Admitere Materat - UBB Cluj-Napoca - Managementul Securității în Societatea Contemporană

25 IULIE 2018, ZIUA RADIOLOCAȚIEI

 Radarul TPS-77

Radarul TPS-77

Onorați radiolocatorişti, la 25 iulie aniversăm Ziua Radiolocaţiei, gen de armă din Armata României, prilej de reîntâlnire al oamenilor care și-au dedicat viața și cariera armei Radiolocație, aleasa vieții noastre de militari. Celebrăm împreună această aniversare, indiferent de grad, soldaţi şi gradaţi profesionişti, subofiţeri, maiştri militari şi personal civil contractual, ofiţeri şi generali, amintindu-ne de timpul petrecut împreună, de momentele frumoase şi de realizările personale, atât de dragi fiecăruia dintre noi. În prezent, radiolocația este constituită ȋntr-o Brigadă ȋn subordinea SMFA, parte a efortului de securitate al spaţiului aerian, integrat în cel al NATO. Cercetarea, supravegherea prin radiolocaţie a spaţiului aerian și transmiterea datelor, asigură luarea deciziilor de angajare şi contracarare oportună a ameninţărilor aeriene, pentru apărarea spaţiului aerian al României şi al flancului estic al alianţei.

Radarul a fost inventat ca urmare a eforturilor independente desfășurate de către cercetători renumiți din ţări diferite, care au formulat principiile fundamentale și au brevetat invenţii tehnice importante ȋn domeniu.

Foto nr. 1. Sistemul de fortificatii al Cetatii Bucuresti

Foto nr. 1. Sistemul de fortificatii al Cetatii Bucuresti

În România, supravegherea spațiului aerian a ȋnceput ȋn anul 1913, când Comandamentul Cetății București a organizat supravegherea spațiului aerian ȋmpotriva loviturilor din aer a obiectivelor militare și civile, precum și a populației, cu ajutorul observatorilor aerieni. Ulterior aceasta a evoluat de la Cercetarea Aeriană, la Pândă Aeriană, Observare, Informare și Legături Aeriene (OILA), Radiolocație, Trupe Radiotehnice, Trupe de Radiolocație și din nou Supraveghere Aeriană. Prin participarea României la războaiele mondiale și ȋn funcție de dinamica statutului geopolitic (țară neutră, pro-Antanta, pro-occidentală, pro-germană, anti-sovietică, anti-germană, pro-sovietică), supravegherea aeriană a fost ȋmbunătățită, modernizată și ȋnzestrată cu mijloace tehnice tot mai performante. Ȋn data de 15 august 1916, cu două săptămâni ȋnainte de intrarea României ȋn Primul Război Mondial, prin Înaltul Decret Regal 1660/22.06.1915, a luat ființă Corpul Observatorilor Aerieni ȋn cadrul Serviciului de Apărare Contra Aeronavelor, subordonat Comandamentului Cetății București, prima structură specializată din armata română cu misiunea de supraveghere a spațiului aerian și informărea autorităților asupra pericolului aerian. S-au ȋnființat 22 de posturi de observare îndepărtată și ȋnștiințare, dispuse în jurul capitalei, la 50-60 km ȋnafara Sistemului de Fortificații al Cetății București. (Foto nr. 1, Internet) Exista și o rețea de informare prin prefecturile capitalelor de județ. Ulterior, pe baza experienței de război, ȋn special datorită evoluției aviației, supravegherea spațiului aerian s-a dezvoltat foarte mult. În anul 1933 a luat ființă Serviciul General de Pândă și Alarmă a Teritoriului, primul organ specializat pentru supravegherea spațiului aerian național. În anul 1939 s-au organizat cursuri pentru instruirea cadrelor militare şi a militarilor în termen ca „pândari aerieni” ȋn regiunile aeriene Bucureşti, Iaşi şi Cluj. În luna martie 1940 ȋn paralel cu pânda teritorială au luat ființă baterii de pândă aeriană mobile ȋn subordinea A.3 și A.4, dislocate ȋn Moldova reȋntregită. Din 22 iunie 1941, Serviciul General de Pândă și Alarmă a colaborat cu Pânda prin Detecție Electromagnetică din structura Misiunii Militare Aero a Germaniei ȋn România. Instruirea se făcea ȋn baza Deciziei Ministeriale 1121/03.01.1941 ȋn Centrul de Instrucție din Regimentul Geniu-Aeronautică, Ghencea. Ȋn anul 1942 Centrul s-a transformat în Şcoala de Pândă şi Alarmă T.F.F., avȃnd şi Compania Școală de Subofiţeri pentru Serviciul General de Pândă şi Alarmă.

Data de 18 iunie 1943 marchează debutul oficial al primelor acțiuni de radiolocație pe teritoriul României. Informațiile spionajului românesc

Foto nr. 2 Radarele Würzburg-Gigant si D

Foto nr. 2 Radarele Würzburg-Gigant si D

privind iminența unui raid aerian american strategic asupra complexului petrolier de pe Valea Prahovei, au stat la baza hotărȃrii comune romȃno-germană de dislocare ȋn România (litoral, București și Valea Prahovei) a 13 radare Freya (pentru descoperirea țintelor și alertă aeriană) și 33 de radare Würzburg (pentru dirijarea focului artileriei antiaeriene), care asigurau cu informații aviația de vânătoare și artileria antiaeriană germană și română. (Foto nr. 2 și 3, Internet) Serviciul Secret de Informații Român (SSI) a aflat data raidului american asupra Ploieștiului, 1 august 1943, cu o săptămână ȋnainte de a avea loc. Pe baza acestei informații, radarele, aviația de vânătoare și artileria antiaeriană au fost bine pregătite și și-au ȋndeplinit pe deplin misiunea. Raidul a fost un eșec de mari proporții, ocultat pȃnă ȋn ziua de azi!? Ȋn scop propagandistic (Nihil novi sub sol), președintele Roosevelt l-a prezentat ca un „succes”, dar pe 15 august recunoaște ȋn Congres, că a fost un „dezastru”.

Foto nr. 3. Radare Freya

Foto nr. 3. Radare Freya

La 19 iunie 1943 Serviciul General de Pândă Aeriană a fost ȋnlocuit cu Serviciul de Informare Aeriană și Centrul General de Informații Aeriene, completat până ȋn 16 septembrie cu Detașamentul de Pândă Radio, cu 3 batalioane. După război a continuat modernizarea supravegherii aeriene. La data de 15.09.1948 a luat ființă Secția Pândă Aeriană și Regimentul de Pândă Aeriană ȋn garnizoana București La 15.11.1948 s-a ȋnființat Compania Școală Regimentară. În perioada 1948-1950 instruirea cadrelor şi a militarilor în termen Pândă Aeriană s-a desfășurat ȋn Batalionul de Instrucţie din Regimentul de Pândă Radio, Iasmin-Băneasa (acum Centrul 85 Comunicaţii Aero şi Informatică „Sublocotenent Gheorghe Robescu”).

Pregătirea ofițerilor de radiolocație pentru nevoile apărării antiaeriene a teritoriului a început în anul 1949 în cadrul Școlii de Ofiţeri de Transmisiuni, Sibiu, unde la 02.07.1949 a luat fiinţă Batalionul 5 Radiolocaţie Elevi. Ȋn data de 01.08.1949 a fost ȋnființată prima companie de radiolocație ȋn cazarma „Trifoiul”, București-Băneasa, cu misiunea de instruire a echipajelor radarelor Würzburg (capturate de romȃni, confiscate de sovietici și revândute României), AN-TPS-3 și SCR-527A importate din URSS. În anul 1950 ia ființă Serviciul de Observare, Informare, Legături Aeriene (OILA) având ȋn compunere: 3 batalioane independente radio OILA (Timișoara, Orșova-redislocat la Craiova și Constanța); 3 batalioane independente OILA (București, Cluj și Alba Iulia-redislocat la Bacău); Secția OILA; Centrul de instrucție OILA și Cp. Rd.Lc. „Trifoiul”. Ȋn baza Ordinului M.St.M. C.L.-7628/12.06.1950 şi Ordinului C.A.A.T. C.L.-11966/01.07.1950, la data de 3 iulie 1950 a fost înfiinţat Centrul de Instrucţie Pândă Aeriană, Iasmin-Băneasa, din Batalionul de Instrucţie Pândari Radio. Ȋn anul 1950, Centrul de Instrucţie OILA s-a mutat la Periş, şoseaua Bucureşti-Ploieşti, Km 32. În anul 1952 sistemul radiotehnic cuprindea Cp. Rd.Th. Vânju Mare, Ciacova și Palas, cu radare tridimensionale P-20 și P-3A și posturile radiotehnice Chișineu Criș, Hunedoara și Pitești Vest, cu radare de tipul P-3A. Subunitățile erau subordonate batalioanelor independente radio OILA, de la 15 mai 1952 regimente radio OILA (R.269, Timișoara, R.181, Craiova, R.110, Constanța). Pe aerodromurile Craiova, Deveselu, Siliștea Gumești, Caransebeș și Ianca au fost instalate radare P-3 și P-3A. După ȋnzestrarea cu radarele P-8, s-au ȋnființat companii radiotehnice la Oravița, Târgu Jiu, Mediaș, Alexandria, Roșiorii de Vede, Tecuci, Chinteni/Cluj, Băișoara/Cluj și Halchiu/Brașov. Sistemele OILA și radiotehnic au coexistat până ȋn 1955, când sistemul OILA a fost desființat.

Ȋn luna decembrie 1952 B. 5 Rd.Lc. Elevi din Şcoala de Ofiţeri de Transmisiuni, a devenit Şcoala Militară de Radiolocaţie Sibiu, care a format și ofițerii OILA. În anul 1953 Şc. Mil. de Rd.Lc. a fost mutată la Brașov în Şcoala Militară de Artilerie Antiaeriană. Prin Ordinul C.A.A.T. din 17.08.1953, Centrul de Instrucţie OILA s-a transformat în Batalionul 738 Instrucţie OILA. La 01.05.1955, a absolvit la Brașov prima promoție (singura) de ofițeri tehnici de radiolocație. Absolvenții erau specialiști ȋn unde metrice și unde centimetrice, pregătiți pentru efectuarea întreținerilor tehnice curente și periodice, exploatarea la parametrii optimi și repararea radarelor din armata României.

Prin ordinul M.F.A. CL 74/25.07.1955 au luat ființă Trupele Radiotehnice, imediat după crearea la 14 mai 1955 a Pactului de la Varșovia (România a fost membru fondator), ca reacție la amenințările din partea NATO (fondat la data de 4 aprilie 1949 la Washington), urmare a aderării la 6 mai 1955 a Republicii Federale Germane. Înfiinţarea Trupelor Radiotehnice a determinat și îmbunătăţirea structurii organizatorice pentru perfecționarea instruirii personalului. Conform Ordinului M.St.M. C.L. 74/25.07.1955, Batalionul de Instrucţie OILA s-a transformat în Centrul de Instrucţie Radiotehnic, şoseaua Bucureşti-Ploieşti, Km 32.

Conform ordinelor CL-0074/25.07 al M.F.A. și CL-005632/25.10.1955 al M.St.M., Şcoala Militară de Radiolocaţie a fost mutată ȋn București, str. Drumul Taberei, nr. 9-11 (acum sediul SMFT).

În anul 1956 au intrat ȋn dotare radarele P-8 și P-10 dotate cu aparatură de protecție la bruiajul de radiolocație, iar ȋn anul 1958 primele radare specializate, P-15 pentru ȋnălțimi mici și medii și radioaltimetrele PRV-9 și PRV-10. Ulterior, la sfârșitul anilor ’50 simultan cu avionul MIG-21 s-a introdus ȋn exploatare radarul P-30, destinat pentru cercetarea spațiului aerian și dirijarea la interceptare a aviației de vânătoare, avȃnd ȋn compunere sistemul de recunoaștre a avioanelor proprii și sistemul de răspuns activ, care dubla raza de acțiune a aviației de vânătoare. Pentru asigurarea operativității radarelor, prin ordinul C.A.A.T. C-00208/14.04.1959 se înfiinţează Baza 255 R.M.T.A. şi Radiolocaţie, cu misiunile de: asistenţă tehnică pentru menţinerea în operativitate a tehnicii la sediul beneficiarului şi în bază; lucrări pentru necesităţi operative; casare, triere şi valorificare a tehnicii militare scoase din funcţiune. La 31.03.2005, Centrul 255 Mentenanţă Radiolocaţie a fost desființat.

În anul 1960, ca urmare a restructurării armatei, au loc ample modificări privind instruirea personalului de radiolocație. Ȋn baza Ordinului M.St.M. C.L.-396/01.09.1960, Centrul de Instrucţie Radiotehnic a fost desfiinţat, apoi reȋnființat la 1 septembrie 1966 prin Ordinul M.St.M. C.L. 880/31.1966 și denumit Centrul de Instrucţie al Trupelor Radiotehnice, Ploiești. Ȋn anul 1960 ia ființă Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație, Brașov. Prin ordinul CL-001778/28.07.1960, Şc. Mil. de Rd.Lc. s-a unit cu Şc. Mil. de Art. A.A., devenind Şcoala Militară de Artilerie Antiaeriană și Radiolocaţie, Brașov. În perioada 1961-1970 durata studiilor a fost de 4 ani iar instituția a purtat denumirea de Şcoala Militară Superioară de Artilerie Antiaeriană și Radiolocaţie, apoi Şc. Mil. de Of. Ac. de Art. A.A. și Rd.Lc., din 1966 cu patronimul „Leontin Sălăjan”, cu durata 3 ani”.

Modernizarea sistemului radiotehnic a fost strâns legată de evoluția aviației, artileriei antiaeriene și rachetelor sol-aer, fiind stabil și continuu pe toate direcțiile, la toate ȋnălțimile și ȋn tot spectrul de frecvență. Sistemul a fost ȋmbunătățit ȋn plan uman, tehnic, tehnologic, pregătire pentru luptă și logistic, fiind importate radarele P-35, P-12, P-14 și PRV-11. La 1 august 1965 a luat ființă Bg. 46 Rd.Th/D. 16 Ap.A.A.T., Ploiești, iar la 1 octombrie 1966, Brigada 41 Rd.Th./D. 34 Ap.A.A.T., Timișoara, organizate pe noduri și posturi radiotehnice și ulterior pe batalioane și companii radiotehnice. Până la sfârșitul anilor ’80 au intrat ȋn dotare radare performante, cu protecție la toate tipurile de bruiaj de radiolocație și aparatura de automatizare, inclusiv românești. Din punct de vedere tehnologic, radiolocația a trecut prin cele cinci etape de evoluție a radiotehnicii: generația I (tuburi electronice); generația a II-a (semiconductoare); generația a III-a (circuite integrate); generația a IV-a (microprocesoare) și generația a V-a (știința calculatoarelor și inteligență artificială). S-a acordat importanță deosebită pregătirii cadrelor active și ȋn rezervă, instituțiile militare de ȋnvățământ de radiolocație evoluȃnd conform misiunilor structurilor din care au făcut parte. În anul 1987 Șc. Mil. de MM. și Sof. de Art.A.A. și Rd.Lc. s-a desființat, sarcinile revenind Şc. Mil. de Of. Ac. de Art.A.A. și Rd.Lc. „Leontin Salăjan”. După anul 1990, Radiolocația a trecut printr-un amplu proces de restructurare și dotare. Prin HG 190/22.03.1991 a luat ființă Institutul Militar de Radiolocație „Avram Iancu”, Brașov. La data de 9 august 1991 prin Ordinul M.St.M. S/B 3/1991, C.I. al Tr. Rd.Th. devine Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor din Trupele Radiotehnice. Începând cu anul 1993 Trupele de Radiolocație se subordonează structurii Comandantul Radiolocației/S.M.Av.Ap.A.A., iar din anul 1995 Brigăzile și Centrele de Radiolocație intră ȋn subordinea C.Av.Ap.A.A. Din luna august 1995, Institutul Militar de Radiolocație „Avram Iancu” a fost integrat în Academia Aviației și Apărării Antiaeriene (Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă”), Brașov. Conform Hotărârilor C.S.A.Ț. 42/13.06.1995 şi 137/26.11.1996 şi Ordinului M.Ap.N. 12/21.02.1997, Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor din Trupele Radiotehnice devine Şcoala de Aplicaţie pentru Radiolocaţie. În anul 1998 intră ȋn dotare 5

Foto nr. 4. Radarul ANFPS-117

Foto nr. 4. Radarul ANFPS-117

radare digitale tridimensionale FPS-117 (Foto nr. 4, Internet), se desființează brigăzile, iar structura Comandantul Radiolocației este ȋnlocuită cu Secția Radiolocație/Modulul Instrucție și Doctrină. La 1 august 2001, 9 Centre de Radiolocație se desființează și i-au ființă batalioane și companii de radiolocație ȋn subordinea Bz.Aer. și a Bg.R.S.A. Centrul de la Dej s-a desființat ȋn anul 2004. La 1 octombrie 2001, școlile de maiștri și subofițeri din Brașov și Mediaș s-au desființat și s-a ȋnființat Șc. Mil. de M.M. și Sof. a Forțelor Aeriene „Traian Vuia”, Mediaș.

Din anul 2003, o parte din radarele analogice au fost echipate cu extractoare automate de date pentru transmiterea automată a informațiilor la PC (Punctul de Fuziune a Senzorilor), viteza și precizia de transmitere crescȃnd considerabil. La data de 1 august 2003, școlile de aplicație se desființează și ia ființă Şcoala de Aplicaţie a Forţelor Aeriene „Aurel Vlaicu”, Boboc-Buzău. La 15.09.2004 pe aceeași platformă se mută și Școala Militară de Maiștri și Subofițeri a Forțelor Aeriene “Traian Vuia“.

Ȋn anul 2004 a intrat ȋn exploatare prototipul radarului digital tridimensional Gap-Filler. (Foto nr. 5, Internet) La 1 martie B. și Cp. de Rd.Lc. ies

Foto nr. 5. Radarul Gap Filler, TPS-79 R

Foto nr. 5. Radarul Gap Filler, TPS-79 R

din subordinea Bz.Aer. și a Bg.R.S.A. și intră ȋn subordinea Comandamentului Operațional Aerian Principal (COAP). S-au constituit 5 B.Rd.Lc. și 25 de Cp.Rd.Lc., iar Secția de Radiolocație s-a transformat ȋn Birou de Radiolocație/Modulul Instrucție și Doctrină. La 1 noiembrie 2007 cele 5 companii ȋnzestrate cu radare FPS-117 s-au denumit „Radare FPS-117”, iar companiile ȋnzestrate cu radare protoptip Gap-Filler s-au denumit „Posturi radar”. La data de 1 aprilie 2008, a luat ființă B. 2 Supraveghere Aeriană, Câmpia Turzii, iar la 1 mai 2008 B. 1 Supraveghere Aeriană, Balotești. La 15 iunie 2008 Biroul Rd.Lc. s-a transformat ȋn Secția Instrucție Radiolocație și Război Electronic/Modulul Instrucție și Doctrină. Începând cu luna iulie 2010 ȋn cadrul programului Gap Filler a fost instalat primul radar tridimensional de tipul TPS-79R. La data de 1 noiembrie 2010 batalioanele de supraveghere aeriană s-au transformat ȋn Centre de Supraveghere Aeriană, iar „Radarele FPS-117” și „Posturile radar” s-au transformat ȋn Companii de Radiolocație.

Foto nr. 6. Radarul P-18

Foto nr. 6. Radarul P-18

Structurile de radiolocație sunt dotate cu radare digitale tridimensionale FPS-117, TPS-79R, TPS-77, TPS-77 (mobile) (Foto nr. 7, Internet) și radare analogice P-18 (Foto nr. 6, Internet), P-37, O/P-14 și PRV-13, echipate cu extractoare automate de date. Ȋncă de la apariție radiolocația s-a situat pe o traiectorie ascendentă ȋn organizarea, dotarea tehnică modernă și creșterea nivelului de instruire al personalului. Restructurarea și programele de ȋnzestrare au consolidat rolul și locul rolul radiolocației ȋn cadrul Forțelor Aeriene, aceasta reprezentȃnd sursa principală de informații pentru supravegherea și

Foto nr. 7. Radarul TPS-77

Foto nr. 7. Radarul TPS-77

avertizarea timpurie ȋn cadrul sistemului integrat de apărare aeriană. Structurile acționale au fost dotate și proiectate din punct de vedere organizatoric și funcțional pentru a fi eficiente și interoperabile cu structurile militare NATO. La inițiativa ofițerilor din structurile de conducere de radiolocație, SMFA a făcut demersurile, iar MApN a aprobat ȋnființarea la 1 septembrie 2015 a Bg. 76 Cercetare, Supraveghere şi Recunoaştere „Dacia”, a Grupurilor de Cercetare şi Supraveghere prin Radiolocaţie şi Avertizare Timpurie (Gp. 1 „Gl. Neculai Iordache”, Gp. 2 „Gl. Pompiliu Ionescu”, Gp. 3 „Gl. Vasile Mihalache”) și Gp. 4 Război Electronic „Lt.col. Mihai Cană”. Prin ȋnmȃnarea la 25 iulie 2017 a drapelelor de luptă marii unități și  celor 3 unități subordonate și decorarea drapelului de luptă al Gp. 4 R.E. cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” în grad de Cavaler, Radiolocația sa reașezat ȋn rândul armelor de elită, cu tradiții și pretenții ȋndreptățite la un binemeritat „blazon de nobilitate”.

Piae memoriae, vrednicilor de pomenire, radiolocatoriștilor trecuți la cele veșnice!

La Mulți Ani Radiolocatoriști Români!

Col.(rtr) Ioan Gheorghe RAȚIU, Brașov      Col.(rez) Ilie CAMENȚU, București

Etichete: ,


Redactia nu-şi asumă responsabilitatea asupra conţinutului comentariilor cititorilor. În situaţia în care acestea conţin un limbaj necivilizat ne rezervăm dreptul de a le opri de la publicare. De asemnea invităm comentatorii să se refere strict la subiectul aflat în dezbatere şi să nu aducă atingere demnităţii altor persoane. Vă invităm pe toţi la o dezbatere civilizată, argumentată bazată pe respect.

Comments are closed.