameni cu o dârzenie şi demnitate deosebită, lupi de mare, în stare să se pună în calea furtunilor! Amiralul n-a opus nici o rezistenţă furtunilor capricioase şi demolatoare ale camarilei băşesciene, va rămâne în galeria şefilor armatei ca o molie umedă, în siajul Încrucişătorului! Am onoarea, unitarilor!

  3. lucius says:

    M-ar incanta tare mult daca acest articol s-ar incheia simplu, cu …
    HAI SICTIR!

  4. Gourkha says:

    Adevarul ca un om cu rangul sau poate schimba in cateva minute istoria Romaniei. E blamat de cei mai multi subalterni, colegi de generatie, rezervisti, e conştient – dar si eu sunt sigur ca in interiorul sau se da o lupta. In fond, una este sa fii marinar militar si alta ˝barcagiu˝ comercial, desi Marele Matroz a dorit sa creeze impresia la Ziua Marinei ca si el ar fi militar, nu ˝barcagiu˝.

    Depinde ce va alege amiralul, eu as prefera sa fie marinar militar adevarat. Sau poate are nevoie de o conjuctura sa se decida, cum a avut generalul Milea in ´89.

  5. roarmy says:

    Gourkha, daca sugerezi ca se va sinucide in viata asta precum a facut Milea, cred ca te inseli. Daca nu are curajul sa cracneasca in fata marilor sefi, iti garantez ca nu va avea taria de caracter necesara sa se sinucida. De fapt , de ce ar face asta?
    La fel ca toti generalii romani(98%) este si el doar cu ochii pe …..pensie intrucat a acumulat probabil suficient sa duca un trai linistit in continuare. Facem pariu ca dupa pensie il vedem deputat sau senator?
    Deci, nici macar taria de a se retrage in barlog dupa trecerea in rezerva nu o va avea……

  6. lucius says:

    Cultiva-te mai intai. Cultivarea vine citind, dupa care te poti exprima … liber. Nu de altceva, dar asa ne mai amuzam si noi … capitane.

  7. altfel says:

    Gourkha,
    Sfatul meu sincer si dezinteresat este sa nu speri, ca iti consumi sperantele in zadar! Si nu fi nici ingrijorat de vreo lupta interna! Nu e cazul.
    Roarmy,
    Macar modifica procentul ala din paranteza, daca tot ti-ai dat seama ca te-a luat tasta pe dinainte cand ai tastat formula aia cu “Toti generalii…”. Nu de alta, dar e Cineva acolo sus, care ne da peste degete cand nu ne asteptam, daca vorbim cu pacat. Gandeste-te macar la faptul ca nu ii cunosti pe toti.
    Lucius,
    Ai formulat finalul cel mai adecvat.

  8. Gourkha says:

    @altfel. Primesc sfaturi si iti dau dreptate. Acum te-as ruga sa ma asculti si tu pe mine. Am un motiv sa sper asa si incerc sa argumentez. Te intreb ceva? Dincolo de unitare, criza, obida pe armata prostie etc., tie nu ti se pare ca sistemul de siguranta e pus intenţionat la pamant? Orice si oricate trupe interne ai avea, sunt trupe ˝usoare˝, ele sunt protejate de armata, fara armata – expunerea e totala, cu cateva rachete (transnistrene , de exemplu), s-a terminat cu acele trupe. Eu cred ca tot ce se intampla (distrugerea efectiva a trupelor de rezerva si demoralizarea celor active din MApN) este realizat cu intentie, constituie un preludiu pt. un pas 2. Pasul 2 – pe fond de nemultumiri populare masive inerente in aceasta toamna-iarna, demoralizarii fortelor active din orice minister, a decimarii trupelor de rezerva etc. – ce se poate intampla? Nu cumva declararea independentei unui teritoriu? Pe bune acum, gandeste-te bine!

    Nici macar nu sunt original – am intalnit aceasta varianta si la activi din structuri inalte, de aceea am spus ca amiralul poate avea revelatii.

  9. altfel says:

    Gourkha,
    Cand am zis sa nu fii ingrijorat de vreo lupta interna, m-am referit la afirmatia pe care ai facut-o ca in interiorul personajului s-ar da vreo lupta. Eu, sincer, nu cred ca se da, vreo lupta. Actioneaza asa cum stim, dar lucid si constient, fara remuscari sau angoase. Asta e personajul! Iar cand am sugerat sa nu speri, aveam in vedere afirmatia ca un om cu o astfel de pozitie poate schimba istoria. Toti ne-am dori sa fie schimbata istoria Romaniei, dar n-are rost sa speram ca personajul cu pricina ar face-o.
    In rest, din pacate, nu pot decat sa marturisesc ca si pe mine ma incearca de mai multa vreme senzatia ca se actioneaza deliberat intr-un anume sens distructiv. Dee Domnul sa ne inselam, nu?

  10. autorul says:

    Stimati domni,

    Nu prea inteleg de ce va certati! Si pentru ce anume!
    In definitiv Armata e una singura. Sau, or fi mai multe?

  11. altfel says:

    Autorule,
    Cine se cearta, bre?!? Si unde? Ca vrem sa asistam si noi. Se da si ceva la sfarsit? Bere, mici? Sau, de fapt, vrei sa incepem acum sa ne certam pe tema “cate armate sunt?”. Depinde ce introduci in notiunea “Armata”. Dupa ce imi spui, pot continua. Altminteri s-ar putea sa bat campii. Si inca ceva. Cate Armate sunt…unde? Vorba “Divertis”-ilor…”De la noi din tara”?!? Sau, ai pus “otzeste” intrebarea!?! Da’ hai sa-nchei si eu tot cu o intrebare: “Care…Armata e una singura”?!?

  12. armaghedon says:

    limbaj cenzurat